Nu Deschideți Ușa pentru “Verificarea Instalațiilor de Gaz”

Desigur, nu mă refer la statul abstract ci la cel concret, în care fotoliile lui sînt ocupate de trădători, de corupți, de incompetenți. Cu timpul, acestea au ajuns singurele calități de care este nevoie ca să ai acces la principalele palate ale țării (Cotroceni, Casa Poporului și Victoria). După care, ca un bulgăre de zăpadă prăvălit la vale, principiul a devenit regulă și la nivel de ministere, autorități naționale, societăți naționale, companii naționale, prefecturi, cît și la nivel de justiție și servicii de informații, etc. La așa popor, așa conducători.

Politica dusă de conducătorii țării a fost de jefuire continuă a cetățenilor români, în primul rînd în favoarea companiilor străine care au acaparat domeniul utilităților publice, în virtutea obligațiilor noastre de privatizare către cei din vest precum și în interesul unor „băieți deștepți”.

Este un domeniu vast, dar astăzi mă voi referi doar la un aspect, cel care m-a enervat suficient de mult ca să scriu din nou. Apoi, probabil că voi dezvolta într-un alt articol..

Utilitățile publice cred că erau pe primul loc în ordinea profitabilității. Distribuirea gazelor naturale a fost împărțită între germanii de la E.ON Ruhrgas (partea de nord a țării) și francezii de la Gaz de France (transformat în GDF Suez și apoi în Engie – partea de sud a României). După care, în ultimul timp, au intrat în sistemul distribuirii gazelor naturale atît italenii de la Enel, cît și cehii de la CEZ. Gazele naturale românești aduc profit enorm altora, care se pricep foarte bine să-și diminueaze profitul real pentru a reduce la minim impozitarea și apoi să îl expatrieze.

Dar autoritățile românești au oferit nenumărate facilități acestor companii atît oficial, cît și neoficial. Nu am nici o dovadă însă îmi este foarte clar că în cadrul negocierilor, într-un mod neconsemnat, investitorii strategici au pus problema în felul acesta „ca să nu ne înjure pe noi românii, scumpiți voi tarifele și introduceți taxe noi înainte de privatizare”. Și acesta este un subiect care va trebui dezvoltat.

După ce autoritățile române au acceptat ca pentru folosirea rețelelor de distribuire a energiei electrice de pe vremea lui Ceaușescu, fără nici o investiție, noi să plătim un abonament zilnic (taxă de rezervare), au încercat aceeași mîrșăvie și cei de la gaze, tot pe baza rețelelor lui Ceaușescu. Dar nu le-a reușit – a pornit un scandal enorm întrucît pentru lunile de vară, abonamentul era mai scump decît consumul!

În decurs de 6 ani (1 ian. 1997-24 aprilie 2003) prețul (în dolari) plătit de consumatorul român pentru gazele naturale a crescut de 6,5 ori (de la 1,5 cenți/m.c. la 9,82 cenți/m.c.).

Acum cam un deceniu (nu mai țin minte exact cînd), a apărut o obligație nouă – verificarea instalațiilor de gaze din blocuri (adică în imensa majoritate a cazurilor, aragazul). Dar aceasta nu era obligația Romgaz, ci obligația locatarilor de a primi în casă reprezentanții unor „băieți deștepți”, cu pile și autorizați fiind de stat, care se umpleau de bani fără să facă nimic.

La primul control, îmi sună la ușă un tip cu figură posacă de călău, îmi spune cine este și ce vrea, intră în bucătărie, nu face nici o verificare dar îmi spune că nu am aerisire. Mersi, știam asta. Meseriașii buni plecaseră din țară astfel incît tinerii care veniseră să îmi pună la punct noua locuință, plini de elan cretin, au darîmat coloana de aerisire zicînd în sinea lor că îmi cîștigă o suprafață în plus în bucătărie, după care au cimentat și partea de sus cît și partea de jos. Cînd am văzut, m-am luat cu mîinile de păr – îi lăsaseră fără aerisire pe vecinii de la etajele inferioare! Au dat jos cimentul proaspăt pus, au refăcut din rigips peretele pus la pămînt după care mi-au spus că nu se pricep să refacă tubulatura, astfel încît eu am rămas fără aerisire.

Pentru faptul că am aflat ceea ce știam, că nu am aerisire, a trebuit să plătesc „specialistului” 30 sau 40 de lei (nu mai știu cît întrucît nu am chitanță, banii au fost încasați prin cheltuielile de întreținere iar cele două firme care succesiv și-au bătut joc de locatari au luat una 30 și alta 40 de lei).

Cînd am văzut asta, am rugat pe cineva să îmi verifice firma la Registrul Comerțului. Spicuiesc din răspuns:

„DM-METAL PARTITIONS AND CEILLING CONSTRUCT SRL” cu sediul în cam. 1 din ap. 33 al unui bloc din Vitan, înființată în 2010, activitate principală lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, cu doi asociați și cu un capital social total de 200 lei (cîte 100 lei de fiecare asociat), un asociat numindu-se Ialomițianu.

M-am gîndit la Gheorghe Ialomițeanu, numit în același an (2010) ministru de finanțe și declarat în anul următor de revista „The Banker” ministrul de finanțe al anului! Era epoca în care PDL-ul lui Băsescu era stăpîn peste tot, călca totul în picioare.

În mai puțin de o oră, fără să facă nimic, firma agreată cîștiga întregul său capital social.

Vă dați seama că dacă undeva ar fi existat o problemă reală, pe care incompetenții nu aveau cum să o sesiseze, în cazul unei explozii cu morți, răniți, pagube materiale,„băieții deștepți” răspundeau în limita capitalului social, adică în limita a 200 de lei!

După doi ani a venit o nouă verificare. Le-am spus că nu îi mai primesc. Administratorul m-a rugat în cîteva rînduri să le dau drumul în casă, dar am refuzat. Într-o zi, întorcîndu-mă de la cumpărături, mă întîlnesc în spatele blocului cu administratorul care stătea de vorbă cu doi tineri. M-a rugat din nou să-i las pe „specialiști”, dar deja enervat de insistențe, i-am spus că m-am săturat de escroci. Cei doi tineri erau chiar escrocii, așa că auzindu-mă, au renunțat la contract și au căutat alți fraieri.

A venit o nouă firmă. De data asta cu aparatură. „Specialistul” a apropiat o tijă lungă la racord și îmi arăta: „Vedeți, vedeți, se mișcă!”. Eu nu vedeam nimic. Mi-a explicat că o piesă este defectă, scapă gazul, așa că trebuie schimbată, că mă costă 30 de lei și că mă va anunța cînd vine. Dar nu a mai venit. Pentru ce am plătit eu consultația? Înțeleg că degeaba. Ori instalația mea pierdea gaze (ceea ce nu cred, întrucît nu se simțea) dar nu i-a păsat, ori a simțit nevoia să spună ceva pentru a justifica banii încasați de pomană.

Și acum intervine momentul enervării mele maxime în prezent, pretinsa obligație de a monta electrovalvele sau electrovanele, sau senzorii de gaze sau avertizorii de gaze sau cum or mai fi numiți. După seria de insulte încasate la ultimele mele articole, vroiam să renunț la această activitate și să mă concentrez asupra cărților începute – dar uite că m-am enervat.

Eu am păstrat vechea mea garsonieră și după ce m-am mutat, acum peste 15 ani, la plecare închizînd gazele. Am aflat că sumele care mi se opresc lunar (am ajuns ca la o garsonieră în care nu locuiesc să plătesc întreținerea mai mult decît la patru camere în care stau efectiv) sînt pentru senzorii de gaze pe care nu i-am cerut, de care nu am nevoie și la care nu sînt obligat.

A trebuit să pierd mult timp ca să citesc cele 138 de pagini ale Ordinului nr. 5/2009 al ANRE, să studiez multe alte acte, să vorbesc cu experți și specialiști în domeniu. NU EXISTĂ ACEASTĂ OBLIGAȚIE GENERALĂ! Este o minciună a mafioților de la Romgaz, la care obligă abonații prin amenințări (care de fapt sună mai mult a șantaj), în interesul firmelor mafiote pe care le susțin, fiindcă își primesc și ei partea lor (afacerea este de peste 100 mil. euro).

Căutați „INFORMAREA privind montarea detectoarelor automate de gaze naturale” pe site-ul ANRE și vă veți lămuri de minciună, dar și de jaf. Veți găsi acolo unde este necesară montarea, și unde nu. La Romgaz lucrează români corupți și bogați, care vor să se îmbogățească și mai mult jefuind românii saraci.

În alte timpuri, aș fi deschis proces Romgaz-ului. Dar acum nu mai am putere. Și în plus, pentru cine să depun încă un efort? Pentru un popor inert care se lasă trădat, încălecat, călcat în picioare și furat cu o voluptate vecină cu masochismul?

Bomboana pe colivă a reprezentat-o o zi de la sfîrșitul lunii august cînd la radio (Radio România Actualități) aud dimineața că s-a constatat scumpirea nejustificată a gazelor naturale, astfel încît prețul acestora trebuie să scadă, iar după amiaza aflu că datorită scumpirii gazelor din import, se impune majorarea prețului!

Nu știu dacă greșesc, dar am senzația că autoritățile din România privesc spre două azimuturi. Primul, este stresarea continuă și accentuată a populației, provocînd decese premature sau chiar sinucideri (ceea ce conduce la mari economii la fondul de pensii). Al doilea, este acceptarea sau chiar sprijinirea prin acte normative a jefuirii românilor de către companiile străine precum și de către „băieții deștepți” autorizați (cum a fost și cazul altei mari escrocherii, cea a repartitoarelor). – Sursa: Justitiarul.ro