MESAJUL SECRET al Părintelui Arsenie Boca – încifrat într-o pictură la Biserica Drăgănescu

Doctrina Mișcării Legionare este atât de apropiată de învăţătura lui Christos, încât în Legiune s-au înrolat mii de preoţi din toată ţara.

Cu atât mai mult, fiind înzestrat cu multe daruri de la Maica Sfântă, Părintele Arsenie nu avea cum să nu cunoască acest adevăr şi deci, nu putea să nu aibă simpatii pentru Legiune şi conducătorii ei.

Pe de altă parte, Arsenie Boca a fost un Învăţător al Neamului. Sunt mii de mărturii ale celor care l-au căutat pentru a primi de la el un sfat sau o îndrumare. El ştia că, după moartea lui, petrecută în noiembrie 1989, neamul românesc avea să treacă prin mari cumpene şi încercări. Nu spunea el că după ce va cădea steaua cu cinci colţuri, va veni domnia şi mai represivă, a stelei cu şase colţuri?

Ca apostol al Neamului, Părintele Arsenie nu putea ca să nu lase un mesaj, ca să nu orbecăim în întuneric, arătându-ne Calea pe care ar trebui să apucăm, ca să scăpăm din sclavia stelei cu şase colţuri şi să facem din România o ţară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer,  puternică şi ascultătoare de Dumnezeu.

Încredinţat fiind de justeţea acestei logici, am descărcat toate picturile Părintelui Arsenie pe care internetul le-a putut oferi şi am analizat pixel cu pixel fiecare dintre aceste picturi. Una dintre ele mi-a atras atenţia. Se numeşte „Adormirea Maicii Domnului” de la Biserica Drăgănescu. Găsisem în sfârşit dovada că nu m-am înşelat.

M-am întrebat şi eu, precum se vor întreba şi alţii, de ce mai bine de 40 de ani, n-a descoperit nimeni acest mesaj, mai ales că Securitatea era mereu cu ochii pe Părintele Arsenie. Explicaţia este că, pentru a face această descoperire, nu ochii, ci mintea trebuia sa fie pregătită. Eu, în documentarea extinsă pe care am făcut-o pentru cartea cu subiect legionar “De la inimă spre cer”, am studiat, pe lângă sute de documente, albume cu fotografii ale personalităţilor legionare şi nu numai. Cunoştinţele acestea mi-au permis ca să fac analogiile necesare, pentru a ajunge la mesaj. Pictura aceasta, pe care o puteţi admira mai jos, prezintă în partea de sus o anomalie, care mi-a dat de gândit.

Pictura Părintelui Arsenie Boca intitulată “Adormirea Maicii Domnului” de la Biserica Drăgănescu

Iată neconformităţile şi inadvertenţele observate, care contrazic denumirea dată picturii de autor.

1) În partea de sus a picturii, se observă cinci urme de gloanţe, care nu aveau ce căuta într-o lucrare cu subiect de pe vremea lui Christos. Sigur ca unii vor putea spune că sunt urme de cuie, sau alte explicaţii. Eu sunt convins că sunt urme de gloanţe. Mai jos puteţi face o comparaţie între urmele de gloanţe din pictura Părintelui şi o reprezentare a unor urme de gloanţe reale. Asemănarea este grăitoare.2) Sa ne îndreptăm acum atenţia spre pictura propriuzisă, încadrată într-un spaţiu oval. Privind fundalul tabloului, se observă clădiri austere şi înalte la dreapta şi la stânga, legate între ele prin ziduri crenelate, care sugerează o construcţie militară, precum o cetate sau o închisoare, tot fundalul fiind pictat în culori sângerii.

Pentru comparaţie, iată mai jos o altă pictură a Părintelui Arsenie din anul 1944 cu acelaşi subiect, care se găseşte la Sâmbăta de Sus, numită “Epitaful Adormirea Maicii Domnului”. Veţi observa cu siguranţă diferenţele de fundal dintre cele două picturi. Unul ameninţător, cu clădiri înalte, cenuşii şi austere, faţă de un apus de soare, cu munţi idilici cât cuprinde zarea, muiaţi într-o lumină aurie.

3) Comparând chipul Maicii lui Hristos din cele două picturi, observăm că la cel de la Drăgănescu, Maica Domnului primeşte trei stele, una pe frunte şi două pe umeri. Cea de pe frunte ne duce cu gândul la Făt-Frumos cu stea în frunte, eroul din basmele românesti ca reprezentant al binelui, iar stelele de pe umeri, la gradele militare. Înainte însă de a merge mai departe, fiindcă sunt mulţi care nu ştiu cine a fost Căpitanul, o scurtă însăilare a evenimentelor care sunt necesare, pentru a înţelege explicaţiile care vor urma.

Corneliu Zelea Codreanu, omul providenţial care a înfiinţat şi condus Mişcarea Legionară, era denumit cu mult drag şi respect, Căpitanul. El mai era denumit şi Făt Frumos, fiindcă era un bărbat înalt, frumos din perspectivă feminină, cu ochi pătruzători, care emana un magnetism pe care-l simţeau toti cei care se aflau în preajma lui. Acest om genial, le era ca sarea în ochi politicienilor, camarilei regale şi jidanilor, fiindcă Legiunea a fost singura mişcare din lume, pe care jidanii n-au putut-o corupe şi nici cumpăra. Iar Comerţul Legionar, pe care Corneliu Codreanu l-a înfiinţat ca alternativă la comerţului jidanilor, care vindeau scump marfă proastă, ameninţa sa le distrugă supremaţia în domeniul comerţului. Pentru asta, dorinţa jidanilor cea mai mare a fost ca să-l omoare pe Căpitan. După un proces fraudulos, prin care a fost acuzat că a lezat demnitatea politicianului Nicolae Iorga (printr-o scrisoare în care l-a acuzat că era “necinstit sufleteşte”), a fost condamnat la puşcărie pe o perioadă de 6 luni, ca apoi să i se intenteze încă un proces pentru trădare de ţară, prin care a fost condamnat la încă 10 ani de închisoare. Nemulţumiţi ca nu era încă lichidat şi fizic, jdanii din camarila lui Carol al II-lea au pus la cale uciderea Căpitanului şi a încă 13 legionari (Nicadorii şi Decemvirii). În noaptea de 28 noiembrie 1938, pretextând necesitatea transportării celor14 legionari de la închisoarea Râmnicul Sărat la Jilava, ajunşi în pădurea Tâncăbeşti, legionarii legaţi de mâini şi de picioare, au fost strangulaţi ritualic cu o sfoară de jandarmii instruiţi dinainte. După moartea lor, s-a înscenat fuga de sub escortă. La închisoarea Jilava cadavrele celor 14 martiri au fost împuşcate cu un revolver, fiindcă medicul legist care trebuia să întocmească certificatele de deces n-a vrut să le semneze, fiindcă nu existau urme de împuşcare. Apoi la instigarea unui doctor jidan, a fost turnat acid sulfuric peste cadavre, ca să nu mai rămâna nici urmă din această crimă monstruoasă.

4) Începem acum cu analiza picturii de la cap în jos. În jurul gâtului “Maicii Domnului” pictorul a desenat o dungă roşie, care sugerează moartea prin spânzurătoare. Dar la cei care atârnă de o funie, dunga roşie este chiar sub bărbie, datorită greutăţii corpului. La gâtul “Maicii”, dunga roşie se află la baza gâtului, ca la cei care sunt strangulaţi pe la spate cu o sfoară.

Căpitanul, cel care va rămâne veşnic în amintirea neamului românesc ca martir şi erou.

5) Ajungând cu analiza la mâini, observăm că Arsenie Boca le-a legat, amintind de moartea Căpitanului prin strangulare, având mâinile legate.

Pe când analizam legătura pe care “Maica lui Christos” o avea la mâini, am observat că de sub linţoliul mov cu care era acoperit corpul “Maicii Preciste”, se iţesc mânecile unei zeghe de puşcăriaş, aşa cum purta Căpitanul când a fost ucis mişeleşte.

În partea dreaptă am alipit fotografia soţiei Căpitanului, despre care vor urma explicaţiile mai jos.

6) Din momentul observării zeghei, banuiala că pe catafalc nu se află Maica Domnului ci Corneliu Codreanu, a devenit convingere. Pentru asta mi-am îndreptat atenţia spre cei prezenţi la priveghi. Dacă printre ei s-ar fi aflat câteva personalităţi legionare, atunci demonstraţia ar fi fost completă. După ştiinţa mea, la înmormântarea Maicii Domnului, nu a fost prezentă nici o femeie cu un copil în braţe. Dar, în partea dreapta a tabloului Părintelui, apare o femeie cu o fetiţă în braţe, care seamănă cu Elena (Lilica) Codreanu, soţia Căpitanului. Ei nu au avut copii, dar familia Codreanu a înfiat o fetiţă, pe care o chema Cătălina. Mai sus puteţi compara fotografia Lilicăi Codreanu şi imaginea femeii din tabloul Părintelui. Eu personal găsesc o mare asemănare între cele două reprezentări.

7) Am căutat apoi în preajma soţiei Căpitanului, chipurile martirilor Moţa şi Marin. Ionel Moţa era căsătorit cu Iridenta, o soră a Căpitanului, deci locul lui ca cumant, nu putea fi decât lângă Elena Codreanu.

Iar aproape de Moţa, trebuia să se afle şi Vasile Marin, cel mai bun prieten al lui, pe care nici moartea nu i-a putut despărţi, fiind amândoi ucişi la Majadahonda de acelaşi obuz, în războiul contra comuniştilor internaţionalişti, care luptau contra armatei spaniole conduse de Franco.

Aici mie asemănarea nu mi se mai pare atât de evidentă, deşi poate că Marin avea în alte fotografii altă frizură, cu păr mai mare. Apoi, fotografia originală era în alb-negru, fiind colorată ulterior. Poate ca ochii lui nu erau albaştri, cum i-a făcut cel cu Photo-shop-ul. Dar nasul, sprâncenele şi ochiul drept, care la Marin fugea într-o parte, arată că e vorba de aceeaşi persoană.

8). Părintele Arsenie era Om Ales, sfânt şi vizionar, care primise pentru sfinţenia lui mari daruri de la Maica Sfântă. Printre altele, putea să se teleporteze, cunoştea gândurile oamenilor, avea darul vederii înainte şi putea mişca obiectele de de la distanţă. Convingerea mea este că nimic din ceea ce a reprezentat în tabloul lui, nu este întâmplător. Doar de-am fi noi în stare să-i descifrăm înţelesul.

Un alt element care arată că cei doi bărbaţi din preajma soţiei Căpitanului sunt Moţa şi Marin, este norul purpuriu dintre ei, care sugerează explozia obuzului care i-a ucis pe amândoi în Spania.9) La priveghi se strâng întotdeauna, cei mai fideli apropiaţi ai mortului, precun sunt rudele şi prietenii. Cine ştie istoria Mişcarii Legionare, cunoaşte că unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai Căpitanului, a fost Generalul Zizi Cantacuzino, un om de o cinste şi de o probitate pe care nici duşmanii nu i-au putut-o contesta. Deci, nici el nu putea lipsi de la priveghiul Căpitanului, deşi fizic, el a murit înaintea lui Corneliu Codreanu.

Şi Generalul seamănă cu personajul din tabloul Părintelui Arsenie.

10) Iată însă că există şi un personaj negativ în tablou.

Nicolae Iorga a fost cel care a intentat procesul contra Căpitanului, pentru că l-ar fi jignit ca parlamentar, spunandu-i într-o scrisoare că “este necinstit sufleteşte”. Deşi Iorga şi-a retras plângerea, justiţia coruptă şi slugarnică din vremea aceea, l-a condamnat pe Codreanu la şase luni de închisoare.

Personajului Iorga din reprezentarea Părintelui, care întinsese mâinile spre catafalc, îi sunt taiate de Arhanghelul Mihail cu sabia lui de foc. Ideea sugerată este “Jos mâinile de pe Căpitan”.

Concluzii

Ce mesaj a vrut Părintele Arsenie să ne transmită prin gestul neobişnuit, de a o substitui pe Maica Domnului cu Corneliu Zelea Codreanu? Se ştie că Maica Domnului e considerată de români, de unii preoţi dar şi de profeţi precum Sundar Singh, că este protectoarea României iar ţara noastră este “Grădina Maicii Domnului”. Înlocuirea aceasta este chintesenţa mesajului Părintelui Arsenie către români. Doctrina legionară, care cuprinde şi cele şase legi şi două griji descrise în Cărticica Şefului de Cuib, este cheia prin care România poate deveni frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, puternică şi iubitoare de Dumnezeu. Dacă măcar jumătate dintre români şi-ar însuşi doctrina legionară şi ar respecta prevederile ei, România ar deveni o ţară emblematică, suverană şi înfloritoare: o adevărată Grădină a Maicii Domnului.

via Incorect Politic