Oana Popescu către Ion Cristoiu: “Sunteți niște bieți handicapați din punct de vedere intelectual”

Fostul șef (adică Iliescu) nu trăiește nu știu cum… Cristoiu mă miră, el care, deși Ion, de regulă nu vorbește ca orice NEA ION. Cristoiu e tobă de Dostoievski și Tolstoi, de Balzac, Hugo, Turgheniev, Gogol, Soljenitsîn dar habar nare de Pierre-Antoine Cousteau, de Lucien Rebatet, Louis Ferdinand Céline (Destouche), de Mitul secolului XX, al lui Rosenberg.

Amândoi sunteți niște bieți handicapați, din punct de vedere intelectual, nu vedeți decât o față a realității, care nu-i o simplă monedă. Voi sunteți ”oameni de stânga”, adică dintre cei care cred că tot ce zboară se mănâncă. Nu-i chiar așa. Tot ce zboară nu se mănâncă! Lumea, realitatea nu-i monedă, cu două fețe. Savanții au clasificat elementele lumii materiale în faimosul Tablou al lui Mendeleev. Despre clasificarea oamenilor, mai exact a culturilor și civilizațiilor au vorbit, nu foarte convingător, așa numiții teoreticieni ai rasismului (Gobineau, Lapouge, Chamberlain și alții) dar și filosofi precum Oswald Spengler, Alfred Rosenber și, mai ales, Lucian Blaga, pe care mulți îl citează dar aproape nimeni nu-l citește.

De unde ura lui Voican Voiculescu și a celorlalți contra Românului Ceaușescu? O fi fost Ceaușescu prost și incult, dar se deșteptase binișor. Cei cinci președinți-trădători, de după el, nu ajung la glezna lui de om, a cărui înțelegere a crescut, apropiindu-se uneori dacă nu de înțelepciune în orice caz de puterea sacrificiului pentru ai săi. De unde ura lui Voican Voiculescu, Brukner-Brukan, Ilici Iliescu, Petru Roman-Neulander? Ca mai toți neterminații, adică intelectualii de trei parale, voi doi credeți că oamenii sunt ca cifrele, ca pătrățelele pagini unui caiet de aritmetică, pentru clasa a III-a.

Oamenii nu sunt cifre, nici pătrățele… În plus, când sunt deviați în sensul roboticii sau al mașinismului, nu-i de mirare că judecă precum toporul din mâna călăului, ghilotina din arsenalul bezmeticilor revoluționari sans culots français ori scaunul electric al iudeocrației americane. Cei patru Voiculescu, Brukner-Brucan, Iliescu, Roman-Neulander sunt tăiați împrejur la penis, adică jidani. Jidani de origine khazară, în niciun caz urmași ai vechilor IUDEI din IUDEIA…

Tăierea prepuțului, pe durata primei pubertăți (între a opta și a 30-a zi de viață a noului născut) conduce la fabricarea unui robot biologic, a unei ”mașini”, dacă vreți, cum ziceam, a unui topor, sau ghilotină, a unei ființe incapabilă de orice empatie. Nu întâmplător Biblia, Talmudul, alte surse și figuri iudeo-jidovești spun ceea ce spun despre tăiații împrejur de ziua a opta, care nu mai pot fi ceea ce ar fi trebuit să fie.

Tăierea împrejur nu este o simplă și banală mutilare, lipsită de orice importanță. Dimpotrivă, tăierea împrejur se soldează cu împiedicarea dezvoltării glandei genitale interne sau intersițiale (ai cărei hormoni se varsă în sânge), care este glanda împlinirii omenești. Fără un picior, o mână, un plămân sau un rinichi suntem slăbiți, ologiți, mutilați din punct de vedere fizic, totuși întregi din punct de vedere ”omenesc”, adică spiritual. Întrucât suntem SPIRITE, FIINȚE SPIRITUALE, kilogramele de materie nu contează decât ca suport spiritual. Acest suport spiritual trebuie studiat cu lupa, scanat, altfel nu înțelegem de ce tăierea împrejur a penisului înseamnă deturnarea omului de la destinul său, fabricarea unei ființe artificiale, a unui soi de robot biologic, a unei mașini, a unui om aparent numai, care, de fapt, se va comporta ca o mașină, cel puțin în situațiile capitale ale vieții. (Există însă excepții; rabinii Nuhăm-Neofit, Brafmann și alții, care comportă o discuție specială).

De prezența sau absența glandei genitale interne sau interstițiale depinde împlinirea sau neîmplinirea noastră omenească, lucru despre care endocrinologii încep să afle câte cava, cam de un secol încoace. Cei patru jidovi de care vorbim, Voican-Voiculescu, Brukner-Brucan, Ilici Iliescu, Petre Roman-Neulander erau și sunt patru topoare cu chip de om, patru ghilotine cu chip de om, patru buturugi de călău, cu chip de om. Generalii Militaru și Stănculescu au fost niște bășinoși în cizme, ca mai toți generalii de după 23 August 1944, când România adevărată a încetat să existe, românii devenind un popor de sclavi, de caricaturi omenești, intelectualii fiind ultimele scârbe, cărora nicio Grădină Zoologică din lume nu le-ar acorda o frunză, o coajă de pâine sau azil. La 23 August regele Mihai și-a trădat poporul, țara, armata, iar poporul a devenit o turmă de sclavi behăitori, pofticioși, invidioși.

În aceste condiții, se înțelege: soarta soților Ceaușescu a fost pecetluită. Odată cu ei a fost însă pecetluită și soarta noastră, care credem că am rămas Români. Din păcate, nu putem, nu mai putem fi oameni cu adevărat întregi, într-o țară de robi, în care oamenii, aparent întregi la trup și suflet, își pun botniță pe stradă, când dorm, etc. De când lumea și pământul, botnița, mai ales când o numim mască, a fost, este și va rămâne simbol și ustensila celor în afara legilor omeniei, simbol al tâlharilor. Cei patru călăi: Voican-Voiculescu, Brukner-Brucan, Ilici iliescu și Roman-Neulander pot fi scuzați, explicați, înjurați, în calitatea lor de tăiați împrejur la penis, adică roboți sau mașini cu chip de om, lipsiți de glanda genitală internă sau interstițială, organul deplinei omenii.

Despre ceilalți doi călăi și ucigași, generalii Vasile Militaru și Viktor Stănculescu putem spune că erau bășini în cizme, cu stele pe umeri, idioți, inculți, pofticioși ca gravidele, într-un cuvânt tăiați împrejur la creier, jidăniți, adică jidani sintetici.

Să nu se creadă că asta înseamnă antisemitism.

Dacă în loc de jidani aș studia fluturii, atunci mi s-ar spune entomolog, adică un cunoscător sau iubitor al fluturilor. Dacă aș vorbi despre broaștele și broscoii ce orăcăie pe bălțile lumii mi s-ar spune că sunt prietena sau iubitoarea broaștelor, broscoilor și chiar al mormolocilor. Metamorfoza broaștei n-o cunoaște chiar toată lumea. Mecanismul natural al metamorfozei broaștelor se regăsește întrucâtva în mecanismul roboților sintetici sau tăiaților împrejur la penis, ca și al jidovilor sintetici sau tăiaților împrejur la creier. De aceea nu trebuie să râdem când auzim orăcăiala, bâlbâiala broscuțelor sau broscoilor politicieni, fabricanți de testi-colea, când auzim orăcăila vaginocratelor fătătoare de pepsipglas, ceea ce i-a prilejuit sociologului Paladea rarisima ocazie de a face din pizdificare un concept științific nu tocmai sinonim cu vaginocrația.

Domnul Cristoiu va înțelege de ce părintele modern al tăiaților împrejur la creier pare să fie unul dintre personajele lui Dostoievsky, din POSEDAȚII sau DEMONII, anume ȘIGALIOV, cel cu faimoasele ”Caiete”, probabila consecință multor isme, socialisme, imbecilisme, etc., dar și originea Fermei republicane a Animalelor și a romanului 1984, al lui Orwell.

Oana POPESCU