Noaptea cutitelor politice

Şi totuşi, a durat ceva până când „aleşii” (ai puterii, nu ai noştri sau, cel puţin, tot mai puţin „ai noştri”) au transformat tupeul şi impertinenţa de politruci în curajul necesar declanşări „nopţii de cristal politice”, un atac violent la adresa Statului Român.

A durat oarece vreme pănă când majoritatea USL a decis să iniţieze acest atac concentrat la fundamentele democraţiei, „marţea neagră parlamentară” înjunghind valorile şi reperele noastre europene. Pentru că, amintindu-ne felul în care USL a abuzat de putere din prima clipă a instaurării guvernării-ciumă, ne-am fi aşteptat să marşeze mult mai devreme, prin pionii cu gândire de lut ai majorităţii parlamentare, la această procesiune legislativă anticonstituţională. Era de asteptat ca „atacul” să se producă în clipa imediat următoare momentului în care statul a fost învins întâia oară de prim-plagiatorul Ponta prin celebra desfiinţare a comisiilor şi instituţiilor care îi puneau la îndoială şi i-ar fi putut anula doctoratul. Mai ales că, încă de atunci, vendeta pontaniană (părea atunci o simplă vendetă, dar, de fapt, era o acţiune bine programată!) avea să se amplifice şi să se extindă, de la nivelul unei comisii, la un subsector, apoi, precum o pecingine, la nivel structural şi cvasinstituţional.

În acel moment, al tranformării unei ranchiuni aparente în fenomenul de destructurare cu ţintă finală precisă, disoluţia intituţiilor, pecinginea era încă destul de restrânsă şi ar fi putut fi rapid răzuită de pe obrazul ruşinii naţionale chiar de către dascăli! Dar ar fi trebuit ca profesorii să fie solidari unui crez, nu unui interes! Şi ar fi trebuit să meargă sub ferestrele guvernului şi să nu plece de acolo până când Victor Ponta nu îşi recunoștea furtul intelectual. Ar fi trebuit să le stea alături şi studenţii. Măcar la gândul că prostituţia profesională pe care, prin duplicitatea corpului profesoral, Victor Ponta o legaliza şi o aşeza ca anatemă peste întreg sistemul educaţional, putea să aibă grave consecinţe asupra viitorului lor. Căci, acceptarea unui şarlatan în fruntea sistemului putea să ducă inclusiv la reîntoarcerea la vremurile în care diplomele absolvenţilor români nu erau luate în seamă în lumea civilizată. În plus, cel ce a furat o dată, o va mai face! Nu se va mai limita doar la „simplul” furt intelectual…

Dar, nu s-a miscat nimeni… Dascălii au stat deoparte, nu atât timoraţi ori indiferenţi, cât, mai ales, complici la un furt intelectual pe care îl acceptau presupunând că poate aşa premierul, având oarece mustrări de conştiinţă, va revărsa ceva mai mult din bugete asupra sistemului de învăţământ. Mai ales asupra salariilor… La rândul lor, studenţii nu au înţeles sau nu i-a interesat efectul negativ pe care îl putea produce asupra credibilităţii sistemului de învăţământ acceptarea furtului intelectual la nivel înalt.

Spălarea „cazierului” premierului a fost, însă, doar primul pas! Au urmat felurite „deconspirări”, deloc accidentale, parte atât a procesului de albire a CV-urilor celorlalţi guvernanţi-lotri, cât, mai ales, parte a tatonării permisivităţii societăţii de a accepta, „la lumină”, pungăşile intelectuale, furtişagurile, hoţiile şi, ulterior, jafurile…

Nesancţionată, dară, din sistemul educaţional încălecat, puterea a început să facă paşi laterali. A încălecat şi subordonat, rând pe rând, alte structuri ale statului, a diminuat şi chiar anulat independenţa instituţiilor, le-a amestecat, divizat şi redus importanţa (iar aici un rol esenţial l-a avut „descentralizarea” lui Dragnea). Sănătatea, Cultura, Economia… Pas cu pas, ordinul dat cândva de Dan Voiculescu, de a se ajunge la subordonarea Justiţiei, se apropia de împlinire…

S-au generat şi felurite teme pentru distragerea atenţiei aclei părţi încă vigilente a societăţii (o vigilenţă destul de îndoielnică dacă ne gândim că, la descălecarea chinezilor, nici un „stegar” nu s-a dus să protesteze împotriva deselor încălcări ale drepturilor omului în China, un protest fie şi formal, aşa cum se întâmplă în toată Europa civilizată). În acest timp, puterea pregătea actele legislative de disoluţie a statului de drept. Iar într-o singură noapte, într-o lovitură de stat parlamentară, statul de drept din România, un stat deja captiv intereselor economice ale aleşilor, a fost împins pe eşafod, legalizându-se cvasitransformarea lui într-o sinecură a sinecurilor majorităţii parlamentare. O metamorfozare a ţării într-o… uniune de „srl”-uri locale şi regionale. De la „liberalizarea” transformării primăriilor în afaceri de familie şi partid la „liberalizarea” transformării cabinetelor parlamentare în afaceri de familie şi clan.

Într-o singură noapte, România a fost aruncată la marginea lumii moderne. România ca stat de drept, pentru că, România industrială, economică şi profesională fusese deja împinsă în tuşa evoluţiei sale occidentale. În doar câteva ore, ţara a fost îngenucheată de coioţii parlamentului, punându-ni-se în faţă o „alternativă” crudă: disoluţia Statului. Acum, doar o disoluţie a instituţiilor sale şi a normelor de drept…

De aceea, de acum, lupta chiar va fi pe existenţă sau destructurare… Căci, pecinginea uslistă va trebui să garanteze membrilor ei nulitatea oricăror posibile acţiuni juridice îndreptate împotriva intereselor comune. Iar pentru asta va trece, indiferent de „preţul” final, la dublarea protecţiei celei de a doua „românii”. România aleşilor, România marii adunări parlamentare a puterii.

Oricum, existau două „românii”, fiind evident că structura politică, mai ales cea a puterii, era deasupra legii. Acum însă aceasta va fi şi spălată în cazierele de partid, prin asigurarea cvasiimunităţii. Şi nu se va „lucra” doar la nivelul actualui megaregiment de partid al majorităţii, ci, prin posibilitatea de a garanta, sub acoperirea legilor rescrise (de la penalele modificări aduse Codului penal, la promovarea Legii lobby-ului, ca formă de acoperire a traficului de influenţă şi abuzului în funcţie, la scoaterea acţiunilor aleşilor locali de sub orice control!), va duce la autoracolarea ultimelor frânturi politice rămase în afara pecinginei partidului-stat.

Sub presiunile UE se va face probabil un pas înapoi. Dar, în faţa Europei, va trebui să demonstrăm şi noi că ştim să ne apărăm statul de drept. Iar PSD, pentru politica sa vădit anti-europeană, va trebui demolat la europarlamentare. Alminteri, dacă vom sta cu mâinile în sân, vom constata doar eficienţa actualelor lovituri „etapizate”. „Golirea” de prerogative şi pârghii, prin intermediul modifcărilor legislative asigurate de majoritatea parlamentară, a tuturor instituţiile statului, asigurarea imunităţii parlamentarilor şi a aleşilor locali, inclusiv prin anularea probelor din actualele dosare penale ale unor aleşi şi, nu în cele din urmă, în încercarea de a duce Europa de nas, crearea, de faţadă, a unei noi structuri anti-corupţie, prin fuziunea structurilor actuale, lasate însă între timp fără pârghii şi fără „obiect” de activitate.

Sursa: ZiarulNatiunea.ro