Ne-am săturat de Tinutul Secuiesc

Ne-am săturat de Ţinutul Secuiesc inventat de politicienii maghiari de aici sau de aiurea pentru care în ţara noastră nu există minoritate maghiară normală, nu există cetăţeni români de etnie maghiară, există doar obsesia invenţiei numite Ţinutul Secuiesc. Ne-am săturat de faptul că orice proiect politic maghiar are un singur scop: oficializarea invenţiei numite Ţinutul Secuiesc.

Ne-am săturat să ne fie băgată pe gât, de fiecare dată, la fiecare alegeri, la fiecare discurs, la fiecare manifestare maghiară, invenţia Ţinutului Secuiesc, de parcă gulaşul sau ceardaşul nu ar putea fi păstrare decât dacă scrie pe ele Székelyföld. Dacă acest cuvânt e atât de important pentru politica maghiară, de ce nu adoptă Ungaria noua denumire, ca să devină toată ţara vecină un Ţinut Secuiesc şi astfel formula sacră să capete realitate? Obsesia repetării până la dezgust a acestei denumiri este dovada însăşi că Ţinutul Secuiesc nu există. Ceea ce există nu are nevoie să fie scris pe toate gardurile şi strigat pe toate drumurile.

Ne-am săturat ca singura preocupare a politicienilor maghiari să fie inventarea Ţinutului Secuiesc. Nu au şi ei alte griji, nu sunt îngrijoraţi că în locul geografic unde suprapun ei obsesia lor nu există investiţii, şomajul este pe primele locuri la nivel de ţară, iar sărăcia bântuie mai real decât îi bântuie pe ei ficţiunea Ţinutului Secuiesc?

În utopia ”Ţinutului Secuiesc” liderii politici sunt bipezi sau faptul că aparţin acestei caste superioare îi scuteşte de efortul de a avea două picioare sau de a umbla printre muritorii de rând? Poate că, dacă s-ar trezi din somn şi ar renunţa la mult râvnita şi imposibila autonomie, politicienii maghiari ar reuşi să coboare din înaltul viselor şi să-şi pună ambele picioare pe pământ, unde vor descoperi că cetăţenii români de orice etnie au alte griji decât desenarea de graniţe şi inventarea de concepte teritoriale.

Ne-am săturat ca politica maghiară din România să fie despre altceva decât România, să fie despre o ţară ideală, utopică şi fantasmagorică numită ”Ţinutul Secuiesc”, în care Dumnezeu vorbeşte limba maghiară chiar dacă în spaţiul respectiv locuiesc, alături de români, secui, care nu sunt maghiari şi care au luptat alături de români împotriva statului maghiar asupritor.

Ne-am săturat de rescrierea istoriei pentru a inventa un Ţinut Secuiesc care ar aparţine Ungariei, deşi Budapesta a fost cea care i-a împilat pe secui de-a lungul timpului pentru ca apoi să descopere, în timpurile recente, că îi poate folosi pentru a destrăma România, motiv pentru care revendică acum pe toate căile drept

Ne-am săturat de UDMR, PPMT, PCM, CNS şi de alte prescurtări care se bazează toate pe o singură formulă şi trăiesc din aceeaşi utopie: ficţiunea ”Ţinutul Secuiesc”. Dacă am recunoaşte că ”Ţinutul Secuiesc” nu există ce s-ar întâmpla, ar dispărea brusc toţi politicienii maghiari, toate ”grijile” lor şi li s-ar şterge urma din istorie pentru că ar rămâne fără obiectul muncii?

Ne-am săturat de Ţinutul Secuiesc, acest wonderland în care au loc peste noapte miracole incredibile prin care secuii devin maghiari şi se închină la Budapesta cu care se luptau altădată, Ungaria devine preocupată de binele României şi vrea să o ajute să-şi gestioneze teritoriul, iar viitorii foşti posibili oficiali maghiari devin bipezi.

Chiar aşa, în utopia ”Ţinutului Secuiesc” liderii politici sunt bipezi sau faptul că aparţin acestei caste superioare îi scuteşte de efortul de a avea două picioare sau de a umbla printre muritorii de rând? Poate că, dacă s-ar trezi din somn şi ar renunţa la mult râvnita şi imposibila autonomie, politicienii maghiari ar reuşi să coboare din înaltul viselor şi să-şi pună ambele picioare pe pământ, unde vor descoperi că cetăţenii români de orice etnie au alte griji decât desenarea de graniţe şi inventarea de concepte teritoriale. – Articol de Bogdan Diaconu