OAMENI UCISI FARA MILA: Mărturii zdobitoare din viaţa unei artiste celebre. Tată torţionar, fost preşedinte al Clubului Sportiv Dinamo

Cartea lui Cornel Dinu, „Zâmbind prin iarbă”, publicată în anul 2007 este, de fapt, un fragment de istorie. Povestea începe în timpul celui de-al doilea război mondial, într-un orăşel liniştit de provincie de pe malul Dunării, devenit pentru câteva luni un infern. Fostul căpitan de la Dinamo şi de la echipa naţională de fotbal cuprinde în paginile cărţii sale mărturii şi scene incredibile din acea perioadă.

Mariana Guţu, devenită ulterior Mihuţ, este doar unul dintre sutele de mii de copii proveniţi din familii mutilate de război. Soţul ei, actorul Victor Rebengiuc, avea 9 ani când tatăl lui a căzut la Stalingrad, potrivit prosport.ro

Memoria ei este incredibilă. Margareta se întoarce cu uşurinţă în timp 70 de ani, la cea mai fericită zi a copilăriei sale. Nu e mare lucru, dar amintirea apropierii de tatăl ei îi trezeşte emoţii. Oftează. „Eram micuţă, aveam 4-5 ani. Eram cu el de mână, tata mă legăna înainte-înapoi, în joacă. Treceam pe lângă cofetăria unde se vindea bragă. Niciodată nu am cerut ceva, nu am plâns pe la vitrine. Numai că în clipa în care am ajuns în dreptul cofetăriei, eu am întors capul şi m-am uitat lung, lung, în vitrină. Tata m-a observat şi a râs. Ne-am întors şi am intrat să-mi dea să beau bragă. Asta e singura amintire frumoasă legată de el”.

Scena se petrecea imediat după război, la Turnu Severin, într-o zi călduroasă de vară în care umezeala ridicată din Dunăre urca spre munte. Tatăl Margaretei, lăcătuş la atelierele CFR din oraş, se pregătea să intre, plin de zel, în rândurile aparatului comunist de represiune. În următorii ani, ofiţerul de securitate Nicolae Mihuţ a curmat sau a schimbat pentru totdeauna vieţile a sute de români care se opuneau sistemului bestial importat din Uniunea Sovietică. Povestea sa spusă pe scurt pare un „Doctor Jivago” mutant. Totul e, însă, real.

Personajul principal îşi părăseşte soţia şi copilul, ucide, torturează şi arestează români care fugeau de comunişti în munţi. Pentru o vreme, conduce clubul Dinamo, timp în care este vânat în străinătate de rudele celor ucişi, şi îşi încheie viaţa, în chinuri, alături de a doua sa fiică, nimeni alta decât cea mai bună actriţă de teatru pe care o are acum România. Din zeci de mărturii, ProSport a reconstituit una dintre cele mai tulburătoare poveşti postbelice, saga a două familii, Mihuţ şi Guţu. Detaliile ei nu sunt recomandate celor slabi de înger.

„Un criminal. Bine că nu ne-am intersectat”, scrie Cornel Dinu, la pagina 195 din cartea autobiografică „Zâmbind din iarbă”, publicată în 2007. Descrierea sa este foarte dură chiar şi după standardele unui spirit critic precum cel al fostului căpitan de la Dinamo şi de la naţională. E, poate, cel mai crunt portret pe care-l realizează în aproape 1.000 de file, cât au, însumate, cărţile sale:

„Până prin 1964, preşedintele clubului Dinamo era colonelul Mihuţ, tatăl actriţei cu acelaşi nume, Mariana, căsătorită cu Rebengiuc! Nu l-am cunoscut. Mai bine. Am auzit că se lăuda, adesea, că a stârpit „bandiţii“ din Munţii Făgăraşului, după război. De fapt a participat la distrugerea sângeroasă a rezistenţei naţionale din munţi”.