Mărturia unei tinere plecată din țară: „Am urât România până am văzut Anglia. Vreau acasă!”

Iată scrisoarea ei deschisă. Chiar dacă textul este mai vechi (2020), îl publicăm pentru că circulă pe internet, semn că din ce în ce mai mulți români se regăsesc în aceste cuvinte:

„Dragii mei, eu nu am să mă lansez în contradicțiile și dezbaterea asta care este și va fi interminabilă din câte îmi pot da seama, pe tema scrisorii studentei române în Anglia, dar am ceva de adăugat la ceea ce această față a scris.Țin să menționez că nu sunt o fanatică a religiei, sunt o persoană care se bazează în mod regulat pe știință pentru a explica anumite incidente și lucruri, dar un aspect pe care l-am învățat de la bunicii și părinții mei și de la comportamentul celor din jurul meu din România este bunătatea și credința că dacă faci ceva bun, favorul ți se va întoarce.

Locuiesc în Anglia de 4 ani, am făcut aici o facultate,un master și am început o carieră. Dar ieri am fost scârbită până la refuz de incapacitatea englezilor de a fi oameni. Acest articol a fost văzut de o comunitate de români din Southampton care s-au adunat cu mic, cu mare, pe Facebook să ofere donații de sânge, bani, canapeaua din sufragerie, etc. pentru niște români într-o situație nefastă.

Ce au primit înapoi? Refuzul și batjocură englezilor și replică: De ce ai ajuta dacă nici nu știi cine e persoana pentru care suni. O amică a fost întâmpinată de întrebarea ironică ‘În calitate de ce suni tu aici?’ iar ea a dat un răspuns edificator pentru modul în care gândesc românii cu principii și educație: ‘În calitate de OM’. Asta au uitat englezii să fie, oameni. Dacă te întreabă pe stradă în mod automat dintr-un obicei ‘ce faci?’, nu stau să asculte dacă le răspunzi că ești pe moarte sau tocmai ce te-ai logodit. Oameni cu care ai lucrat și care în fiecare zi te-au sufocat cu complimente și atenție, nu te mai salută pe stradă la 2 zile după ce ai terminat contractul de muncă.Am tot ce îmi pot dori aici, un apartament la care îmi pot plăti chiria din salariul propriu, posibilitatea de a mă duce la cină la restaurant în fiecare seară dacă doresc, șifoniere îndesate cu haine, pantofi care nu mai au loc în sertare și pe jos. Dar știți ce nu am? Nu am siguranță că mâine dacă voi leșina pe stradă de căldură, nu mă va călca cineva pe mâna trecând grăbit pe lângă mine. Da, e adevărat că în România parcă se bagă lumea în sufletul tău și vecinii toți știu ce mănânci la prânz și la ce ora faci duș pentru că sunt prea interesați de capra vecinului.Dar prefer asta, după ce am văzut reversul medaliei, pentru că în România există posibilitatea să întinzi o mână și să apuci pe cineva de braț, fie că îți este străin, care te va ajută la bătrânețe să te ridici de pe scaunul din autobuz și nu te va da în judecată pentru hărțuire fizică. Este îngrijorător să știu că, deși ne plângem de impresia pe care o au străinii de țară noastră, avem cu toții impresia că se datorează romilor care fură și cerșesc.

Nu toți străinii sunt niște inculți incapabili să discerne între cele două categorii de oameni, însă toți par să aibă aceiași impresie eronată că stăm într-o țară fără apă curentă și pentru români un calculator e ceva rar întâlnit. Dar știți ce am observat din ce în ce mai des? Că românii veniți la studii, muncă sau în vacanță, deschid gura să spună lucruri negative despre țară din care provin. Suntem singurul neam care are mania asta.Englezii au o țară cu nenumărate hibe: sistemul medical e la pământ, educația este ultima activitate pe lista de priorități a tinerilor (consumul excesiv de alcool și droguri fiind prima), lipsa de fonduri ale guvernului care întreține drogați și mame de 15 ani (ori leneși care nu au chef să găsească un loc de muncă) se înrăutățește în fiecare an., s.a.m.d. Dar știți ce spun ei despre țară lor? “Marea Britanie este singură țară din lume care are cuvântul GREAT (evident, de la Great Britain) în numele ei, suntem atât de norocoși că ne-am născut aici.” Și știi ceva? Nu sunt… Pentru că eu am trăit și lucrat în ambele țări și știi ce? Considerați-va norocoși că v-ați născut în România. Și dacă nu va place, partea bună este că puteți să plecați. Nu mai este o țară comunistă, a intrat în Uniunea Europeană, vize către America se obțin mai ușor.

Luați-vă bagajul și urcați-vă în primul avion către țară pe care o visați și pe care o considerați grozavă, dar am o singură rugăminte: când ajungeți acolo și va întreabă cineva de țară din care veniți, spuneți că bunicii va așteaptă cu pâine caldă de casă când îi vizitați, că patiseriile și cofetăriile din România sunt grozave, că avem niște fete cu gene frumoase și că ne tragem din latini și de aia suntem așa de pasionați de muzică și de reuniuni de familie mari. Spuneți orice altceva va trece prin cap, dar nu de rău. Până la urmă dacă ați plecat din România, nu va blamați familia, părinții și eventual următoarea generație prin a spune lucruri rele (și de cele mai multe ori exagerate și scoase din context) despre țară noastră.Fiți mai buni și mai înțelegători.

Cu drag, o româncă ce a urat România până a văzut Anglia, iar acum tot ce vrea e să se întoarcă”.