Ne vor lua maghiarii TINUTUL SECUIESC? Daca vor putea, DA!

Mărturisesc că am fost surprins de organizarea unui mare miting al secuilor din România. Nu pentru că nu aș ști de visul maghiarilor din Ungaria și de dincolo de graniţele ei de a refăuri Ungaria Mare, vis în care autonomia teritorială este doar o etapă intermediară. Am fost surprins pentru că nu am înţeles, în primă instanţă, de ce au ales tocmai acest moment pentru a ieși în stradă.

Am fost, timp de șapte ani, reporter acreditat pe lângă UDMR. Am fost aproape de maghiari, de politicienii aleși de ei să le reprezinte interesele, am înțeles că moderații și radicalii au același scop (radicalii fac scandal, pentru ca moderații să obțină drepturi pentru maghiari de la statul român). Am călătorit mult în județele în care maghiarii sunt majoritari, mi-am făcut mulți prieteni unguri, inclusiv în rândul politicienilor.

Unii dintre ei au încercat, fără succes, să mă manipuleze în momente importante pentru cauza lor. Alții au reușit. Am înțeles că exagerările politicienilor maghiari legate de obținerea autonomiei se fundamentează pe o dorință intimă a populației maghiare. Nu cred că singurii care vor autonomie sunt politicienii, pentru că nu sunt în stare să le ofere alegătorilor bunăstare economică, în timp ce maghiarii de rând au uitat de Ungaria Mare. Cred că fiecare ungur visează ca Tratatul de la Trianon să fie invalidat de vremuri.

Marele câștig personal din perioada în care m-am ocupat pe-ndelete de UDMR a fost că m-am vindecat de naţional-comunismele cu care fusesesm îndoctrinat în școală și, ulterior, în anii ’90, dominați de politicieni șovini, care credeau, și mai cred și acum, că ungurii trebuie izgoniți din România, cu pușca în mână dacă se poate.

Am înțeles atunci că maghiarii nu-i urăsc pe români, ci luptă pentru un scop pe care-l consideră legitim: Ungaria Mare. La fel cum românii consideră România Mare un scop legitim. Înțeleg că, după aproape un mileniu în care ungurii au fost stăpânii Transilvaniei, consideră că acest pământ li se cuvine. Că nu țin cont de izvoarele istorice, care demonstrează că Transilvania ne aparține.

Îi înţeleg pe maghiari, îi respect, le respect tradiţiile, chiar și visele naţionale. Nu le susţin însă cauza. România Mare, pe care mi-o doresc și eu la un moment dat, nu permite Ungaria Mare. Cred însă că, înfruntându-i pe maghiari, după reţeta extremiștilor, nu facem decât să-i ajutăm să-și împlinească visul.

Orice act de brutalitate din partea statului român le face un serviciu revizioniștilor. În lumea în care trăim astăzi, din perspectiva relaţiilor internaţionale, o majoritate nu va câștiga niciodată o confruntare cu o minoritate. Occidentul, în frunte cu Statele Unite ale Americii, va acorda întotdeauna circumstanțe atenuante minorității. De ce? Pentru că SUA vor încerca întotdeauna să demonteze ceea ce politologul Samuel Huntington numea, în cartea sa ”Ciocnirea civilizațiilor”, ”conflictele de falie”. Aceste conflicte etnice, religioase – într-un cuvânt civilizaționale-, riscă întotdeauna să degenereze în conflicte regionale, în urma cărora SUA să-și piardă din influență, în favoarea unei alte mari puteri. Rusia, de exemplu. Nu degeaba dughinismul, noua ideologie panslavică pusă la punct de Alexandr Dughin, sfătuitorul lui Vladimir Putin, încearcă să-i aducă laolaltă pe extremiștii maghiari, pe fundamentaliștii islamici și pe imperialiștii ruși. Toți, dușmani ai Americii.

În urma unor conflicte de falie a apărut Kosovo. Puterile occidentale au intervenit militar pentru a proteja o minoritate albaneză de abuzurile unei majorităţi sârbe. N-a contat deloc că și albanezii au săvârșit abuzuri, chiar crime. A contat doar că ultra-naţionalistul Slobodan Miloșevici i-a confruntat pe albanezi cu arma în mână, iar politicile sale riscau să declanșeze o conflagraţie regională. Un conflict de lungă durată în apropierea graniţei NATO, care ar fi fost exploatat din plin de Rusia.

N-a contat care dintre tabere a avut dreptate. N-a contat că albanezii nu au fost uși de biserică. N-a contat că au provocat majoritatea sârbă. A contat doar greșeala lui Miloșevici de a răspunde acestor provocări. Occidentul era interesat de spargerea fostei Iugoslavii, pentru a reduce influența Rusiei și a face posibilă extinderea NATO spre est. E drept că acest plan a fost favorizat nu doar de tensiunile între albanezii musulmani și sârbii ortodocși, ci și între sârbii ortodocși și croații catolicii, sau între croații catolici și bosniacii musulmani. Occidentul a dărâmat acest Turn Babel și, când situația i-a permis-o, a construit un alt proiect de importanță geostrategică: a creat premisele lărgirii NATO și UE spre sud-est.

Din fericire, România se află într-o situație mult mai favorabilă. Țara noastră este membră NATO și a Uniunii Europene. Alianța Nord-Atlantică nu acceptă conflicte între statele membre, cum sunt România și Ungaria, iar UE interzice acordarea de autonomie pe criterii etnice. Asta nu înseamnă că, dacă Doamne ferește!, contextul geostrategic le va permite, ungurii nu vor încerca dislocarea Ținutului Secuiesc, sau chiar a Ardealului, din ”trupul” României.

Spuneam că m-a surprins mitingul secuilor din perspectiva momentului ales. M-am întrebat de ce tocmai acum? Sunt convins că marșul secuilor a avut loc în aceste zile pentru că Occidentul, în special SUA, se uită zilele acestea cu mare atenție la România. Premierul Victor Ponta s-a întors recent de la Washington, unde, bașca, a promis că România va recunoaște Kosovo în 2015, după ce Traian Băsescu nu va mai fi președinte. Mulți au catalogat declarația drept o greșeală. Eu cred că România nu-și va permite la nesfârșit să nu recunoască existența unui stat, pe care, de facto, îl recunoaște. La un moment dat se va pune problema intrării Kosovo în NATO și UE. Ce se va întâmpla atunci? Ne vom opune în continuare?Ar fi hilar.

Occidentul se uită la România cu atenție și pentru că a început la Deveselu construcția Scutului antirachetă. În această perioadă, ambasada SUA de la București a trimis multe informări la Washington, inclusiv monitorizări de presă, pe care oficialii din Departamentul de Stat le-au citit cu interes. Din păcate, telegramele diplomatice vor consemna și existenţa ”problemei secuiești”. Cu toate intoxicările ei legate de numărul participanţilor. Vor fi și referiri la politicieni români care i-au înjurat pe maghiari. Cine pică prost în povestea asta? Este evident. Cel puțin ar trebui să fie. În special pentru ”patrioții” care strigă: ”Afară, afară, cu ungurii din țară!”. Câtă vreme vom lăsa impresia că le suntem ostili maghiarilor ne vom face un deserviciu. Vom crea impresia că rezolvarea ”problemei secuiești” necesită decizii radicale din partea marilor jucători geostrategici. Decizii care ne pot fi defavorabile.

Cei care se tem că acordarea de autonomie sporită secuilor va duce, în final, la pierderea Ținutului Secuiesc, sau a Transilvaniei în totalitate, ar trebui să înțeleagă că acest lucru este imposibil cât timp vom fi membri NATO și UE. Dacă nu cred asta ar trebui să privească la Catalunia. Și catalanii vor să se rupă de Spania, dar UE i-a avertizat că, dacă acest lucru se va întâmpla, Catalunia va fi scoasă din UE. Va trebui să o ia de la capăt cu procesul de integrare. Asta le-a mai tăiat elanul. Tăierea privilegiilor economico-financiare este un argument suficient de puternic pentru a înfrâna astfel de planuri secesioniste. România poate pierde Ținutul Secuiesc doar dacă NATO și UE vor înceta să existe. Atunci nu va mai conta, pentru că țara noastră se va întoarce în zona gri a Europei în care a mai fost, și va fi în pericol să-și piardă integritatea teritorială cu totul.

Ar mai fi de reținut un lucru: Europa viitorului va fi o Europă a națiunilor, dacă acest proiect va supraviețui mult timp de acum încolo. Va fi o Europă unitară politic (ar fi de dorit sub forma Statelor Unite ale Europei), în care granițele statelor- națiune nu vor mai conta, o Europă în care sârbii, croații, bosniacii, albanezii, kosovarii se vor putea reîntâlni și în care românii își vor putea regăsi frații de peste Prut, din Timocul sârbesc, de peste Tisa. La fel se vor regăsi și maghiarii din Ungaria, Ținutul Secuiesc, Transilvania, sau Voivodina. De Silviu Sergiu – Evenimentul Zilei

Nota : Nu suntem întru totul de acord cu parerile autorului exprimate în acest articol, publicarea textului având doar rolul de a crea o bază de discuţie, de a prezenta o opinie inedită legată de “problema secusiască”.