Marturisire ULUITOARE a lui Cătălin Tolontan în povestea valizei Teldrum

Povestea valizei din Teleorman a împărțit presa în două. Jurnalistul Cătălin Tolontan publică pe site-ul Libertatea, pe care acum îl coordonează editorial, un soi de manifest prin care-și cere scuze cititorilor pentru că un subaltern de-al său a publicat un articol cu care el nu este de acord.

„Astăzi, pe libertatea.ro, pentru scurt timp a fost publicat un articol care despica firul în patru în privinţa riscurilor legale pe care şi le-ar asuma cei care deţin „Valiza Teldrum”.

Chiar dacă acest text, scris de un coleg de-al meu, a staţionat pe site doar puţin peste o oră, mă simt jenat şi le cer scuze cititorilor pentru un articol de informare care nu-şi făcea treaba!

Nu conduc executiv redacţia Libertăţii, dar o coordonez editorial, ceea ce se traduce simplu: succesele sunt ale echipei, iar erorile majore, de standarde şi norme, mă ating şi mi le asum.

Articolul a fost scos de pe site pentru că pornea de la o severă eroare de documentare.

Conform Constituţiei României şi jurisprudenţei CEDO, există o diferenţă colosală între un ţăran care găseşte în bătătură un koson dacic şi nu-l predă autorităţilor şi acelaşi ţăran care descoperă o valiză cu documente de interes public şi le oferă presei.

În primul caz, omul face o afacere şi e pasibil legal, în al doilea caz, el devine sursă şi niciun tribunal nu-i poate obliga pe ziarişti să-i divulge identitatea.

Că sursele riscă, da, e adevărat, dar legal riscă mai puţin tocmai pentru că fac un serviciu public.

Sursele sunt, după expresia unui profesor de jurnalism din Occident, „camera de panică a democraţiei şi ultimul refugiu al conştiinţelor„.

Când oamenii nu mai pot rezista în faţa nedreptăţilor, când se simt neajutoraţi, ei apasă pe ultimul buton la îndemână şi apelează la presă.

Iar jurnaliştii nu trebuie să dea socoteală Parchetului de unde au documentele, cum se putea înţelege din articolul pomenit. Care articol mai avea puţin şi le cerea imperativ celor de la RISE Project să predea valiza la DNA!

Un alt exemplu, ipotetic. În cazul în care mâine am intra în posesia unui fişet de documente care arată cât de slab dotată e Armata Română, dacă am fugi cu ele la ruşi sau la chinezi, ăsta ar fi spionaj, dar dacă le-am publica, şi cu preţul încălcării siguranţei naţionale, asta ar fi datoria presei către contribuabilul care are dreptul să ştie ce fac Guvernul şi Armata cu banii săi.

În cazul în care cineva din redacţia Libertatea are îndoieli asupra „Valizei Teldrum”, foarte bine, să şi le exprime. Opinia e liberă, dar faptele sunt sacre.

Iar faptele arată că într-o democraţie, după cum spune clar CEDO, „Statul nu poate retrage jurnaliştilor dreptul de a folosi sursele, în funcţie de caracterul lor legal sau nelegal, pentru că, odată cu sursele, ar afecta dreptul publicului la informare”.

Îmi pare rău, azi a fost o zi proastă pentru noi aici, la Libertatea.

Mâine sperăm să fie o zi mai bună. Printre alte articole interesante, vom publica şi o investigaţie din Sănătate.

O investigaţie care este posibilă pentru că oameni din interiorul unui spital militar şi-au asumat riscuri şi nu s-au gândit că ziariştii pot gândi precum procurorii, aşa că au pus la dispoziţia publicului, prin presă, documente medicale care vă vor stupefia”, a scris Tolontan.