MITOCĂNIA PSEUDO-JURNALIȘTILOR DE LA Antena3 si Digi24. Papagalii de serivici au luat locul întregii prese FSN-iste din anii ’90

Două dintre cele mai importante televiziuni de știri au abandonat de ceva timp orice urmă de deontologie profesională specifică jurnalismului: „Antena 3” și „Digi 24”. În privința postului „Digi 24” surpriza nu e așa de mare ca în cazul „Antenei 3”, care s-a asociat cu postul american „CNN”, dar cu tot cu acesta a devenit un post de veritabilă propagandă a Puterii, cot la cot cu cel supranumit „UM Digi 24”!

Momentele acestei regretabile transformări pot fi ușor precizate: pandemia Covid-19, războiul din Ucraina și, mai nou, războiul din Fîșia Gaza. În toate acestea, cele două televiziuni au fost portavocea Guvernului, fie că era condus de PNL-istul Nicolae Ciucă, fie de PSD-istul Marcel Ciolacu.

Și cum presa scrisă, sub forma ziarului tipărit, poate fi considerată ca fiind dispărută, din moment ce abia se văd urmele ei în presa online, este inevitabilă amintirea anilor ’90, cînd presa era dominată de ziarele Puterii, „Azi”, „Dimineața”, cărora li s-a alăturat „Adevărul” și alte cîteva publicații mai puțin importante.

Ce știm azi despre ele? Iată:

– Ziarul „AZI” era auto-declarat „cotidian al Frontului Salvării Naționale”, avîndu-l ca director onorific acad. Alexandru Bîrlădeanu, redactor șef pe Octavian Știreanu, redactor-șef adjunct pe Stelian Moțiu, și era ziarul „de casă” al FSN, calitate anunțată încă de la primul număr, 11 aprilie 1990.

– Ziarul „DIMINEAȚA” se autointitula „cotidian de opinie democratică și informație”, și îl avea ca director pe celebrul critic și istoric literar Al. Piru! Primul număr a apărut la 19 februarie 1990 și era considerat un ziar foarte apropiat de FSN.

– Ziarul „ADEVĂRUL”, care a apărut în 25 decembrie 1989, fiind apropiat tot de FSN, l-a avut ca director pe celebrul traducător Darie Novăceanu, cel care l-a tradus magistral pe Gabriel García Márquez.

Aceste ziare „de partid”, împreună cu TVR, au fost în primii ani de după Revoluție factorii de putere ai FSN și ai liderilor acestei formațiuni: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voica Voiculescu, Alexandru Bârlădeanu etc. Toți cei care au condus aceste ziare, dar și cei au scris în aceste ziare trebuie să se simtă vinovați de perpetuarea regimului Iliescu și de generarea Mineriadelor care au frînat evoluția României! Îi includ aici, în afara redactorilor și pe colaboratorii Andrei Pleșu și Cristian Tudor Popescu, acesta din urmă intrînd chiar în conducerea ziarului „Adevărul”, cînd acesta era condus de „KGB”-istul Dumitru Tinu.

Din fericire, în acea vreme, existau cîteva publicații care erau considerate ca fiind „presa liberă” și care au avut un rol esențial în evoluția României pe calea democratică;

– Ziarul „ROMÂNIA LIBERĂ”, condus de Petre Mihai Băcanu, a fost cea mai importantă publicație de Opoziție, deși acum unele poziții ale sale nasc serioase suspiciuni. Cu toate acestea, fără ziarul „România liberă”, nu știu cum ar fi arătat nu numai presa, ci chiar România!

– Revista „EXPRES”, al cărei director era Cornel Nistorescu, a jucat, de asemenea, un rol esențial pentru presa independentă, fiind implicat și în construcția mai solidă a unor cotidiane în provincie, precum „Telegraf”. A apărut pînă la numărul 200, cînd a publicat o pagină cu jurnaliștii din redacție.

– Ziarul „EVENIMENTUL ZILEI”, editat de trustul „Expres” și condus de Ion Cristoiu, a apărut în 22 iunie 1992 și a fost, desigur, cel mai important ziar al României post-revoluționare, avînd în primul an un tiraj de aproape 1 milion de exemplare! Ziarul a avut un rol decisiv în venirea la Putere a lui Emil Constantinescu și a CDR, cei care au înlocuit puterea de pînă atunci, reprezentată de Ion Iliescu și FSN sau FDSN.

– Ziarul „ZIUA”, condus de Sorin Roșca Stănescu, a fost cel mai puternic ziar de investigații, care, între altele, a devoalat relațiile lui Ion Iliescu cu Moscova.

Nu trebuie uitat rolul unor reviste din provincie care erau de Opoziție, în condițiile în care a face presă de opoziție în afara Bucureștiului era o adevărată aventură, chiar periculoasă. Iată cîteva dintre aceste publicații:

– Revista „CONTRAST”, care apărea la Constanța, transformată apoi, cu ajutorul ziarului „Evenimentul zilei”, în cotidianul „Telegraf”.

– Revista „NU”, care apărea la Cluj

– Revista „CARTEL”, care apărea la Craiova

– Revista „OPINIA STUDENȚEASCĂ”, de la Iași

– Ziarul „TIMIȘOARA” de la Timișoara.

Bătălia presei independente cu „presa Puterii” a fost una cîncenă, deși mijloacele financiare și infrastructura erau clar în favoarea cădelnițarilor puterii. Totuși, putem spune că presa independentă a cîștigat acest război!

Doi politicieni sînt cei care au distrus ideea de presă liberă, exact atunci cînd presa independentă trebuia să preia sarcina grea a libertății de exprimare: ADRIAN NĂSTASE și TRAIAN BĂSESCU.

Adrian Năstase a favorizat vînzarea și apoi desființarea RODIPET, care era principala agenție de difuzare a presei în întreaga țară! Tranzacția s-a făcut în 2003, prin Contractul semnat de ministrul Ovidiu Mușetescu, prin care Hassan Awdi, patronul firmei Magnar System Com SRL a preluat Rodipet, pe care apoi l-a băgat în faliment, lăsînd întreaga presă din România fără difuzare! Practic, presa a fost desființată!

Adrian Năstase credea că va fi președinte pentru perioada 2004-2014 și nu avea nevoie de o presă ostilă, așa cum avusese Ion Iliescu pînă în 1996. Atunci se credea că privatizarea Rodipet a fost un eșec economic (vezi ancheta ziarului „Național” pe https://www.national.ro/news/hassan-awdi-a-cumparat-rodipet-tot-pe-banii-rodipet-49881.html), numai că ulterior s-a dovedit că a fost o operațiune bine ticluită, prin care presa liberă a rămas fără difuzare. Atunci, în acei ani, multe dintre chioșcurile de ziare din provincie au fost desființate, presa independentă fiind înlocuită cu ziarele de partid de pe plan local!

Traian Băsescu i-a stricat planul lui Adrian Năstase, devenind el președintele țării pentru zece ani! I-a continuat însă planul de distrugere a adevăratei prese, prin operațiunea denumită „înlocuirea elefanților cu lupii tineri”! Atunci, printr-o operațiune pe care nici azi n-am înțeles-o deplin, jurnaliștii care „născuseră” presa independentă imediat după Revoluție (Cristoiu, Nistorescu, Roșca Stănescu) au fost înlocuiți cu cei pe care-i crescuseră: Robert Turcescu, Dan Turturică, Dan Tăpălagă, Grigore Cartianu, Laurențiu Ciocăzanu etc.

Niciunul dintre „lupii tineri” ai lui Traian Băsescu nu a avut însă anvergura marilor gazetari care, prin nu știu ce metodă, au acceptat să treacă pe margine. „Lupii tineri” au devenit imediat slugile noii Puteri, gestionată de Băsescu, și au început să guste cu nesaț chiar din mîna Elenei Udrea. Lor le-a fost bine, societății însă NU, și nici presei. Mai ales că Băsescu a reușit să atragă alături de „lupii tineri” și o parte a „elitei” lui intelectuale, cu Pleșu, Liiceanu, Patapievici, al căror rol a fost să-i „legitimeze” pe junii cu pricina ca fiind valori ale noii societăți. Practic, de atunci, ideea de presă ca un cîine de pază al democrației s-a stins, fiind înlocuită cu ideea de cățeluș de companie al Puterii!

Acum, după această tristă experiență cu așa-zisa predare a ștafetei între generații, presa a rămas în afara noțiunii de altădată care o definea ca fiind a cincea Putere în stat. De aceea mulți consideră că, de altfel, nici nu mai există presă în ziua de azi!

Și, într-adevăr, ce presă mai avem noi astăzi?

Nu mai avem o singură televiziune, TVR-ul de stat, ci vreo cinci televiziuni private, care mai de care mai apropiată de „oamenii din pădure”, fie cei de ieri, fie cei de azi. Pare surprinzător, dar din peisaj iese oarecum RealitateaTV care, cel puțin în ultimul timp, este singurul post TV care atacă frontal deciziile stupide ale guvernării.

Azi nu mai avem nici ziare naționale precum „Evenimentul zilei” sau „Ziua”, nici reviste sau ziare de provincie, precum „Timișoara”, „Contrast”, „Nu” sau „Cartel”, care să se lupte cu Puterea, așa încît „televiziunile de partid și de stat” pot forte ușor să facă din manipulare și dezinformare ca realitatea să fie contorsionată, influențînd și alegerile și percepția cetățenilor.

Singurele iazuri care amintesc de ceea ce era cîndva presa liberă, independentă și puternică sînt acum cîteva site-uri, precum: „Lumea justiției”. „Cristoiu blog”, „Gold FM”, „Cotidianul” și alte cîteva. Culmea, și acestea sînt făcute tot de foștii „elefanți”! Cît despre jurnaliști abia dacă mai sîntem cîțiva, pe care îi puteți număra pe degete și care încap de voie într-o dubă!

Și ce face opinia publică? Nu numai că tace, dar dovedește că nici nu e interesată de soarta presei și a jurnaliștilor, preferînd să se uite la telenovele, la cancan, la bucătăreală sau chiloțăreală, sporind astfel conturile televiziunilor care fac jocul Puterii.

Iar acum sîntem la sfîrșitul unui an pre-electoral, urmînd ca peste o lună și jumătate să intrăm în plin ciclu electoral, cu toate alegerile într-o perioadă scurtă de timp. Cine va fi președinte, cine va face Guvernul, care va fi structura parlamentului viitor? Iată chestiuni care ar trebui să ne intereseze pe noi toți, dar pe care le lăsăm să fie rezolvate de „oamenii din păduri” și de executanții lor de la marile televiziuni de știri!

Să nu ne mirăm, deci, dacă după viitoarele alegeri vom avea o guvernare a serviciilor, care vor renunța la celebrele lor infiltrări în viața partidelor și vor trece direct la guvernare prin oamenii lor.

Să trăiți!

Autor – Ion Spânu