„O aniversară” a licuriciului dolofan, împreună cu devotații săi slujitori

Nimic n-ați văzut pe planeta România, compatrioți, dacă nu i-ați văzut fața lui Ludovic cel Bun Întâiul uitându-se cu venerație la „președintele lui” în timp ce acesta silabisea, puncta și accentua, în stilul său consacrat, niște cuvinte de LOVE & UDERSTANDING pentru partenerul strategic, cel care se aniversa în avans, pe 2 iulie 2020, pentru data de 4 iulie 2020! Nu știu dacă pot să vă explic ce făcea Ludovic cu mâinile în timp ce președintele lui folosea cu mare măiestrie vorbele: „partenereat”, „principile”, „declarațea comună”, „sublineat”, „contribuțe”, „coperării”, „aleanțelor”, „relațea”… etc. Întâi le-a întrebuințat ca să se mângâie, duios, pe față… apoi și le-a trecut cochet, prin freză… apoi și le-a pus, cucernic, pe piept… apoi le-a ținut „cort” în dreptul esofagului, adică, în fine… a făcut gestul acela de mare înțelepciune și răbdare, cu buricele degetelor lipite, așa cum numai la marii gânditori ai lumii și la filosoful Gabriel Liiceanu ați mai pomenit. Iar Mr. Bean ar fi fost invidios pe o asemenea mimică desăvârșită, venind, totuși, de la un amator din sud-estul Europei.

În discursul său, Adrian Zuckerman ne-a mărturisit că s-a temut, nu demult, să nu rămână singur și trist „la aniversară”. Și cum lăcrima el în batistă la o așa perspectivă dureroasă, a venit Klaus, l-a mângâiat și l-a îmbărbătat, promițându-i că nu va fi vreodată singur atâta vreme cât este el președinte. Să-l ascultăm pe ambasador:

„Am mai spus acest lucru de multe ori: poporul român nu are prieten mai bun decât Statele Unite. Iar Statele Unite nu au prieten mai bun decât România. În urmă cu câteva săptămâni m-am întâlnit cu preşedintele Iohannis. Am menţionat cât de importantă este Ziua Independenţei pentru noi şi i-am spus că voi sărbători naşterea ţării noastre chiar dacă va trebui să fac acest lucru singur. Preşedintele s-a gândit preţ de câteva clipe şi a spus: «nu veţi fi niciodată singur; eu voi fi întotdeauna alături de dumneavoastră!»…” ( discurs la Ambasada SUA, 2 iulie 2020)

Și a fost. Nu m-am mirat deoarece eu nu cred să fie vreun cetățean care să se îndoiască de marea sensibilitate și enorma empatie a președintelui Klaus. Iar acesta, ca să nu vină la „aniversară” cu mâna goală, l-a adus și pe Ludovic cel Bun Întâiul, frumos ambalat. Care Șică a prins momentul festiv și a trântit și el, decisiv, cu secrețiile nazale în fasole: „Nu mă pot abţine să vă spun că mă bucur să fiu alături de preşedintele României şi de ambasadorul Statelor Unite ale Americii, oarecum într-o premieră a ultimilor ani, în care preşedintele şi premierul rareori au stat împreună şi mă bucur că s-au terminat boicoturile din partea unor forţe politice, care, din motive obscure şi de neînţeles, refuzau să participe la sărbătorile naţionale ale Statelor Unite ale Americii şi ale celor mai importanţi parteneri ai noştri!”

Nu spun cu cât tupeu a mințit Ludovic… căci ne amintim că președintele Iohannis a fost la tradiționala recepție și cu premierul Cioloș, și cu premierul Tudose , și cu premierul Dăncilă, ca să nu mai zic de Ponta Victor care a fost, la vremea lui, la același „bal” în 2012, 2013 și 2014. Însă pot să-i explic lui Ludovic-cel-Mândru-că-e-premierul-lui-Klaus motivele „obscure şi de neînţeles” din pricina cărora Dragnea, Tăriceanu și Dăncilă nu au dat curs invitației MARELUI LICURICI, în urmă cu doi ani.

Pe 28 iunie 2018, cu doar o zi înaintea recepției de la Ambasada SUA, pe site-ul acesteia a apărut următoarea declarație comună a 12 state (Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia şi Statele Unite ale Americii):

„Noi, partenerii şi aliaţii internaţionali ai României, facem apel la toate părţile implicate în modificarea Codului Penal şi a Codului de procedură penală să evite schimbările care ar slăbi statul de drept sau capacitatea României de a lupta împotriva infracţionalităţii şi corupţiei. (…) Urmărim cu atenţie schimbările la codurile penal şi de procedură penală şi ne menţinem îngrijorarea (bla-bla-bla… bla-bla-bla…, nu vă mai plictisesc, n.n.). Încurajăm toate părţile implicate să reexamineze răspunsul experţilor juridici români precum Consiliul Superior al Magistraturii şi să solicite sprijinul experţilor juridici internaţionali cum sunt Grupul Statelor împotriva Corupţiei şi Comisia de la Veneţia.”

Era, deci, a-nu-știu-câta-intrare cu 12 perechi de bocanci văcsuiți occidental în politica internă a României. La ASTA au protestat prin absență cei trei, inflamându-l enorm pe
cel-mai-descoperit-dintre-acoperiți, recte, Radu Tudor! Acum… să nu credeți că producătorii aceștia de scrisori au prea multă imaginație… Vă demonstrez eu că n-au, deoarece pe 3 aprilie 2019 au ticluit o nouă scrisoare, geamănă cu cealaltă, „dăcât” că nu s-a născut în aceeași zi:

«Noi, parteneri internaţionali şi aliaţi ai României, chemăm toate părţile implicate în elaborarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului care modifică legislaţia referitoare la domeniul Justiţiei să se abţină de la modificări care ar slăbi statul de drept şi capacitatea României de a lupta împotriva criminalităţii şi corupţiei (…) Este esențial ca România să țină seama de recomandările organismelor Consiliului Europei, cum ar fi Comisia de la Veneția și GRECO, ale Parlamentului European, ale Consiliului Uniunii Europene și ale Comisiei Europene din ultimul său raport în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) și să asigure o justiție eficientă, transparentă și imparțială.»

Adică, aș spune, dragii mei compatrioți, ca pentru proști. Proști care n-au ținere de minte.

Și-acum, după această mică digresiune istorică, să revenim la ovinele noastre contemporane și să observăm, cetățeni, că de când cele 12 state au, în sfârșit! „guvernul lor”, nici scrisorile comune nu mai vin cu aceeași vioiciune. De aceea trag concluzia că jurămintele „de cununie ” ale noii conduceri bistomacale – că bicefale nu pot să-i zic – au fost, de astă dată, serioase și înflăcărate. Ca și practicile erotice…

Căci trebuie să constat că, deși au trecut 16 ani de când președintele Petrov a sintetizat politica externă a României prin „Decât să sug… la mai mulți licurici mai mici, mai bine sug… la licuriciul-cel-mare…” geniala sa viziune strategică nu numai că este încă valabilă, dar chiar a fost și îmbogățită în ultima vreme, prin generozitatea conducerii liberale, astfel: „Decât să nu sug… la nici un licurici, mai bine sug… și la ăla mare, și la ăla mijlociu, și la ăia mici, la toți-toți, ca românul imparțial și profund euroatlantic!”

Luminița ARHIRE