Motivul REAL pentru care Elena Udrea și Alina Bica au fost reținute în Costa Rica! Miza este IMENSĂ pentru România! Cine a dat ORDINUL!

Dimineața a început cu o veste chiar bombă. Elena Udrea și Alina Bica, arestate în Costa Rica. Cele două se află deja la o închisoare dezastruoasă din țara respectivă și nu mai înțeleg nimic. Potrivit unor surse din apropierea lor, ele au plătit sume enorme ca să beneficieze de protecție și totul era asigurat.

Și totuşi s-au trezit în pericol să fie extrădate. În realitate, ele vor rămâne în Costa Rica şi vor fi eliberate curând. Motivul pentru care s-au trezit ridicate de pe stradă este unul de notorietate: războiul gazelor din ultimele zile, viitorul României, între Est şi Vest. O spune şi Dan Andronic, într-un editorial şi o ştiu bine şi toţi cei care înţeleg jocurile de culise de la nivel înalt.

„Gaze contra vot. Războiul gazelor din ultimele zile are o miză extrem de precisă. Viitorul României, între Est şi Vest. Dragnea şi Tăriceanu par să se confrunte într-o bătălie decisivă.

Unul din lucrurile extrem de clare în lumea capitalului este acela că o investiţie este făcută atunci când beneficiile sunt suficient de atractive pentru cei care pun banii. Acest lucru îl vedem zilele acestea în cazul legii care reglementează viitoarele exploatări de resurse din zona offshore, adică din Marea Neagră.

Interesul Guvernului ar fi să atragă investiţii, cifrate la câteva miliarde de euro, interesul investitorilor ar fi să câştige cât mai mult. O balanţă extrem de fină, mai ales când există abordări lipsite de profesionalism, bazate pe păreri şi nu pe negocieri. Dar interesul există de ambele părţi.

Cu toate acestea lucrurile rămân într-o zonă a indeciziei. Uneori, cea mai proastă decizie este să nu iei nici o decizie. Asta înseamnă o parafrazare a lui J.K. Kennedy, care spunea că şi atunci când nu iei o decizie este o decizie. Se aplică în plan personal, dar consecinţele se pot vedea şi mai bine la nivelul unei instituţii sau, lărgind şi mai mult, la nivelul unei ţări.

Studiu de caz al cărui final încă se scrie – legea offshore sau legea pentru gaze din Marea Neagră. Pe 2 octombrie, comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor au reexaminat proiectul de lege privind explorarea şi exploatarea gazelor din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră. A umat votul în plen (şi plex, dat de Kelemen Hunor şi UDMR) când s-a decis retrimiterea legii în comisii.

Au fost două zile în care s-a consumat de fapt un nou ping-pong politic îmbrăcat într-o reanalizare a reanalizării analizelor calculelor făcute de când pe agenda a apărut necesitatea adoptării unei noi legi care să reglementeze activitatea petroliştilor din Marea Neagră. Evident, legea care va stabili şi cadrul fiscal, este necesară pentru ca investitorii să ia o decizie privind investiţii de miliarde de dolari (OMV şi Exxon au pompat deja 2 miliarde de dolari până la acest moment) pentru a scoate gazul la suprafaţă.

Din dezbaterile “extraordinar de intense”, cum le-a calificat unul dintre politicieni prezenţi, doar România şi românii au de pierdut prin amânarea la nesfârşit a unei decizii – fie ea pro sau contra.

“Credem că toată această analiză, toate aceste dezbateri, pe care le-am analizat şi reanalizat şi reanalizat şi-am făcut şi refăcut calculele acum, în sfârşit, putem spune că statul român iese câştigător din această bătălie, pe ambele planuri, şi din punct vedere al veniturilor la bugetul de stat, dar şi din punct de vedere al menţinerii interesului investitorilor”, declara, presei Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor.

S-o vedem şi pe asta. Iulian Iancu a mai fost aproape şi de alte mari proiecte care au căzut victimele celui mai antiromânesc – că tot suntem în An Centenar – comportament al decidenţilor noştri: politizează tot ce mişcă în spaţiul public, de la victoriile Simonei Halep sau victimele Colectiv până la investiţii care fac bine nu doar imaginii României (făcând-o şi mai seducătoare apoi pentru alţi şi alţi investitori), ci şi economiei şi, în final, fiecăruia dintre noi.

Trăim în ţara în care deciziile de investiţii nu se fac pragmatic, cum ar fi justificat economic şi în linie cu o viziune pe termen lung (vorbim de resurse de circa 200 de miliarde de metri cubi în perimetrele unde au fost făcute deja foraje, spun cei de la ANRM), ci doar cu ochii pe sondajele de opinie şi cu gândul la alegeri. Gaze egal voturi. Sau lobby la Washington.

Nici politicienii străini nu-s mai prejos, doar că inţeleg cât de mult depinde exact capitalul politic de atragerea marilor investitorilor globali cu toate beneficiile aferente. Și se luptă cu colegii lor din alte economii pentru a-i seduce şi aduce la ei în ţară.

Ai noştri se luptă între ei şi doar pentru pielea lor – de pildă, Varujan Vosganian s-a împiedicat într-o cifră : “Nu mi s-a mai întâmplat să votez, fără să ştiu care este valoarea resurselor”, astfel a motivat ieşirea ALDE de la votul din comisia parlamentară. Dar, haideţi să ne amintim cum explica acelaşi personaj politic, votul din 18 iunie (la fel de politic) pentru proiectul PSD-ALDE-UDMR de modificare a Codului de procedură penală prin nevoia unei abordări pragmatice – “Nu ne putem salva pe rând, trebuie să ne salvăm toţi odată!”.

De ce nu se aplică aceeaşi filosofie şi în cazul unei decizii economice? Nu putem câştiga toţi? Chiar trebuie ca una din părţi să piardă?

Multe întrebări, dar între timp giganţii economiei globale au aflat nu doar despre potenţialul pieţei româneşti, ci şi despre guvernarea caricaturală şi de tip televizat din România. Aşa că unii dintre ei au luat de mult decizia că România nu prea are ce căuta pe radarul lor de investiţii. Alţii, atraşi totuşi de potenţialul şi mărimea pieţei, a doua din regiune din Polonia, mai au încă răbdare.

Acum, cu legea offshore, asistăm la o partidă în care se ciocnesc când PSD-PNL, când PSD-ALDE, când PSD-UDMR (după votul de ieri)”, scrie Dan Andronic pe Evenimentul Zilei.