Nu este „corect politic” să spui despre otrăvirea populației prin alimente, imediat sar trompetele sistemului să spună că este „fake news”

Nu citesc din principiu fițuica antiromânescă „Adevărul”, dar mi-a atras atenția un corespondent al nostru asupra a două articole publicate de autorul Cezar Paul-Bădescu în pagina „Opinii“ a ziarului „Adevărul”. Mai precis, este vorba despre un material privind otrăvirea populației cu porcăriile care ne sunt băgate pe gât ca alimente prin supermarketuri, urmat, după o săptămână, de un alt articol care prezintă reacțiile propagandiștilor tefeliști și ale oamenilor sistemului infiltrați în presă la dezvăluirile despre otrava din rafturi. Le publicăm pe amândouă, în ordinea cronologică a apariției.

Ne omoară cu bună ştiinţă

Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană.

Te fereşti să mănânci carne de porc, pentru că ştii că nu e bună pentru colesterol. Ţi se recomandă puiul, că e mai sănătos. Dar puiul, pentru a creşte pe repede-nainte, să fie bun de sacrificat după 40 de zile (ceea ce în bătătura ţăranului se întâmplă în câteva luni), e îndopat cu hormoni şi cu tot felul de chimicale.

Dai copilului să mănânce piept de pui, că e slab şi bun, dar, din cauza hormonilor estrogeni, fetiţelor le apare menstruaţia cu câţiva ani mai devreme şi sunt expuse riscului de cancer uterin, iar băieţii se confruntă cu riscul de cancer mamar.

Te gândeşti că mai sănătoasă e, totuşi, carnea de peşte. Numai că peştii mari (ton, cod) reţin metalele grele (plumb, mercur, cadmiu etc.), provenite de la poluare, iar acestea, ajunse în corpul nostru, se acumulează în rinichi, ficat, oase, creier şi duc la inevitabilul cancer.

Peştii din crescătorii sunt şi mai periculoşi. Pangasiusul e considerat o adevărată otravă. Zici că e sănătos să mănânci somon, că are Omega 3? Somonul de crescătorie, cel care se găseşte de obicei în magazin, e chiar boală curată şi medicii sfătuiesc femeile gravide să se ţină departe de aşa ceva, aşa cum le sfătuiesc să nu fumeze. În carnea de somon de crescătorie ai parte de pesticide, de mercur, de dioxină, inclusiv de colorant (căci i se administrează colorant în hrană, să se obţină carnea roz).

Vrei să eviţi aceste pericole şi te gândeşti la o alimentaţie vegetariană? Nu ai rezolvat nimic. În afară de otravaorganisme modificate genetic, dai de pesticide sau de îngrăşăminte chimice. Ţi se spune că e bine să mănânci cât mai multă verdeaţă? Tocmai în frunză planta îşi face stocuri din azotaţii, nitraţii sau nitriţii cu care o alimentează agricultorii, pentru produse mari şi arătoase, pentru recolte record.

Prin urmare, oricum ai da-o, nu ai scăpare. Otrava îţi este administrată lent, cu fiecare îmbucătură, şi va exista un moment critic în care corpul tău va ceda. Înainte de termen. Şi nu vorbim de cazuri izolate, ci de un fenomen generalizat. Prin urmare, nu sunt doar crime, ci e de-a dreptul genocid. Şi de ce toate acestea? Pentru ca unii să facă profituri uriaşe. Ne omoară, deci, ca să aibă ei un iaht în plus.

Îi arătăm cu degetul pe cei care pornesc războaie? La fel de vinovaţi sunt cei care ucid omenirea lent. Nimeni nu-i pedepseşte nici pe unii, nici pe alţii, cu toţii sunt consideraţi nişte lideri, nişte învingători.

Cum am devenit omul ruşilor

De cand scriu la gazete, am primit multe etichete cu iz conspiraţionist: am fost şi agent al ocultei iudeo-masonice, şi plătit de Mossad, şi cal troian al puterilor occidentale şi, desigur, trădător de neam şi ţară. Acum, după ce am scris despre exasperările mele alimentare, m-am trezit că sunt un anti-occidental care face jocul ruşilor.

Săptămâna trecută, în tableta pe care o public joia în pagina „Opinii“ a ziarului „Adevărul”, mi-am exprimat oful cu privire la otrăvurile lente pe care ni le administrează industriile alimentare, pentru a-şi „maximiza“ profiturile. De fapt, textul era expresia exasperării mele, de tată al unui copil sub un an, pentru că trebuie să mă dedau la tot felul de acrobaţii pentru a face rost de pasăre crescută de ţăran în bătătură sau de legume cultivate simplu, fără pesticide.

Deşi nu am scris despre Băsescu sau despre Ponta, lucru care ar fi activat postacii de partid, m-am trezit cu un val de reacţii indignate. Oamenii păreau că se simţiseră atacaţi personal, deşi eu nu scrisesem decât despre pui, peşte sau legume. Şi, dintr-o dată, am conştientizat existenţa unei categorii de concetăţeni care se transformă ca la un semn în avocaţi ai sistemului. Îi credeai oameni liniştiţi şi dintr-o dată – bang! – ceva îi activează şi butează pe starea de activist agresiv, care vrea să-ţi bage pe gât cu tot dinadinsul faptul că societatea îţi oferă cele mai bune condiţii şi că tu eşti un idiot că-ţi faci probleme.

În ziua apariţiei textului meu, am primit inclusiv telefoane (chiar şi de la persoane cu care nu vorbisem niciodată şi care nu ştiu de unde aveau numărul meu), pentru a fi prelucrat şi convins. Unii îmi spuneau că speranţa de viaţă a tot crescut, că s-a dublat faţă de Evul Mediu, deci noi cei de-acum suntem nişte privilegiaţi. Mulţumesc, dar n-aş vrea să găsesc avantajele vremurilor de acum, comparându-le cu cele în care lumea era devastată de războaie sau de ciumă, nici cu cele în care mortalitatea infantilă era foarte mare, nici cu cele în care încă nu era descoperită penicilina.

Alţii susţineau că, fără industria alimentară dopată chimic, omenirea, tot mai numeroasă, ar muri de foame. Ok, ce ne facem însă cu cantitatea imensă de mâncare aruncată zilnic? Alţii îmi ziceau că bat câmpii, că puiul de crescătorie nu are nicio problemă, din moment ce în UE a fost interzisă administrarea hormonilor de creştere şi a antibioticelor. Zău? Eu ştiu că sunt interzise şi fecalele în mâncare, dar asta nu înseamnă că nu au fost descoperite acum ceva vreme în nu ştiu ce chiftele.

În plus, noi suntem în România, unde multe lucruri sunt cu putinţă… Alţii îmi ziceau că nu e demonstrat ştiinţific că ar exista vreo legătură între nu ştiu ce substanţă băgată în alimente şi apariţia cancerului. Şi trebuie să fac eu experienţe pe copilul meu să văd dacă se confirmă sau nu? Când eşti părinte, vrei să-ţi ţii copilul departe de cât mai multe lucruri care ridică suspiciuni.

Ziceţi că e o legendă urbană că sunt răpiţi copii de pe stradă? Aşa o fi, dar eu prefer să am grijă să nu i se întâmple un asemenea lucru copilului meu. Au fost şi câteva voci care mi-au reproşat că nu vin cu dovezi ştiinţifice. Articolul meu era unul de opinie, nu o anchetă propriu-zisă, cu atât mai puţin un text academic, deci nu era obligatoriu să vin cu buletine de analiză sau cu grafice doveditoare.

Cu toate acestea, eu am avut destule dovezi. Întâmplător, tatăl meu a lucrat la un institut de cercetare şi, printre altele, a analizat cu mijloace performante sau a colaborat cu alte institute care au analizat legumele sau fructele de pe tarabe. A găsit cantităţi mari de nitraţi, dar şi extrem de toxicii nitriţi. Da, nitriţi – deşi unii vor să ne convingă că nu au ce căuta în plante. Ba, mai mult, a găsit şi substanţa activă din DDT – deşi DDT-ul a fost interzis de zeci de ani. O fi fost el interzis, dar a rămas în sol, de unde alimentează într-o voioşie plantele.

În fine, au existat şi inşi care m-au acuzat de-a dreptul de interese oculte. De exemplu, Lucian Mîndruţă, care a scris (pe pagina lui de Facebook) că m-am înhămat „la căruţa anti-occidentală, aia cu «vor să ne facă sclavi şi să fim o colonie!». A dracu’ colonie, hrănită cu somon! Păi nu mai bine ne fac ruşii colonie, că ei ne iau, nu ne dau?“ Eu, nescriind un cuvânt despre Occident, colonii sau ruşi, m-am gândit la vorba românească „chelul îşi pune mâna-n cap“. E valabilă şi pentru Mîndruţă, şi pentru alţii ca el. Orice-ai zice, cred că te referi la chelia lor. Ceea ce poate fi chiar amuzant.

Autor: Cezar Paul Badescu / Justitiarul.ro