Noaptea de Revelion a unei prostituate ”de centură” din Buzau. 80 de lei, un HINGHER trist și șampanie cu gust de cireșe amare

Primul, zice ea, era ”un hingher trist”. ”Aoleu, o vorbă n-a scos. Era supărat rău, parcă în ciudă a venit la curve”, povestește femeia și începe să gâlgîie a râs. ”Făcea semn cu mână, vino aici, fă așa, dă-te jos, a plătit, s-a cărat, la revedere, drum bun, du-te duce-te-ai la dracu să te ia….”

Zorii cenușii ai primei zile din noul an o găsesc zgribulită lângă gardul unei unități militare. Și cam beată, la prima vedere. Și la următoarele fraze, ușor împleticite. E prostituată profesionistă-centuristă și-a lucrat de noapte. În noaptea de Anul Nou.

În depărtare orașul pare că adoarme sub o ceață laptoasă. Treptat, se sting ecourile ultimelor petreceri de Revelion. Le acopera zgomotul cauciucurilor, că în zori, pe centura Buzaului, viața sună a viteză și a drum lung. Miroase aspru, a motorină și a pământ înghețat, iar ea” trasnește a trăscău. Ea încearcă să meargă lasciv spre mașină, dar se împleticește pe la al treilea pas. Începe să râdă, își trece mâinile înroșite de ger peste față, își aranjează părul, geaca și-o ia de la capat cu mersul amețitor-provocator.

”Hai”, zice, ”că vreau să plec și io acasă. Cum vrei?”

”Vreau să vorbim”, îi zic și ea clipește des din gene, se mai clatină odată și se sprijina-n coate pe portiera deschisă a mașinii. Sughiță sau tușește, iar râde și deodată rostește brutal, cu vocea schimbată câteva cuvinte imposibil de reprodus, dar al căror sens ar fi că, după ce o las să-mi facă ea ce vrea, uit de toate necazurile, inclusiv de dama care m-a părăsit în noaptea de an nou.

Când înțelege că nu-i rost de ”meserie”, cere bani pentru companie. ”Dă și tu douăj de lei că n-a mers treaba, măcar să fac și io suta”. Scoate din geanta petrecută peste piept o sticla de plastic de juma de kil și ia o dușcă. Mirosul de țuică proastă inundă aerul crud de dimineață.

Pe urmă îmi spune că o cheamă Alina Hodor. Se încurcă puțin la vârstă, că acum, ca s-a făcut 2018, nu mai știe dacă are 35 sau 40 de ani. Noaptea de revelion? S-a colorat cerul peste oraș și-a mers prost treaba. Până pe la unu, nicio mașină nici măcar n-a încetinit. Ba, unul dintr-un Jeep a aruncat în ele cu o sticlă de plastic plină pe jumate cu suc, bine că n-a nimerit nicio fată. Înjurături, chestii.

”Jegoasa n-a mai vrut să stea, se făcuse frig și-i erea foame. Aia are și copil mic”, de-aia – zice Alina – e singura dintre fete care poartă vesta reflectorizantă, s-o vadă șoferii noaptea și să nu dea peste ea. După miezul nopții au rămas două, ea și Bianca, fata proaspăt ieșită de la ”Cireșarii”, c-a făcut 18 ani. Trei clienți a avut Alina până în zori. Bianca doi.

Primul, zice Alina, era ”un hingher trist”. ”Aoleu, o vorbă n-a scos. Era supărat rău, parcă în ciudă a venit la curve”, povestește femeia și începe să gâlgîie a râs. ”Făcea semn cu mână, vino aici, fă așa, dă-te jos, a plătit, s-a cărat, la revedere, drum bun, du-te duce-te-ai la dracu să te ia….”

Scoate din buzunar un telefon și aruncă ochii pe ceas. Sau o fi primit un sms. Pe urmă se uită-n zare, căutând cu ochii ceva, dă semne de nervozitate. ”Gata, nu mai am ce să zic. Vrei sau nu vrei, pleci sau nu pleci, ești de la poliție, ce-ai?” Nu mai e chip s-o conving să vorbească. A devenit agitată și bombăne, îmi zice să mă car. O întreb câți bani a făcut, se uită suspicioasă, dar zice printre dinți că ”optzeci – nouăj de lei, să ma p… pe ei, aia e”. Mai am o întrebare, ultima, promit. Mă prefac că n-am văzut sticla cu țuică din geantă, din care tocmai mai trasese un gât. Și vreau să aflu dacă a băut cu fetele o șampanie la miezul nopții.

Se îndreptă de șale și-mi aruncă o privire veninoasă. ”Băi, da tu crezi ca dacă-s curvă sunt și proastă?” (a ridicat tonul și mi-e că aruncă cu petul de țuică în mine.) ”Normal că am băut șampanie, a adus fetele. Era bună, cu gust de cireșe amare”

Comentez, mai degrabă pentru mine, că de unde știe ea ce gust au cireșele amare?

Mă aude și răspunde agresivă: ”Știu, băi, țărane, că mi-a zis fetele!”

”La mulți ani,” îi spun și pornesc mașina, dar parcă am înjurat-o. ”Nu-mi trag în venă, fraiere, că eu vreau să trăiesc” urlă în urma mea. Plus o înjurătură, așa, ca de dimineața cenușie a primei zile din noul an.

DISCLAMER: Acest articol este un pamflet. Orice asemănare cu persoane reale este un adevărat compliment pentru noi. Oricine se simte lezat de conținutul editorial este îndemnat să se împace cu situația, asta dacă nu știe de glumă.