Multinaționalele își maximizează profitul. Românii, umiliți și batjocoriți

Viitorul sună dezastruos. Optimizarea profiturilor sub masca progresului

Scandalul caselor de marcat de la Auchan este doar o picătură care a umplut paharul. În fapt, maximizarea profiturilor multinaționalelor din România se petrece de foarte mult timp. De exemplu, fosta bancă românească BCR, acum a austriecilor, și-a desființat aproape toate sediile din țară, aruncând în șomaj, nu zeci, ci mii de angajați. Nici bancomate nu mai au, iar cele care au scăpat, sunt mai tot timpul defecte. Culmea este că, cel puțin bugetarii, prin înțelegeri ale guvernelor cu stăpânii austrieci, au cam toți salariile prin BCR-ul vienez.

Digitalizarea simplifică lucrurile și reduce timpul pierdut, ni se tot repetă obsedant. Poate, dar peste vreo sută de ani, cel puțin în România. Faza de la Auchan, cu dispariția casierilor, nu este chiar o noutate absolută, decât prin absența alternativei. Toate hypermarketurile străine din România au implementat autoscanarea și autoplata produselor, alocând doar un mic procent din numărul caselor de marcat pentru aceste operațiuni. Iar oamenii folosesc aceste case nu pentru că ar pierde mai puțin timp, ci pentru acolo nu este coadă, pentru că mai toți fug de ele. Ca timp, nici cel mai obișnuit client al acestor case nu va reuși să scaneze, să plătească, să ia bonul și să iasă când se ridică bariera mai repede decât o casieră. Iar la autoscanare este imposibil ca doi din trei clienți să nu blocheze casa, tastând greșit ceva. La Ikea, progresul este și mai avansat.

Acolo poți să-ți scoți singur factura, dacă ai cumpărat pe firmă. Suedezii din România însă au pus și capcane, că trebuie să tastezi ora din partea de jos a ecranului, că, dacă ai tastat-o pe aia de sus, te-ai blocat și trebuie să te milogești de unul dintre puținii angajați să vină să te depaneze. Dar unde sunt rapiditatea și progresul? Practic, multinaționalele nu au făcut decât să reducă niște costuri cu salariile angajaților și impozitele aferente la statul român, punându-i pe clienți să muncească, să-și bată capul, să se enerveze și să piardă mult timp. Iar gluma aceea în care se spune că, în curând, clienții vor fi puși să aranjeze marfa pe rafturi și să descarce camioanele străinilor nu este departe de adevăr. Mai întâi în țările dezvoltate, urmează să apară comerțul exclusiv de la distanță. Îți alegi online produsele, le plătești, cu cardul, bineînțeles, și le primești acasă. Ca să nu se mai consume curent și bani cu angajații.

Operatorii call-center, primii disponibilizați în masă

Pe vremuri, adică cu vreo cinci ani în urmă, dacă sunai la vreo companie, indiferent care, aveai toate șansele să vorbești cu un operator. Acum, însă, operatorii call-center au dispărut aproape cu desăvârșire. Vorbim doar cu roboții și pierdem ore întregi să încercăm să contactăm o ființă umană, căreia să-i explici problema, care, de obicei, nu se regăsește în meniul robotului. Pe Andreea de la Vodafone cred că o știe toată lumea. Evident, un robot. Dar nu cred să fi primit cineva mai multe înjurături de la români decât vocea de la Vodafone. Dacă ai o problemă cu telefonia mobilă nu ai nicio șansă să dai de cineva pe acolo. Mai rău de atât, Vodafone a înghițit și UPC, iar cei care au defecțiuni la cablul TV rămân cu ele, pentru că nu sunt angajați care să meargă la intervenții, cel puțin nu suficienți, deși nu am certitudinea că ar exista, cu adevărat. Consecința? Un val uriaș de plecări spre Digi, care, deocamdată, nu s-a robotizat. Întorcându-ne la dispariția angajaților de la call-centere și de la intervenții, ajungem din nou la aceeași maximizare a profiturilor, prin batjocorirea și umilirea românilor.

ANPC-ul nu e pentru noi

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a mimat, un timp, că se răfuiește cu multinaționalele. Doar pentru necunoscători. Au amendat însă, prin țară, magazine mici, ale românilor, că au găsit într-un colțișor niște rugină, care, vezi Doamne, punea în pericol sănătatea consumatorilor. Dar dacă faci o plângere la ANPC, pe lucruri grave și serioase, nimic nu se rezolvă. Când vei spune unui operator economic că vei merge la ANPC și acela își va schimba atitudinea sfidătoare, rezolvându-ți problema, abia atunci vom putea spune că ANPC are autoritate. Până atunci, comercianții se tăvălesc pe jos de râs când aud de ANPC. Și au și motive.

Claudia Marcu