Mărturii ale soldaților din prima linie în privința mersului contraofensivei ucrainene: „100 de metri ne costă în medie 4,5 oameni”

„Fiecare sută de metri de teren pe care o câștigăm înseamnă 4-5 infanteriști care părăsesc rândurile – aceasta este pierderea medie”, a declarat sub anonimat un infanterist ucrainean care luptă în apropiere de orașul Donețk ocupat pentru The Kyiv Post.

Acesta a explicat că unitatea sa a cucerit și apoi a pierdut o serie de fortificații rusești deoarece soldații nu au exersat suficient abilitățile de a respinge contraatacurile. Iar asta pentru că artileria rusă se declanșează imediat și ei „ne lovesc pozițiile din față spre spate” „cu tot ce au”.

„Atâta vreme cât stăm pe loc și rezistăm, putem spune că nu există pierderi; poate doar câțiva răniți ușor. De îndată ce avansăm, există pierderi mari. Până la o jumătate de unitate pentru fiecare kilometru pe care îl capturăm și nu este un dat că vom menține ulterior acest kilometru”, a explicat el.

Trupele de pe linia frontului nu renunță la atacuri, dar au început să se resemneze cu gândul că vor fi lovite în cele din urmă, a spus el, referindu-se la percepția că inamicul are o forță aeriană, un număr de soldați și o artilerie superioare.

Din perspectiva lui, statistica nu e chiar atât de neagră, atâta vreme cât există șanse de supraviețuire: cu o proporție de 30% răniți și 40% morți, încă nu este totul pierdut.

Un ritm de melc
Avansul ucrainean are loc în „ritm de melc”, dar chiar și așa „pierdem un număr foarte mare de geniști. Ei sunt cei care merg înaintea trupelor”, a dezvăluit un medic din prima linie, subliniind că raportul costuri-câștiguri poate fi descurajant chiar dacă soldații din unitatea sa sunt hotărâți să lupte în continuare.

„Într-o lună, am avansat doar un kilometru și jumătate… Înaintăm câțiva metri, dar nu cred că merită toate resursele umane și materiale pe care le-am cheltuit”, apreciază el.

Unitățile ucrainene pierd soldați nu doar din pricina minelor, ci și a unei mari varietăți de capcane în combinație cu tirurile de obuzelor, tancurile ce deschid focul de pe dealuri, artileria controlată de drone și bombele lansate aerian, scrie Kyiv Post.

Un maior cu o experiență vastă de luptă în prima linie vorbește despre tacticile aflate la dispoziția ucrainene în condițiile în care armata ucraineană e aproape lipsită de forță aeriană, are rezerve limitate de obuze de artilerie și se conduce după principiul că viața soldaților nu trebuie riscată mai mult decât e necesar, iar pierderile umane trebuie limitate pe cât posibil.

Tactici care funcționează
Rușii au multe pierderi în fața atacurilor continue, iar această strategie pare să funcționeze și să asigure cel puțin momentan avansul ucrainean.

„Ideea a fost să înaintăm pe acest front fără să apelăm la rezervele principale, astfel că, atunci când forțele noastre încep să străpungă liniile triple de fortificații, nimic să nu funcționeze împotriva lor, iar ei să trebuiască să se ocupe doar de cei ce aflați în cadrul acelor fortificații. Până acum funcționează, iar forțele noastre înaintează”, a explicat el.

Doi membri ai Brigăzii de Asalt 3 au oferit o perspectivă diferită în măsura în care ei luptă pe un alt front – și anume în sectorul Bahmut. Ei au declarat pentru Kyiv Post în mesaje text că atacurile unității din care face parte au avut un succes consecvent, că se îmbunătățește constant coordonarea între infanterie, tancuri, operatorii de drone – mărturia lor fiind de altfel consistentă cu rapoartele oficiale ale armatei ucrainene.

Un comandant al acestei brigăzi a confirmat că unitatea sa a avansat cu 1,8 km în cel mai recent contraatac și a susținut că compania sa a recuperat rămășițele a peste 40 de soldați ruși, a capturat arme și a luat șase prizonieri fără a avea pierderi umane. Moralul în rândul soldaților acestei unități este excelent, a subliniat el.

Provocări multiple
NYT a realizat, printre altele, un reportaj de la cartierul improvizat al unuia dintre Batalioanele Brigăzii Mecanizate 53, constând într-un labirint din tranșee în afara orașului Avdiivka.

Situați în camera principală de comandă, un grup de soldați monitorizează poziția lor pe front și ceea ce văd este un impas în care atacurile și contraatacurile sunt un du-te- vino violent. Luptele au căpătat ritm, dar cadența lui e mortală.

Câștiguri teritoriale minime vin cu un cost supradimensionat. Spitalele de campanie, închise după bătălia pentru Bahmut, s-au deschis din nou, spun voluntarii, în timp ce soldații descriu un inamic ce opune o rezistență încăpățânată.

Reportaje în prima linie, realizate în lunile iunie și iulie, precum și interviuri cu soldați și comandanți ucraineni ce luptă pe fronturile din Donețk și Harkov evidențiază șirul de provocări care au contribuit la progresul lent al contraofensivei.

Armata ucraineană s-a descurcat de minune să se adapteze la un război defensiv – folosind internetul prin sateliți Starlink, softuri din surse deschise și drone comerciale pentru a supraveghea îndeaproape forțele ucrainene din posturile de comandă. Totuși, operațiunile ofensive sunt cu totul altceva: în acest domeniu, a făcut doar progrese marginale în privința capacității de a coordona trupele aflate aproape de inamic din prima linie cu cele implicate în asalt.

Infanteria este din ce în ce mai focusată pe asaltul tranșeelor, doar că, după pierderile suferite în cele 16 luni de război, aceasta a ajuns să fie formată din efective mai în vârstă și de soldați mai puțin experimentați. De partea cealaltă, rușii au devenit mai preciși în a ținti cu artilerie pozițiile pe care le-au pierdut, pentru a se asigura că acestea nu sunt menținute.

Muniția
Ucraineni au muniție puțină și, în același timp, mult prea variată în privința gradului de acuratețe, ceea ce i-a pus în situația de a consuma foarte multă pentru a se adapta și a-și atinge țintele, au spus soldații.

În plus, o parte din obuzele și rachete de fabricație mai veche primite din străinătate le avariază echipamentele și rănesc soldații.

„Este o mare problemă acum”, a dezvăluit Alex, un comandant de batalion.

Sisteme de comunicații lente
Majoritatea unităților ce luptă din est au un centru de comandă care furnizează coordonatele pentru ținte alături de monitorizarea mișcării trupelor ucrainene și identificarea locației probabile a forțelor rusești. Acestea se bazează pe sisteme simple și nesofisticate de comunicații – aplicații, chat-uri private și drone, dar acestea au un dezavantaj major: sunt conectate prin și depind de internetul prin sateliții Starlink. Asta înseamnă că atunci când unitățile ucrainene sunt angajate într-un atac – în lipsa unui router Wifi – durează mai mult să comunice informații importante precum țintele pentru artilerie; iar asta pentru că trebuie să ia legătura cu cineva cu conexiune la internet pentru a cere sprijin.

„Aproape în majoritatea timpului primim coordonatele prin internet – este sigur, și de îndată ce e sunt transmise, le folosim imediat”, a declarat Anton, comandantul unei unități ce se ocupă cu lansarea automată a grenadelor.

Curățarea tranșeelor: periculoasă, dar esențială
La sfârșitul lunii iunie, soldați încă neangajați în luptă din Brigada 59 au repetat neobosit același exercițiu- luarea cu asalt a unei tranșee – pentru a deveni aproape un demers mecanic.

Cu războiul intrat în al doilea an și în condițiile în care ambele armate au devenit versate în construirea și apărarea tranșeelor, abilitatea de a captura poziții fortificate a devenit o necesitate pentru cei aflați în ofensivă. Este una dintre cele mai periculoase sarcini care trebuie îndeplinită pentru recuperarea teritoriilor. De aceea instruirea pentru abilități specializate – de pildă, cele pentru lunetiști – a căzut în plan secund.

Ca o dovadă a cât de importante sunt tranșeele, progresele pe care ucrainenii le-au reușit la periferia orașului estic Bahmut – ocupat de ruși în luna mai -s-au datorat faptului că acolo forțele rusești nu au avut suficient timp pentru a se înfige în tranșee și armata ucraineană a avut în zonă unități de elită, experte în a lansa atacuri coordonate asupra acestor fortificații.

Unități aflate în alte părți ale frontului au avut dificultăți în a găsi soldați capabili de a asalta cu succes tranșeele – pe fondul epuizării trupelor și al faptului că noii mobilizați erau bărbați neexperimentați și mai în vârstă.

Zona Verde
Camuflajul asigurat de copaci și frunziș este una din trăsăturile care au definit luptele din cursul verii în estul Ucrainei.

Mascarea unui tanc sau a artileriei cu frunziș este o rutină critică pentru a evita detectarea cu drone și focul de artileriei care vine la pachet cu ea aproape inevitabil. În jurul Bahmut, terenurile cu vegetație deasă și copaci sunt cunoscute printre trupe drept „Zona Verde”.

În afara orașului ocupat de ruși Kreminna, unde pădurile de pini sunt predominante, rușii obișnuiesc să bombardeze copacii cu muniție incendiară pentru a arde frunzișul des, au dezvăluit soldați din Brigada 100 din forțele de apărare teritorială. În acea zonă, ucrainenii apelează la tactica extremă de a-și îngropa gunoiul pentru a rămâne în afara vizorului dronelor.

Deseori însă, pentru a putea deschide focul sau a face manevre, vehiculele ucrainene de luptă trebuie să renunțe la orice tip de camuflaj, ceea ce îi expune la o armă ce a proliferat pe câmpul de luptă în ultimele luni: dronele rusești Lancet.

Acestea sunt dificil de doborât pentru că se comportă mai mult ca niște bombe ghidate decât ca niște drone, au explicat soldații ucraineni dintr-o brigadă de recunoaștere. În schimb, încearcă să bruieze cu radarul lor NOTA dronele care le transmit acestora coordonatele țintelor.

„Nu știm exact modul în care comunică”, a spus Marabu, un sergent din cadrul unității de război electronic.

Războiul electronic se poartă în culisele războiului, mijloacele rusești depășindu-le pe cele ucrainene. Rușii au capacitatea de a detecta semnalele mobile și să bruieze semnalele GPS și frecvențele radio, și deseori încearcă să detecteze routerele Wifi pentru internetul Starlink pentru a le lovi cu artilerie.

În același timp, au abilitatea de a modifica frecvența pe care transmit dronele sau acestea se află în afara razei radarelor ucrainene, făcând imposibilă monitorizarea poziției lor pe câmpul de luptă.