O ISTORIE MAI PUTIN CUNOSCUTA – Asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu – VIDEO

29 noiembrie 1938: asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.

In noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu impreuna cu 13 camarazi ai sai, au fost asasinati in dreptul padurii Tancabesti.

Reproducem mai jos marturiile jandarmului Sarbu, asasinul lui Corneliu Zelea Codreanu:
„Am plecat în noaptea aceea din Bucureşti, cu două maşini-dube de la Prefectura Poliţiei. Eram însoţiţi de maiorii de jandarmi Dinulescu şi Macoveanu.

Ajunşi la Râmnicu Sărat, am tras la Legiunea de Jandarmi. Aici maiorii Dinulescu şi Macoveanu au luat contact cu maiorul Scarlat Roşianu, Comandantul Legiunii de Jandarmi din Râmnicu Sărat. Imediat ne-am întors spre Bucureşti.

În lipsa unui ordin precis (sau poate că intervenise vreo modificare) jandarmii n-au mai luat pe legionari.

Ajunşi la Buzău, am oprit să luăm benzină pentru maşini, dar în acelaşi timp soseşte maiorul Dinulescu, care ne-a dat ordin răstit:
Înapoi la Râmnicu Sărat!

Ne-am întors, dar ne-am oprit mai întâi în comuna Bălţaţi (azi Valea Râmnicului, n.r.), la câţiva kilometri de Râmnicu Sărat, unde am fost cantonaţi pe timpul nopţii. Aici ni s-au dat vin de băut, ţigări scumpe şi gustări alese.

În zorii zilei am pornit spre Râmnicu Sărat.
Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţiuni asupra modului cum aveam să executăm pe legionari.
Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel.

Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi câte unul afară, în curtea închisorii, şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-au dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu.
I-am dus apoi la maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar cu picioarele de partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel încât să nu se poată mişca nici într-o parte nici într-alta. Aşa au fost legaţi zece legionari într-o maşină şi patru în cealaltă.

Eu am fost în prima maşină, în cea cu zece legionari, în spatele Căpitanului, şi fiecare jandarm aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. În mâini aveam ştreangurile.
Am pornit. În maşina mea era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă, maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt, căci n-aveam voie să vorbim nici între noi jandarmii, şi nici legionarii între ei.

Ajunşi prin dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o apoi şi aprinzând-o iarăşi de trei ori.

Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce n-am executat niciunul.
Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate.
Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar, legionarii erau executaţi…
Căpitanul şi-a întors capul puţin către mine şi mi-a şoptit:
– Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei…
Dar în aceeaşi clipă, mai înainte ca el să-şi fi terminat această rugăminte, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi, păşind cu revolverul în mână, a rostit printre dinţi:
– EXECUTAREA!

La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile. Ultimul lor cuvânt – de rugăciune? de chemare? de blestem? – le-a fost strivit în gâtlej. Ştreangurile îi sugrumaseră.
A fost un muget şi un horcăit, întrerupt, pornit din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt.

Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava.
Când am ajuns – continuă Sârbu – erau orele şapte dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist, lt. Colonelul Ionescu şi alţii.
Groapa era făcută.

Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi apoi cu faţa în jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea lor pe la spate, în timpul evadării de sub escortă.
După aceea, au fost aruncaţi în groapa comună.

La câteva săptămâni însă, aceiaşi jandarmi, tot noi, am fost aduşi din nou la Jilava şi, desfăcând groapa, am aruncat peste ei o soluţie dizolvantă şi arzătoare, 15 damigene de vitriol.” Sursa: Basarabia91

CITESTE SI: Maresalul Ion Antonescu: a trăit, a luptat și a murit ca un erou

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: