O femeie rămasă văduvă după ce SPITALELE din București i-au UCIS soțul cu zile: Dacă aș putea le-aș da foc la toți! Regret că nu am puterea să le sparg ușile și să intru peste ei!

Nu, nu avem nici un drept, nici macar dreptul la libertate.”

În lipsa unei presei libere, după ce a fost cumpărată la kilogram de Guvern cu milioane de euro scoase din buzunarele fiecăruia dintre noi, chiar și a băbuțelor cu pensie de 500 de lei amendate pentru mască cu 2000 de lei, românii au ajuns să-și strige durerea pe Facebook. Doina Dan, femeie îndurerată de modul în care STATUL, SPITALELE DIN BUCUREȘTI și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII I-AU UCIS SOȚUL, a crezut că poate să-și spună drama pe Facebook. Greșit. Facebook i-a șters postarea. Și nu numai ei. Tuturor celor care au preluat-o etichetând Ministerul Sănătății.

O dovadă mai clară de legătură directă între sistem și controlorii securistici care se ocupă de Facebook – România nu putea să existe. Conform observaților avizate ale unor comentatori, postarea a fost șterasă pentru că a fost etichetat Ministerul Sănătății care a „raportat-o” imediat la Facebook. „Dacă nu ați fi etichetat Ministerul Sănătății nu ar fi fost ștearsă acesta postare”, scrie un comentator avizat. Într-adevăr, administratorii paginii Ministerul Sănătății, plătiți tot din banii noștri, în țara în care cenzura este interzisă prin Legea supremă – Constituția României -, au avut tupeul să facă același lucru și cu noi. Redăm noi strigătul femeii căreia STATUL ACTUAL I-A UCIS SOȚUL, atât comentariul său de după ștergerea istoriei tulburătoare a modului în care a fost omorât cu zile soțul dânsei cât și postarea reclamata de Ministerul Sănătății pentru a fi cenzurată de Facebook. Toate se vor plăti, însă. Deși evenimentul nefericit datează din prima jumătate a lunii septembrie, cazul nu a ajuns în atenția nici unei televiziuni pentru că Ministerul Sănătății și Facebook – România au știut să-l îngroape odată cu MOARTEA DOMNULUI VASILE DAN. Îl redăm noi, astăzi.

Încurajăm cititorii cu cont pe Facebook să posteze acest articol cu trimitere/tag/check in la pagina Ministerul Sănătății – România.
„Dacă aș putea le-aș da foc la toți!”, spune femeia rămasă văduvă.
„Statul care spune că ocrotește familia…… ne-a distrus într-o săptămână”, mai scria doamna Doina Dan în postarea ștearsă de pe net și recuperată de ActiveNews. Este vorba de o familie care a avut încredere în stat și în „știință”, după cum stă dovada fotografia de mai sus.

„Regret, prieteni, că nu am avut tupeul/puterea să le sparg ușile și să intru peste ei, dar au 1000 de paznici pe la toate ușile”, mărturisea văduva îndurerată, care afirmă că are copiii plecați în străinătate și își dorește ca aceștia să nu mai vină niciodată în țară.

Iată strigătele ei de durere:

„Dragi prieteni,

Astazi am primit o noua lovitura. Facebook-ul mi-a sters strigatul meu de durere si neputinta. Eu nu am scris acele randuri cu intentie de razbunare sau incitare, am scris doar sa afle prietenii lui care a fost cauza pentru care sotul meu a decedat.

Ei il stiau sanatos si cu putere de munca.

A fost ca un fulger vestea disparitiei lui.

Nu am putut sa spun la fiecare in parte ce ni s-a intamplat, nu mai am putere, asa ca am ales aceasta cale.

Nu m-am gandit la o asa mare reactie din partea atator oameni.

Ce am facut rau? De ce nu au sters si postarea unde anuntam decesul lui?

Inca o data adevarul deranjeaza.

Mi-am strigat durerea, mi-am strigat neputinta.

Nici macar aici nu am nici un drept.

Traim intr-o minciuna.

Semnam peste tot, crezand ca avem drepturi.

Nu, nu avem nici un drept nici macar dreptul la libertate.

Dan, nu mai este.

Eu nu mai pot face nimic pentru el,decat sa-mi strig durerea si neputinta cu „perna pe fata”. Multumesc tuturor ca ati fost, cu sufletul, alaturi de noi.”

Mărturia ștearsă de pe Facebook în urma reclamațiilor Ministerului Sănătății:

„Dragi prieteni,

Sotul meu nu mai este, iar eu am sa va spun acum tot ce s-a intamplat in aceasta perioada si cum statul roman are grija de cetatenii lui.

Totul a inceput pe 12 august. Dan mi-a spus ca il doare putin capul. Am mers la clinica Ponderas si am facut un CT. D-na dr. ne-a spus ca are o sinuzita urata.

Duminica, fiindca il durea mai tare, am mers la spitalul de urgenta Floreasca. Acolo i-au facut analize si i-au iesit bine.

Ne-au trimis la spitalul Coltea, pentru ca ei nu aveau medic ORL-ist. Am stat la Coltea de la ora 11 la ora 18, in conditiile in care pe el il durea mai tare. Degeaba am vociferat, degeaba, nimeni nu te baga in seama.

Dan mi-a spus ca i-a amortit buza de sus pe partea stanga.

A intrat, in sfarsit. In cabinet a stat cel mult 15 min. I s-a facut control, inclusiv cu camera. Diagnosticul: sinuzita. Tratament si acasa. A luat tratamentul. Marti a inceput sa se umfle.

Am hotarat sa mergem la spitalul Dr. Hociota (Panduri), gandindu-ne ca este spital de specialitate. Am fost acolo ziua, pe picioarele lui, unde portarii m-au persiflat si noaptea cu salvarea, cand i-au spus ca ceea ce are el nu-i pune viata in pericol. Acolo pana si portarii iti vorbesc de sus. I-am rugat sa ma lase sa-l insotesc, pt. ca era slabit si mergea putin mai greu. Nu mi-au dat voie. Intre timp a venit unul cu o masina mare care insotea un tanar. Le-au dat voie sa intre amandoi. Atunci, am indraznit sa le spun ca intru si eu.

Repilica lor? „Las-o, ma, sa intre, ca asa cum au venit asa pleaca.”

In sfarsit, a intrat in cabinet, l-a consultat si i-a dat o alta reteta. El se umflase si mai tare. Am luat reteta si a inceput sa ia medicamentele. Noaptea si mai rau s-a umflat, cu dureri foarte mari. Am chemat salvarea. Mi-au spus din start, ca ei il duc, dar o sa-l trimita inapoi.

La 3 dimineata l-au luat si la 5 dimineata era in casa.

Medicul de garda i-a spus ca ce are NU-I PUNE VIATA IN PERICOL si ca sa urmeze tratamentul (cand sa chemam salvarea ne-am dat seama ca a uitat buletinul la camera de garda. Am sunat la camera de garda si nu va spun ce ne-a facut, ca la ora aia se da telefon pt buletin? Era ora 24.).

Am hotarat sa mergem la Ponderas (Regina Maria) si sa se interneze cu plata. Am fost, a intrat la medicul ORL-ist, au chemat si medic chirurg si mi-au spus sa vin luni pentru operatie. I-au dat un alt tratament cu un antibiotic si mai puternic.

Duminica la pranz a mancat putin apoi s-a intins in pat si si-a pierdut cunostinta.

Am chemat salvarea, care nu voiau sa-l ia nici in situatia aceasta. M-am rugat de ei sa-i bage macar o perfuzie.

S-au indurat.
Inainte de perfuzie avea glicemia 464 si dupa 508. Atunci au hotarat sa-l duca la Malaxa.

Acolo, pe langa faptul ca nu aveau aparat de monitorizare, s-au chinuit si l-au chinuit sa-i bage o branula. Era foarte agitat.

Un alt medic dadea la toate spitalele tel. sa-l primeasca.

In sfarsit au gasit la spitalul Militar.

A venit o salvare cu asistent. Nu au vrut sa-l transporte. Am mai asteptat aproape o ora pana a venit salvare cu medic. Am ajuns la spitalul Militar.

Aici medicul de garda, fara sa-l vada, a spus ca-l trimite inapoi la Malaxa.

Eu am inceput sa plang si am spus ca nu plec de acolo.

Domnisoara care se ocupa de hartii, mi-a spus ca eu pot sa raman cat vreau, dar el pleaca.

In sfarsit l-au internat.

M-a chemat medicul de garda si m-a intrebat, de ce l-am tinut atat de mult.

I-am povestit si mi-a spus ca nu-i vine sa creada. A doua zi de dimineata m-am dus la spital. (5 taximetristi am rugat sa ma duca, nu au vrut).

Mi-au explicat situatia si mi-au spus ca era suficient ca un medic sa se uite in gura lui sa stie ce are. Avea o ciuperca, care la antibiotic nu raspundea, dimpotriva era o hrana pentru ea.

Intre timp a facut tromboze la cap si pe artera principala.

Degeaba am facut rost de medicamente, degeaba l-au operat.

Am ajuns prea tarziu la medici capabili.

Ciuperca, daca era descoperita la timp, nu era o problema.

Am sperat pana in ultima clipa, am sperat ca Dan sa ramana alaturi de mine si de copii (plecati din tara). La ce sa-mi chem copii acasa, la ce sa-i chem? Sa-si bata joc de ei, cum si-a batut joc de noi?

O tara in care si portarii iti vorbesc cu aroganta?! O tara in care se pune mai mare pret pe confortul alesilor, decat pe sanatatea oamenilor.

Sotul meu a platit zeci de ani la sanatate in speranta ca, atunci cand va avea nevoie, va beneficia de ajutor.

Nu a fost asa. Eu am ramas singura, copii mei au ramas fara tata, iar nepotica mea nu a apucat sa-l strige. Era Papusica lui tataie.

Daca as putea le-as da foc la toti!

Statul care spune ca ocroteste familia…… ne-a distrus intr-o saptamana.

Regret, prieteni, ca nu am avut tupeul sa sparg usile si sa intru peste ei, dar au 1000 de paznici pe la toate usile.

Eu si copii va multumim ca sunteti alaturi de noi in aceste clipe. Sa fiti sanatosi si sa nu aveti nevoie de serviciile statului român. Dan v-a fost un prieten adevarat!”

Dumnezeu să-l odihnească în pace!