Olivia Steer: PIXUL, IZVOR NESECAT DE PANDEMII

Am aflat, pe surse, că, pentru noua epidemie naționala de rujeola (și următoarele), Ministerul Sănătății a refăcut, în urma unei achiziții publice transparente, stocul de pixuri al instituției. Ministrul sănătății speră ca refacerea stocului de pixuri sa conducă, în virtutea legii compensației, la epuizarea, înainte de expirarea termenului de valabilitate, a stocului de vaccinuri ROR, pe care nu le mai vrea nici naiba.

„La ce e bun pixul, la ministerul omului”

Cu pixul numărul unu, din stocul refăcut al ministerului, s-a scris acu’ trei zile Marea Epidemie de Rujeola, la n i c i 2000 de cazuri, pe țara, trîmbițata de toaaate goarnele stridente ale sistemului, zise si presă naționala.

Știu, jenant: mai mult de rîuri de înjurături neaoșe, românești, si tradiționala urare „sa va băgați voi mizeria aia” punte, puncte, știți voi unde, n-au obținut iubiții conducători si supusele cadre de media, de la masele călite si imune la minciuna, deși s-au activat, grupa mare, toate goarnele tresate ale sistemului, ce-si zic ele presa libera si independenta, sa spună iar lumii ca o ia dracu’, dacă nu isi înțeapă copiii.

Da’ romanu’ s-a obișnuit cu dracu’ si toată șleahta lui: ii votează chiar, din patru in patru ani. Nu mai pune el mina pe furci si topoare, e pașnic, abia ce le scuipa, blajin, niște coji de semințe in față, ca Moromete, si le zice de sfinți, in barba…

Oricum ai da-o, insa, treaba e încurcată rău pentru post-angelici: dacă expira si ROR, tocmai înainte de a se termina anu’, ca anticovrigu’, ei cum vor mai justifica noile achiziții de seruri magice, pe 2024, fără sa între si ei in gura neagra a denea, pentru abuz si alt tun de milioane, de la bugetul de stat? Ei, vezi? Nu-i așa simplu….

Legea achizițiilor e foarte răutăcioasă, ca nu-i lasă sa cumpere prostii, din banu’ public, pe care nu le vrea nici naiba… Sînt, deci, între ciocan si nicovala: ori nu mai cumpara grămăjoare si se supăra cămarazii de arme de la Parizer, Mondena si O,messeu, ori le cumpara, pe lingă lege, si ii toarnă la denea, stiu eu cine?, poate chiar colegul ala lihnit, din minister, ce si-a pus ochii pe fotoliul unuia dintre ei, ăla bine încălzit, tapițat în catifea moale, care vine la pachet cu secretara și mașina de serviciu…

Acu’, la găselnița de ultimă oră, vînturată în media și social-media, ți se si face mila de ei: au scos, din stoc, cu mîna stinga, pixul cu numărul doi, să scrie caietul de sală al ultimei reprezentații „Dineu cu proști”: difterie îi zice găselniței și cică a fost depistata la d o i drogați, fără adăpost.

Asta miroase și a panica, și a disperare, cel puțin! Nici să vrei, dacă ești gazetar de moda veche, nu poți verifica informația: pacienții sînt internați, la contagioase, aparținători nu au, tot ce ai sînt declarațiile lui Pinocchio, în ultima faza de transformare, după primul răget si creșterea accelerata a urechilor de măgar, în sala de biliard, de pe Insula Placerilor.

Mi-e limpede că, dacă aș lua, la întîmplare, un puști de cinci ani, întîlnit pe strada, să-i spun ce au mai zis ăștia, in prime-time, despre nevoia urgenta de a ne vaccina toți, pina la unul, împotriva difteriei, ar ride cu sughițuri, mi-ar arăta mișcător arătătorul si mi-ar spune „Hai, hai!”, ca pina si el a răsfoit -„Ghidul ministeriabilului: Cum s-o vîndă mai bine pe mă-sa”…

(P a m f l e t)