Obsesia Trecutului Care Revine

Dragii mei,

Cum vă scriam uneori, în peregrinările mele pe internet am dat peste texte ale căror autori parcă mi-ar fi citit gândurile înainte de a scrie textele respective. Şi am crezut că merită împărtăşite şi cu alţii.

Aşadar:

“Puțini înțeleg cele pe care le-am spus. Niciunul dintre cei bucuroși că „au scăpat țara de ciuma roșie” nu-și imaginează ce-l așteaptă. Se bucură precum copilul căruia tatăl i-a spus că sunt participanți la un mega-joc pe care urmează să-l câștige și că cei care-i leagă la ochi o fac pentru că urmează să joace „baba oarba”. Copilul nu știe că-n scurt timp plutonul de execuție își va descărca plumbii în ei. Asta e situația României.

Bucurați-vă ! Drujbele vor hurui mai bucuroase începând de azi, asfaltul autostrăzilor va reintra în pământ, iar o halcă din Portul Constanța se va mai pierde în Mare. Câmpurile se vor otrăvi, animalele din ogrăzi vor dispărea și-n schimb vom avea progres: benzi automate a căror intrare e pe undeva pe-afară, vor aduce la noi „bunătăți” de plastic. Subsolul e deja dat, mai rămăsese doar suprafața. Și asta e luată, astfel încât nu va mai rămâne mare lucru.

Am crezut până-n ultimul moment că vom reuși evitarea scenariului extern, am crezut că, în ciuda manipulării ur…

Şi tot de acelaşi autor – pentru cei care mai doresc să citească – am selectat un grupaj de 5 articole sub titlul Obsesia trecutului care revine. Nu pot încheia mesajul cu un asemenea titlu fără a vă dărui şi o poezie ce ne-a fost interzisă zeci de ani:

Aici e toată ţara
de Robert Eisenbraun (Andrei Ciurunga)  

Poet român de origine germană, născut în Basarabia (1920–2004)
Fost deţinut politic.

Pe după ziduri negre adunată,
cum brazii şi-i adună codrul sur,
stă ţara noastră, veşnică şi toată,
cu temniceri şi lanţuri împrejur.

Tot sângele care-a hrănit secara
s-a strâns aici, din cronici până azi
şi arde-acum ca focul în obraz
când şerpii umilinţii muşcă ţara.

Aici sunt toate: doinele şi hora,
râsul de ieri şi scrâşnetul de-acum,
logodnica din poză, mama, sora,
şi carul tatii scârţâind pe drum.

Aici e toată harta ţării mele:
un Caraiman de doruri, nevăzut,
un Nistru care spumegă vândut
şi-o Dunăre de lacrimi şi de stele.

Se rup din cartea vremii voievozii
cu mersul şui în straie de ocnaşi,
şi-aşa cum trec, prin mărăcini şi bozii,
istoria se clatină de paşi.

Aici e gura care cheamă plebea
să-şi afle răzvrătirilor sălaş,
de parcă glasul adormit la Ţebea
s-ar fi întors pe câmpul de la Blaj.

Aici e neamul tot, ca un ciorchine
strivit sub teascul vremii, bob cu bob.
Şi fierbe azi în taină mustul rob,
să curgă slobod vinul ţării, mâine.

15 iunie 2019                              

Cu cele mai bune gânduri, EFG

Şi pentru că se împlinesc 30 de ani de când o gaşcă de trădători a semnat Declaraţia de la Budapesta – declaraţie ale cărei efecte le-am putut vedea şi în vizita Papei, şi în evenimentele legate de Cimitirul Militar Internaţional din Valea Uzului – v-o trimit în attach(ca semn de adeziune la iniţiativa lui Iohannis de a declara, la jumătatea anului !, Anul de comemorare a 30 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 !!!).