Maşinăria ideologică a Evreului Soros, Apocalipsa naţiunilor

Mulţi dintre cei care nu prea cred în acţiunile oculte ale lui George Soros văd în acesta un bunic inteligent, blând şi cam de stânga, în esenţă un boşorogel simpatic. Imaginea convine mult adepţilor sorosişti şi vectorilor lor de acţiune. Ştiţi vorba aceea: cea mai mare victorie a diavolului a fost să-i convingă pe oameni că el nu există. Aşa şi cu martalogul care a pus la cale sfârşitul naţiunilor…

Precum evreul Marx (plus evreul Engels, dar mai second-hand, aşa), evreul George Soros a construit, cu migală, răbdare şi mulţi bani, o ideologie. Această ideologie este acum combustibilul unei maşinării care îşi vede singură de drum, indiferent cine este la butoane. Cum să spun, Soros a pornit o avalanşă, deci nici nu mai are importanţă dacă iniţiatorul mai există sau nu.

Din nou, ca şi în cazul Marx: sute de milioane de morţi dispuse de comunism, şi alte sute de milioane de vieţi erau mutilate de acelaşi comunism s-au înfăptuit pe când ce Marx dispăruse demult fizic de pe planeta Pământ.

Şi totuşi, ideologia lui a făcut ravagii decenii întregi.

Aşa şi cu sorosismul.

De asta este periculos boşorogul Soros, din cauza combustibilului ideologic şi a maşinăriei construite de mânuţele lui de miliardar. Atât.

Ba nu, ar mai fi ceva, despre care se vorbeşte cam puţin. Soros e mai de stânga. Nu poate fi de  extremă stânga pentru că nu e productiv şi el este, până la urmă, un capitalist. Aşa că a împachetat bolşevismul iniţial în ţipla cea capitalist-strălucitoare. Spre exemplu, egalitatea dintre oameni a fost înlocuită cu noi înţelegeri ale cuvântului libertate şi cu definiţia omului global, care nu e legat de loc, de Naţie, de Neam sau pământ. Este liber ca pasărea cerului, e un cetăţean universal, un cetăţean al lumii. Şi comunistul era cam tot aşa, un individ internaţionalist care putea merge oriunde Revoluţia i-ar fi cerut-o. Omul nou al lui Soros este unul care se raportează la un spaţiu prea mare pentru înţelegerea lui, lucru care-l face să fie fascinat de posibilităţile pe care cică le-ar avea.

Acestea sunt mărgeluţele de sticlă pentru care se vând sufletele de azi.

Un fel de postliberalism fondat pe o toleranţă excesivă. În timp ce omul universal descoperă că poate merge în Maldive, maşinăria cinică ce învârte lumea, continuă să acumuleze averi şi putere închişi în polii de putere care se întrezăresc deja mai clar, pe zi ce trece.

Multe oi, puţini ciobani…

Una peste alta, Globalizarea este ceea ce n-a reuşit comunismul să facă: uniformizarea totală a masei muncitoare şi dizolvarea conştiinţei de clasă într-un amalgam amorf, o turmă cetăţenească. Ar fi vrut ei, soroseii, şi o biserică unică, dar aici s-au lovit de alţi capitalişti, mai rapace, care inventează credinţe noi pe bandă rulantă. Dar, maşinăria lui Soros a accepat şi asta: fragmentarea religioasă accelerată. E mult mai uşoară subjugarea bipezilor acolo unde morala, etica şi religia sunt slabe…

Oamenii slabi de îngeri sunt, acum, la putere! Sunt modelul generaţiilor cu pălăriuţă şi băieţei care îşi fac manechiura.

Ţările nu mai sunt deja ţări, imigraţia plus exportul de oameni va şterge graniţe şi va îngropa în uitare eroi şi idealuri.

Dezrădăcinaţi, oamenii nu vor mai avea orientare, şi o vor accepta pe aceea a maşinăriei globale.

Aşa arată Apocalipsa naţiunilor pusă la cele de boşorogul Soros şi acoliţii lui. Şi, dacă nu ne vom opune, victoria lui este mult prea aproape pentru ca o altă generaţie să i se poată împotrivi.

Noi suntem ultima redută, ultimii care pot tăia sforile Marelui Păpuşar.

Peste Ocean, Trump încearcă acelaşi lucru.

În Europa, câteva ţări fac paşi către împrejmuirea sculelor lui Soros.

Oare, noi, ce mai aşteptăm? Ce ne reţine să luăm un bisturiu şi, chirurgical, să extirpăm, din vreme, viermii implantaţi în Stat? Ce ne ţine să scuturăm covoarele şi să ne eliberăm de acarienii lui Soros?

Nimic.

Deci, haideţi să haidem!

Să smulgem căpuşele şi să alungăm Apocalipsa boşorogului însetat de suflete!

Afară cu duşmanii omeniei şi ai românilor!

Autor: Ninel PEIA