Minciuna stă cu regele la masă… sau „O întrebare pe care regele Mihai nu a acceptat să i se pună: Majestate, dar de ce nu ați intervenit în niciun fel pentru cei 400.000 de evrei care au murit în Transnistria la ordinul lui Antonescu?”

N-am să pomenesc nimic de 23 august, părerile continuă să fie contradictorii și nu mă simt în stare să pun eu lucrurile la punct. N-am scociorît prin arhive să vin acum cu vreun document care să facă lumină. Pot interveni în discuție numai ca martor pentru a infirma o enormitate, adică o minciună sfruntată, rostită la adunarea de doliu din Parlament. Cum că în fiecare an regele Mihai se adresa românilor de Anul Nou și le transmitea mesajul de îmbărbătare, de încurajare, să nu ne pierdem curajul și încrederea, comunismul nu se va eterniza la guvernarea României etc., etc.
Dacă au existat asemenea mesaje, întreb, nu s-au păstrat într-o arhivă?! A regelui sau a postului de radio?! Nu pot fi scoase și re-puse în circulație? Cum de nu au fost adunate până acum aceste mesaje pe un disc sau într-o cărțulie?! Ce eveniment editorial fantastic!…

După război, părinții mei au recuperat aparatul de radio care ne fusese rechiziționat de autorități ca măsură de precauție. Nu erau multe aparate de radio pe vremea aceea la Constanța. Prindea și pe unde scurte, adică prindea posturile de radio Vocea Americii și Europa liberă. Așa că la noi veneau o mulțime de neamuri sau prieteni să afle când „vin americanii”! Iar tata, total apolitic, nu-și pierdea vremea cu ascultatul posturilor de radio, oricât ar fi fost de subversive, ci mă punea pe mine să ascult și să dau a doua zi raportul când veneau nea Mitică sau nea Ghiță să afle noutățile. S-ar putea zice că fac politică încă de pe atunci, adică din clasele primare. Politică reacționară, precum se vede.

Mi-aduc aminte că la fiecare An Nou așteptam cu emoția cuvenită să-l auzim pe rege. Atunci am auzit comentându-se de fiecare dată vocea gâjâită a majestății. Și explicația populară: are „gură de lup / iepure”!… Nici azi nu știu ce va să zică asta!… Și nici dacă majestatea sa chiar a avut acel defect anatomo-fiziologic. Mi-aduc bine aminte mirarea din seara în care Majestatea sa nu a mai pătruns în casele noastre. Nici în anii următori!… Adică pe la începutul anilor 1950 au încetat mesajele regale!…

Ce să mai comentez pe marginea acestei minciuni nedemne?!… A fost pusă în circulație cu sau fără știința regelui?

S-a auzit că regele a căzut la pace cu cei de la București, el, regele, să nu mai facă niciun fel de politică, iar guvernul comunist să-i trimită o stipendie regală consistentă! Au apărut și detalii, declarații ale unor emisari care făceau o plimbare până în Elveția să predea parandărătul. Probabil că se făceau și niscai acte! S-au păstrat? Au fost distruse?!

Astfel că exilul românesc a funcționat decapitat, ceea ce explică în mare măsură dezbinarea care i-a erodat prestigiul și eficiența. Nici Mihai, nici Carol II, nu au făcut nimic împotriva comuniștilor de la București sau pentru România. Poate că bâlciul cu tablourile ar fi de pomenit!…

Merită însă a fi amintit în acest context numele prințului Nicolae, care s-a implicat cu trup și suflet în organizarea unei rezistențe a exilului la ce se întâmpla în România! De ce oare așa zișii noștri istorici îl fac uitat pe marele român care a fost Prințul Nicolae? Doi frați atât de diferiți! Carol, un asasin în masă, un sperjur, prințul Nicolae un caracter ireproșabil, un mare intelectual, un om de acțiune!

Ce să mai zic de abdicarea regelui?! De minciuna cu cei 1000 de studenți pe care comuniștii i-ar fi ucis dacă regele nu semna abdicarea?! Am auzit minciuna asta chiar din gura regelui! Ce să mă mai mir de cei care au preluat-o!

Altă minciună: Mihai a fost un elev strălucit! Primul în clasă!… Taman invers! Nu insist!

Adevărul este că Mihai a dat semne de retard – vezi declarația lui Hitler! S-a maturizat târziu, dar în ultimii ani, după 1990 cel puțin, a făcut o figură onorabilă! De înțelept! N-a spus prostii, a fost în limitele decenței, ale normalității!

Altă minciună regală: regele Mihai și regina au salvat 20.000 de evrei pe care, altminteri, Antonescu i-ar fi trimis la Auschwitz!! Dacă citești memoriile rabinului Alexandru Șafran afli că evreii aceia au fost salvați de intrevenția rabinului și a mitropolitului Bălan al Ardealului… Și mai sunt câțiva care susțin același lucru, că au intervenit decisiv pe lângă mareșal!…

O întrebare pe care regele Mihai nu a acceptat să i se pună: Majestate, dar de ce nu ați intervenit în niciun fel pentru cei 400.000 de evrei care au murit în Transnistria la ordinul lui Antonescu?…

Autor: Ion Coja