Nevoia de nesupunere civică

La nivelul omenirii, pandemia a adus un deficit de democrație comparabil cu deciziile din WW2. Noi, cei din estul Europei, avem un termen de raportare mai apropiat, la anumite aspecte de pe vremea comuniștilor. Suntem cu simțurile incomparabil mai dezvoltate ca să percepem semnele unei dictaturi, având vii în memorie grozăviile din statele Lagărului de la Varșovia, decât popoarele care au ajuns să le cunoască numai la mâna a doua ori a treia, din cărți sau filme și istorisirile veteranilor de război.

Ce ar trebui neapărat să se înțeleagă – drepturile pierdute se recuperează greu, dacă nu rămân delete pentru totdeauna. Este extrem de important să nu cedăm, indiferent de pretexte, că sacul lor e fără fund.

Iar problema Covid-19 nu justifică acceptarea dictatelor, când prin look down au fost uciși probabil mai mulți bolnavi cronici decât a omorât virusul, prin neacordarea tratamentelor vitale, resursele medicale fiind orientate numai spre combaterea coronavirusului cu marketing planetar, periculos, dar nu așa de bau-bau precum se susține.

Conducătorii majorității țărilor au interesul să se prezinte eroi salvatori, să descrie situația drept catastrofală, iar pericolul terifiant- deși nu este- și măsurile adoptate necesare, numai să nu se prindă cetățenii că au blocat țările prostește, sub presiunea isteriei și iresponsabilității presei, ruinând economiile statelor. Au fost atâtea epidemii în istorie, cu un număr incomparabil mai ridicat de morți decât în narațiunea covido-prostiei și nu au fost închise în case popoare. Chiar și pe vremea ciumei se carantinau orașe, nu țări pe de-a-ntregul. Politicienii se comportă ca indivizii care au îngropat cadavre în grădină și vor să pară imaculați și demni de admirație în ochii comunității.

Nu considerați că politrucii de la noi au raționat corect, numai fiindcă și cei ai marilor puteri au procedat similar! Nu, ei sunt în aceeași oală, toți, mimetismul nu e o scuză, vinovați care încearcă să-și vopsească vina în succes, transformând în percepția maselor iresponsabilitatea în responsabilitate.

Au greșit, dar ce facem mai departe? Trebuie alungați de la conducere și judecați. Mai ales că am observat că începe să le placă dictatura, să aibă putere aproape deplină asupra vieților noastre. Ei respiră normal în anormalitatea stărilor excepționale, de urgență, alertă ori cum le-o mai trece prin cap să le boteze. Rezistența împotriva lor e o datorie imperativă. Ca un prim pas, cea mai la îndemână metodă e nesupunerea civică. Apoi e de pus imaginația în funcțiune, depinde de context.

Comentariu de Alexandru Petria, scriitor