Minoritătile, factor de risc pentru siguranță națională. Cine a adus represiunea bolșevică în România?

La întrebarea retorică a senatorului Sorin Lavric, a răspuns de foarte mult timp, domnul profesor univ. dr. Corvin Lupu în lucrarea “România în contextul relațiilor internaționale actuale”, Editura Techno Media, Sibiu, 2006. Citez câteva pasaje utile.

„Analizând perioada societăţii româneşti de model şi dominaţie sovietică absolută (1945-1958), observăm că într-adevăr represiunea comunistă s-a realizat în foarte mare măsură de către reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Lista acestora este foarte lungă. Ea cuprinde sute de înalţi demnitari de partid, de stat, ofiţeri de securitate şi de miliţie.”.

Represiunea antiromânească s-a efectuat prin intermediul Securităţii Poporului. Diabolica instituţie a fost înfiinţată în 30 august 1948. În aparatul ei de frunte s-au aflat, multă vreme, Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko, zis Pantiuşa) – şeful Securităţii din România, Alexandru Nicolski (Boris Grunberg) – adjunct al şefului Securităţii, Ştefan Koller – colonel şi comandant al Penitenciarului Aiud şi mulţi alţi minoritari.

Până în anul 1960, a funcţionat şi abuzivul sistem al pedepselor administrative pe baza căruia orice cetăţean, presupus că se făcea vinovat de fapte contra ordinii sociale, putea fi trimis fără judecată pentru un număr de luni sau ani în colonii de muncă.

Încă din anul 1943 Stalin ordonase înfiinţarea unei unităţi speciale a NKVD, care urma să identifice şi să pedepsească pe toţi cei care, în teritoriile ocupate de germani şi aliaţii lor, au colaborat cu aceştia. Unitatea numită Smerş s-a constituit în România din anul 1944 şi a fost sprijinită de secretarul de stat la Ministerul de Interne Teohari Georgescu (Baruh Tescovici). Smerş a primit numele românesc de Brigada Mobilă şi avea cinci importante misiuni:

1) Să convingă populaţia că întregul aparat de stat al regimurilor burgheze este vinovat de dezastrul ţării şi trebuia neutralizat, iar în anumite cazuri chiar lichidat.
2) Partidele erau agenturi ale spionajului fascist şi imperialist şi trebuiau desfiinţate.

3) Unitatea trebuia să lichideze elita intelectuală, economico-financiară şi politică a ţării, care urma să fie înlocuită cu noile cadre, parţial fomate la Moscova.
4) Să contribuie la crearea în România a unei societăţi de tip sovietic.

5) Să constituie nucleul din care se va organiza noul serviciu de informaţii al României şi poliţia politică internă.

Brigada Mobilă a fost organizată de şeful I.N.U. pentru România, generalul A. Saharovski. Pe plan intern unitatea a fost coordonată de generalul Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko), dar la vedere, şeful ei era colonelul Boris Grunberg, care şi-a schimbat numele în Alexandru Nikolski şi va deveni general şi unul dintre cei mai temuţi şefi ai procesului de distrugere al elitei româneşti.

Operaţiunea de arestare a purtat denumirea de cod de Gayaneh, denumire dată de Stalin şi încredinţată generalului Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko). Ea a început printr-un raport al Ministerului de Interne în care erau analizate: pro¬blema legionară, organizaţiile subversive, Biserica, sectele religioase, par¬tidele politice, elementele din fostul P.N.Ţ. şi care concluziona necesitatea declanşării arestărilor.

La aceste informații, mai adăugați și Lista întocmită de dr. Constantin Iulian, fostul președinte al Federației Român a Foștilor Deținuți Politici din România.

NOTĂ: IICCMER, institut ce trebuie desființat sau reorganizat, nu a produs nici un document referitor la cei care au introdus și instaurat comunismul bolșevic în România. – Incorect Politic