Mascarada EUROVISION: o propagandă globalistă cântăcioasă pentru „refugiati” ca sa-i bage pe gatul europenilor!

Euorvision 2017 s-a desfășurat la Kiev, conform tradiției, în urma câștigării ediției din 2016 de către ucraineanca Jamala, țara pe care a reprezentat-o aceasta a devenit organizatoarea acestui ultim concurs. La anul, competiția politico-muzicală se va desfășura în Portugalia, câștigătorul din acest an fiind portughezul Salvador Sobral cu melodia „Amar Pelos Dois”. Acesta era cunoscut ca învingător de toată presa europeană cu două săptămâni înainte de seara finalei. O perversă tactică de marketing a promovat aceeași presă europeană, care a înduioșat continentul cu povestea tragico-siropoasă a transplantului de inimă de care ar avea nevoie tânărul Salvador Sobral la doar cei 27 de ani ai săi.

Automat m-am dus cu gîndul la impostorul canadian Terry Jacks, care-și anunța apropiata moarte interpretând piesa „Seasons in the Sun”, mare șlagăr în 1974, copiată după „Le Moribond” („Muribundul”), cântec lansat de belgianul Jacques Brel în anul 1961. Succesul melodiei „Seasons in the Sun” a fost obținut și datorită zvonului fals, întreținut de mass-media, că Terry Jacks ar fi fost bolnav de cancer, fiind pe moarte, iar mesajul de adio din cântec devenea astfel real. Aiurea, Terry Jacks trăiește și azi, a împlinit 73 de ani în 29 martie!

Nu așa-zisa boală a determinat câștigarea acestui concurs, aranjat politic de ani buni, povestea de tip „Love story” fiind doar pentru câștigarea simpatiei și voturilor publicului naiv. Mesajul politic globalist al concurentului a fost cel care l-a impus la „masa verde” a Eurovisionului „political correctness”, ca și în cazul femeii cu barbă care a câștigat concursul în anul 2014. Salvador Sobral este și el o marionetă a politicii globaliste, doar că „tema” pregătită de el nu a mai fost propaganda homosexuală LGTB, ci cauza refugiaţilor! Acesta a purtat un tricou cu mesajul „S.O.S. Reufugees“ la conferinţa de presă susţinută după prima semifinală a concursului. Salvador Sobral a declarat: „Dacă am parte de expunere europeană, vreau să profit pentru a transmite un mesaj umanitar. Oamenii vin în Europa în bărci din plastic şi li se cere să prezinte certificatul de naştere pentru a putea intra într-o ţară. Aceşti oameni nu sunt imigranţi, sunt refugiaţi care fug de moarte. Nu faceţi greşeli. Există atât de multă birocraţie în taberele de refugiaţi din Grecia, Turcia, Italia, noi ar trebui să contribuim la crearea unor căi legale şi sigure pentru ca aceşti oameni să aibă un viitor.“

Anul trecut, în 2016, câștigase Eurovisionul tătăroaica Jamala din Ucraina, mai precis chiar din Crimeea luată de ruși, tot pe considerente politice, ca să primească Rusia o castană. Ucraina s-a prins în joc și din servilism a continuat sfidarea rușilor, interzicând anul acesta participarea concurentei rusoaice Iulia Samoilova pe motiv că aceasta a susţinut un recital în urmă cu doi ani taman în peninsula Crimeea, teritoriul recuperat de Rusia de la Ucraina. Interesant este că și Rusia miza pe specularea unui impact emoțional în rândul publicului, la fel ca Portugalia, Iulia Samoilova fiind și ea o cântăreață cu probleme de sănătate, aceasta cântând dintr-un cărucior cu rotile.

Ca o paranteză istorică, peninsula Crimeea aparținuse dintotdeauna Rusiei și a fost transferată abuziv, în 19 februarie 1954, de la RSS Rusă la RSS Ucraineană de către Nikita Sergheevici Hrușciov, printr-un decret al Sovietului Suprem, fără ca populația locală să fie întrebată dacă este de acord cu asta. Conducătorul de atunci al URSS, Nikita Hrușciov, trăise și activase în Ucraina, din 1908 până în 1931.

De menționat că și anul acesta Eurovision s-a menținut pe aceleași coordonate multiculturale, sloganul de la Kiev fiind „Celebrate Diversity” – „Celebrăm diversitatea”. Slugarnica Ucraina, care încă mai speră să acceadă în UE după ce a fost distrusă chiar de UE, inițiatoarea maleficului „Euromaidan” care le-a ruinat și dezmembrat țara, a plusat la celebrarea „diversității” prin mascotele gay ale concursului, conduse de un poponar travestit, purtând pe căpățână o stea sovietică înfiptă în jumătatea unui glob de discotecă, acela confecționat din onglinzi. Scârbosul individ este un actoraș homosexual, Andrii Mihailovici Danilko, care interpretează rolul „Verka Serduchka”. Acest personaj a apărut pe tot parcursul concursului Eurovision din Ucraina, fiind un activist gay, care făcea bezele cu salutul satanic „mano cornuto” sau batjocorea naționalismul ucrainean, îmbrăcând hainele populare ale femeilor și fluturând drapelul național ca să fie afrontul maxim!

România, după președinte german și antrenor german la naționala de fotbal, era musai să se prezinte la Eurovision cu un iodler german, vorba aia: „Slugi până la capăt!”. Iodlerul este un „fel de a cânta specific locuitorilor de munte din Tirol, Bavaria și Elveția, constând dintr-o serie de vocalize bazate pe schimbarea de registru a vocii”, conform DEX și vine de la germanul „Jodler”.

Melodia „Yodel it“ a fost compusă inițial pentru Elveția, iodlerele făcând parte din folclorul acestei țări, dar piesa a fost refuzată, conform celor declarate chiar de autor, compozitorul Mihai Alexandru (http://www.ziarulring.ro/gafa-uriasa-mihai-alexandru-eurovision-yodel-it-elvetia-romania). Cei doi interpreți, dolofana Ilinca Băcilă și hipsterul Alex Florea, nu au impresionat juriile naționale, nici măcar pe cele din țările în care iodlerele fac parte din folclorul propriu, Germania, Austria și Elveția oferind zero puncte pentru vocalizele românilor. Cei doi au format un cuplu ciudat, cel puțin pentru mine. Părea că o lăptăreasă bavareză se certa pe scenă cu un țipțer neamț progresist, probabil un rău platnic. Combinația hip hop și yodeling a mers ca maneaua altoită cu opereta. Noroc cu voturile românilor din diaspora, care au săltat piesa de pe locul 15, unde se afla după încheierea voturilor juriilor naționale, pe poziția 7, cu cele 224 de puncte primite din partea publicului (televoturi).

Ia uitați ce păsărească, ce romgleză debitează cântăciosul Alex Florea: „Speram să câştigăm, ne doream mult, mai ales că simţeam cumva că o să se întâmple, datorită feed-back-ului primit: eram favoriţi în toate clasamentele, atât pe blogurile şi site-urile de la noi, cât şi pe cele din afară. Asta ne-a dat un boost, mai multă încredere în noi şi am putut să prestăm cât s-a putut de bine, deşi au fost anumite elemente care au intervenit în show-ul nostru şi ne-au descurajat puţin. De când a început anul am simţit că va fi unul fericit, cu feeling-ul ăsta am intrat în noul an, de când s-a făcut miezul nopţii deja mă simţeam altfel.“ (http://adevarul.ro/locale/constanta/ilinca-alex-florea-duetul-reprezenta-romania-eurovision-favoriti-siteurile-specialitate-avem-sanse-mari-trofeu-1_58c6cfd65ab6550cb84b167a/index.html)

Felicitări fraților moldoveni pentru locul trei de pe podium!

La atâta slugărnicie, propagandă, creiere spălate, turme de oi manipulate, diversitate și multiculturalism, cel mai potrivit mesaj pentru Eurovision a fost cel transmis de un spectator care s-a urcat pe scenă în timp ce cânta Jamala din țara gazdă, și-a dat jos pantalonii și a arătat globaliștilor europeni, ipocriți și falși, un cur autentic.
Proprietarul curului era, totuși, internaționalist și el, fiindcă avea pe umeri steagul Australiei, țară participantă la concursul Eurovision, la fel de „europeană” ca și Israelul, altă țară concurentă.

Închei aici cronica unui concurs cu câștigătorul anunțat înainte de începerea finalei și promit solemn că este ultima dată când mai scriu despre făcătura numită Eurovision.

Marius Albin MARINESCU