Marele mister de la Revoluție: Cine a doborât avionul care pleca de la București cu filmările ororilor de la acea vreme

Marea enigmă de după Revoluție. Curtea Militară de Apel București a decis redeschiderea anchetei în cazul tragediei aviatice din decembrie 1989.

Prăbușirea aeronavei care pleca de la București cu casetele atrocităților de la Revoluției rămâne, până în ziua de astăzi, una dintre cele mai mari enigme ale României. Curtea Militară de Apel București a redeschis ancheta după 24 de ani de la clasare. Tragedia aviatică s-a soldat cu moartea a șapte persoane, printre care și un jurnalist brotanic.

La trei decenii de la tragedie, condițiile în care aeronava s-a prăbușit nu au fost elucidate. Instanța militară a apreciat că „în cauză subzistă indiciile plauzibile care conduc la ipoteza doborârii aeronavei”, iar ancheta trebuie completată, nu finalizată cu clasare.

În data de 28 decembrie 1989, la numai trei zile de la executarea familiei Ceaușescu, aeronava pleca spre Belgrad pentru a aduce sânge pentru răniții din Capitală. La bord se afla și un jurnalist care avea la el, se presupune, filmări făcute cu ororile de la Revoluție. Avionul nu a ajuns niciodată la destinație, prăbușindu-se la scurt timp de la decolare, în Dâmbovița.

Echipajul aeronavei AN-24 YR-BMJ al companiei TAROM compus din Chifor Ioan (38 ani), pilot-comandant, Valter Jurcovan (31 de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor, Mărghidan Elena (35 ani), însoțitoare de bord, Petre Bănica (41 ani), însoțitor de bord și Cristea Gelu (33 ani), mecanic de bord, a decolat de la aeroportul Internațional București-Otopeni, cu destinația Belgrad.

Cursa fusese cerută de Ion Iliescu, în numele noii conduceri a FSN, care a motivat că era nevoie să se aducă sânge pentru răniții din timpul Revoluției. În aeronavă se afla și fotoreporterul Ian Henry Perry, care lucra pentru ziarul britanic Sunday Times. Acesta urma să schimbe avionul, de la Belgrad, cu unul pentru Londra. Acesta ar fi avut asupra sa mai multe casete video, fimate în timpul Revoluției.

Dan Voinea, fostul procuror militar care s-a ocupat de dosar, a confirmat că jurnalistul britanic plecase la Belgrad cu mai multe înregistrări făcute inclusiv în Comitetul Central.

„În toate zilele în care au avut loc evenimentele din decembrie 1989 în București a fost pe străzile Capitalei și a filmat și a făcut chiar schimb de casete și fotografii cu alți ziariști. A filmat chiar și în Comitetul Central, acolo a luat și interviuri.

Oricum, a plecat cu un sac de casete. Și lucrul ăsta a pus un pic pe jar pe cei care îi urmăreau pe ziariștii străini. Pentru că documentele cu care a plecat el erau de natură să-i demaște pe cei care au tras în decembrie 1989 în populația răsculată împotriva regimului comunist.

Pe 27 decembrie, o persoana din influența Consiliului Frontului Salvării Naționale i-a transmis jurnalistului Ian Perry că poate părăsi țara cu un avion umanitar care urma să decoleze spre Belgrad, după sânge pentru transfuzii.

Englezul și-a anunțat colegii de breaslă alături de care era cazat la hotelul Intercontinental. Majoritatea i-au dat materiale filmate pentru a le preda redacțiilor din occident. Zborul a fost oficializat în zorii zilei de 28 decembrie.

Fostul șef al securității Tarom 1989 își amintește că-n dimineața aceea pilotul instructor Ion Chifor aștepta pe platoul aeroportului, laolaltă cu echipajul. Ian Perry avea în bagaje, conform dosarului, 14 casete video”, declara procurorul în urmă cu câțiva ani, pentru Digi 24.

Rezultatele cercetărilor au fost contradictorii. În 2006, tragedia aviatică a fost pusă pe seama stratului de gheață depus pe aripă. Câteva luni mai târziu a fost incriminat impactul cu un obiect aflat în spațiul de zbor al avionului. S-a luat în considerare și ulterior exclusă cu desăvârșire utilizarea unei rachete sol-aer sau să fi existat o explozie de obuz în zona avionului.

Pentru a concluziona astfel, s-a avut în vedere faptul că pe învelișul avionului, în zona critică, au existat porțiuni cu rizuri care supuse probelor de laborator au evidențiat aliaj de fier și zinc înfipte în masa de metale ușoare, în condițiile în care aceste metale nu fac parte din structura ampenajului orizontal al aeronavei.

Cu toate astea, dosarul a fost în cele din urmă clasat, considerându-se că nu poate fi trasă o concluzie mai presus de orice dubiu cu privire la cauzele producerii catastrofei, respectiv că nu există probe apte să ducă spre concluzia certă a doborârii aeronavei sau spre concluzia certă a faptului că fenomenul de givrare a cauzat prăbușirea. În același timp, niciuna din cele două variante nu poate fi exclusă în condițiile în care expertiza și supraexpertiza prezintă argumente care nu pot fi înlăturate în mod absolut.

Decizia de clasare a dosarului a fost atacată de urmașii unuia dintre membrii echipajului care a cerut Curții Militare de București continuarea anchetei și trimiterea în judecată a vinovaților.

„Admite plângerea formulată de petenta Marchidanu Ioana Simona, desființează soluția de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția parchetelor militare, prin ordonanța din 24.02.2023 emisă în dosarul nr. 8/P/2019 (…) Trimite cauza la aceeași unitate de parchet pentru completa urmărirea penală cu privire la infracţiunea de infracțiuni contra umanității”, potrivit portalului instanțelor de judecată.

Curtea Militară de Apel București a motivat decizia nvocând că la acest moment planează încă un dubiu rezonabil cu privire la cauzele producerii incidentului aerian investigat, iar organele de urmărire penală nu au efectuat toate actele de cercetare care se impuneau.

„Astfel, în cauză subzistă indiciile plauzibile care conduc la ipoteza doborârii aeronavei AN-24-YR-BMJ la data de 28.12.1989, în acest sens fiind de menționat concluziile experților

Chiar dacă la acest moment nu mai există epava aeronavei, părți componente ale acesteia ori înregistratoarele de zbor, la dosarul de urmărire penală se regăsesc, între altele, numeroase fotografii, desene, schițe, rapoarte, declarații de martori, alte înscrisuri pe care s-au fundamentat concluziile cele două acte de procedură efectuate în anii 1990 și 1993.

Ori pentru a se clarifica pe deplin cauzele prăbușirii aeronavei AN-24 și a se da satisfacție așteptărilor legitime ale petentei în aplicarea principiului efectuării unei anchete efective, în opinia judecătorului Curții actele de la dosar ar trebui să facă obiectul unei noi expertize de specialitate care să fie realizată de către un expert independent”, se arată în motivare, citează ziare.com.