Mein Kampf: Cea mai periculoasă carte din lume?

Mein Kampf, scrisă de Adolf Hitler, iese din sfera drepturilor de autor în Germania.

Ce se va întâmpla când autoritățile nu vor mai putea controla publicarea și distribuția cărții? Un nou program BBC examinează „aspecte periculoase”.

De la BBC:

„Vroiau să înlocuiască Biblia.” Vorbind în șoaptă într-o încăpere liniștită a Bibliotecii de Stat Bavareze, expertul în cărți rare, Stephan Kellner, descrie modul în care naziștii au transformat un manifest confuz, în mare parte de nesuportat – parte memoire, parte propagandă – într-o parte centrală a ideologiei celui de-al Treilea Reich…

Odată ce Mein Kampf iese din sfera drepturilor de autor – ceea ce înseamnă că, teoretic, oricine ar putea publica propria ediție în Germania – un nou program de la BBC Radio 4 explorează ce pot face autoritățile în legătură cu una dintre cele mai notorii cărți din lume.

Conform producătorului programului „Publică sau Arde”, care va fi difuzat pe 14 ianuarie, rămâne un text periculos. „Istoria lui Hitler este o istorie a subestimării lui; și oamenii au subestimat această carte,” spune John Murphy, a cărui bunic a tradus prima versiune în limba engleză, necenzurată, în 1936.

„Există un motiv bun să o luăm în serios, pentru că este deschisă la interpretări greșite. Chiar dacă Hitler a scris-o în anii ’20, multe din ceea ce a spus în ea, a pus în practică – dacă oamenii ar fi acordat mai multă atenție pe atunci, poate ar fi recunoscut amenințarea.”

Hitler a început să scrie Mein Kampf când era în închisoare pentru trădare după eșecul loviturii de stat din 1923 ‘Beer Hall’ la München, expunându-și vederile rasiste și anti-semitice. Odată ce a obținut puterea zece ani mai târziu, cartea a devenit un text cheie al naziștilor, cu 12 milioane de exemplare tipărite; era oferită cuplurilor proaspăt căsătorite de către stat și edițiile cu foi de aur erau expuse vizibil în casele oficialilor de rang înalt.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Armata SUA a confiscat editura naziștilor Eher Verlag, drepturile pentru Mein Kampf au trecut la autoritățile bavareze. Acestea au asigurat că cartea este re-tipărită doar în Germania în circumstanțe speciale – dar expirarea drepturilor de autor în decembrie 2015 a generat o dezbatere aprigă despre cum să se controleze un liber acces la publicare.

„Bavarezii au folosit dreptul de autor pentru a controla republicarea lui Mein Kampf, dar acest control se apropie de final – ce urmează?” spune Murphy. „Aceasta rămâne o carte periculoasă – există probleme cu neo-naziștii și un pericol de interpretare greșită dacă nu este pusă în context.”

Unii se întreabă dacă cineva ar vrea să o publice – conform New Yorker, „Este plină de clauze bombastice, greu de urmărit, detalii istorice și fire ideologice încurcate, iar atât neo-naziștii, cât și istoricii serioși tind să o evite.”

Cu toate acestea, cartea a devenit populară în India printre politicienii cu inclinații naționaliste hinduse. „Este considerată a fi o carte de ajutor personal foarte semnificativă”, spune Atrayee Sen, lector în religie și conflict contemporan la Universitatea din Manchester, pentru Radio 4. „Dacă scoateți elementul de antisemitism, este vorba despre un om mic care era în închisoare și visa să cucerească lumea și s-a pus pe făcut asta.”

Eliminarea contextului este una dintre temerile celor care se opun republicării. În „Publică sau Arde”, Ludwig Unger, purtător de cuvânt al Ministerului Educației și Culturii din Bavaria, spune: „Rezultatul acestei cărți a fost că milioane de oameni au fost uciși, milioane au fost abuzați, întregi teritorii au fost cucerite de război. Este important să ținem cont de asta și putem face asta când citim anumite pasaje cu un comentariu istoric critic adecvat.”

Când dreptul de autor expiră, Institutul pentru Istorie Contemporană din München intenționează să lanseze o nouă ediție a lui Mein Kampf care să combine textul original cu un comentariu permanent care să evidențieze omisiunile și distorsiunile adevărului. Unii victime ale naziștilor se opun acestei abordări, iar guvernul bavarez și-a retras sprijinul pentru Institut după criticile supraviețuitorilor Holocaustului.

Totuși, suprimarea cărții s-ar putea să nu fie cea mai bună tactică – un editorial din New York Times argumenta că: „Imunizarea unei generații mai tinere împotriva bacilului nazist este mai bine servită prin confruntarea deschisă cu cuvintele lui Hitler decât prin ținerea în umbră a traktatului său respins de ilegalitate.”

Murphy recunoaște că un interzis global al cărții este imposibil. „Asta ține mai mult de autoritățile bavareze făcând o declarație, decât de adevărata lor capacitate de control. Trebuie să își asume o poziție, chiar dacă în lumea modernă asta nu va împiedica oamenii să aibă acces.”

Prezentatorul lui „Publică sau Arde”, Chris Bowlby, susține că acțiunile simbolice contează încă. După expirarea drepturilor de autor, statul intenționează să înceapă urmăriri penale folosind legea împotriva incitării la ură rasială. „Din punctul nostru de vedere, ideologia lui Hitler corespunde definiției de incitare,” spune Ludwig Unger. „Este o carte periculoasă în mâinile greșite.”