Ofensiva politrucului Iohannis împotriva PSD-ului, cot la cot cu globaliștii din UE

Răbufnirea lui Iohannis, fitil la răbufnirea tuturor

Cerul patriei se încarcă de nori, iar aerul devine de nesuportat. Este mult prea încărcat de mînia președintelui Iohannis și de amenințările PSD-ului în materie de legislație.

Mai ieri nu știam nimic despre întrebările președintelui (nu cele din capul său), dar nici mare lucru despre ordonanțele despre care vorbește toată lumea. Am ajuns să internaționalizăm datul cu presupusul pe seama țării noastre. Și Tajani, și Frans Timmermans, și ambasadele, toți protestează față de ceva ce va să fie și nu prea știm ce conține. Încărcătura nervoasă a atins miercuri un nivel greu de imaginat. Secția pentru Investigarea Magistraților a trimis-o pe Mihaela Iorga Moraru să susțină la Curtea Supremă (ICCJ) acuzațiile împotriva Laurei Codruța Kovesi. O fi Adina Florea atît de săracă în materie de imaginație și de logică încît să o trimită la ședință pe Mihaela Iorga Moraru, cînd toată România știe de scandalul dintre ea și Laura Codruța Kovesi și înțelege incompatibilitatea unei asemenea posturi? Joi, Inspecția Judiciară a CSM a declanșat un control la Secția pentru Investigare a Magistraților să caute probabil orice care să arunce în aer existența secției. Presupun că fără mască pe figură și fără AKM! Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Și presupun că România nu mai are și alte trupe care să treacă la percheziții nocturne la președinte, la premier sau la parlamentari acasă!

Tot joi, dulapul săsesc s-a deschis și a lăsat să iasă problematica pentru referendum. Iată ce ne-a spus anunțat președintele scrîșnind din măsele:

Prima: „Interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție.”

Cea de-a doua: „Interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorități constituționale de a sesiza direct Curtea Constituțională cu privire la ordonanțe”

Dar întrebările propriu-zise au rămas secrete ca și gîndirea lui Klaus Iohannis.

Aceste două teme vor fi supuse consultării publice. Mură în gură ca să nu mai fie loc de un răspuns negativ sau de o înjurătură.

„Cetățenii trebuie să decidă dacă vor ca persoanelor condamnate pentru fapte de corupție să li șteargă efectele condamnărilor și, totodată, dacă vor ca Guvernul să mai adopte ordonanțe de urgență în domenii sensibile precum legislația penală și organizarea sistemului judiciar.

Românii au arătat că nu acceptă corupția și furtul din banii publici! Cu atât mai mult, aceste fapte sunt inacceptabile atunci când ele sunt săvârșite chiar de cei aleși de ei, de cetățeni, ca să le apere interesele și banul public! Da! Toleranță zero față de fenomenul corupției prin interzicerea amnistiei și grațierii infracțiunilor din acest domeniu reprezintă calea cea mai bună, calea corectă, pentru continuarea luptei împotriva corupției, dar, în egală măsură, este și o garanție pentru asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice!”

E clar. Președintele vrea să se convingă că toată lumea gîndește ca el și îi dă un vot ca să omoare PSD-ul. Voința președintelui este să arate lumii că principala problemă a țării sale este corupția. Ori Europa și planeta înțeleg că PSD-ul este corupt și cînd respiră, ori demolăm toată țara! Astăzi Klaus Iohannis s-a străduit să ne mai explice o dată că el vrea să vindece țara și adversarii săi de un fenomen care este în parte adevărat, în parte și în capul său. Și pentru care a făcut o obsesie periculoasă. Joi, Klaus Iohannis ne-a convins că funcționează pe o singură coardă. Este moncord și mono-mental. Că are reacții de om apucat și că nu poate trece dincolo de literele cuvîntului corupție.

„Ceea ce se întâmplă în actuala guvernare pesedistă este fără precedent! De mai bine de doi ani asistăm la un permanent asalt asupra justiției, purtat cu ordonanțe de urgență. Acest asalt, acest asalt al pesediștilor, a presupus întotdeauna evaluarea șanselor, pregătirea mijloacelor și căutarea momentului prielnic pentru a acționa, pervertind astfel și deturnând un mecanism constituțional pe care noi, societatea românească, trebuie să îl regândim. Societatea a obosit să urmărească dacă cei interesați și-au mai dat o ordonanță de urgență și trăiește cu teamă fiecare zi în care este anunțată ședință de Guvern, a cărei ordine de zi reală nu se cunoaște. Întrucât ordonanțele își produc de îndată efectele, iar în materie penală chiar cu efect pentru trecut, și pot fi atacate direct la Curtea Constituțională numai de către Avocatul Poporului, este momentul ca cetățenii să decidă dacă nu cumva este necesar ca și alte autorități constituționale să aibă dreptul de a sesiza Curtea Constituțională pentru a stopa efectele ordonanțelor neconstituționale.

Personal, sunt convins că dacă CSM sau Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi avut posibilitatea să conteste ordonanțele la Curtea Constituțională, nu am fi ajuns în situația în care suntem acum! Modificările aduse de PSD legilor justiției au fost aspru și constant criticate și de instituțiile europene, iar adoptarea de noi ordonanțe în materie penală, care în realitate sunt amnistii mascate, va avea consecințe foarte grave asupra statutului României în Uniunea Europeană. Momentul critic în care ne găsim este rezultatul proastei guvernări pesediste. PSD legiferează netransparent, încălcând chiar regulile statului de drept.”

Ce președinte este acela care face din bănuielile sale o problemă internațională?

„În aceste zile, sunt discuții și reacții în spațiul public cu privire la iminența unor noi ordonanțe de urgență care să modifice codurile penale. Pesediștii au atât de multe probleme penale încât se pare că sunt dispuși să riște chiar stabilitatea și viitorul României numai pentru a-și albi dosarele. N-ar fi de mirare ca mâine-poimâine să dea prin ordonanță de urgență că politicianul X este cinstit. Ar fi culmea! Solicit și de această dată Guvernului să nu mai adopte vreo ordonanță de urgență în domeniul justiției și politicii penale!”

Atmosfera din România devine din ce în ce mai încărcată și nimeni, nici fitilul numit Klaus Iohannis, nu știe care sunt consecințele! O ură oarbă împinge lucrurile spre un deznodămînt necunoscut și periculos.

Cornel NISTORESCU