OMUL E OMULUI OM

Care o fi cel mai mare dăunător de pe planetă? Să zicem că maidanezul biped, lipsit de orice virtute. E stăpânit de lăcomie, prostie și nesăbuință. Nu știe să respecte ceea ce i-a fost lăsat în dar de la natură. Se consideră buricul pământului, dar nu observă că specia din care face parte a devenit aparatul excretor al planetei.

Poluează și distruge tot ce atinge. Mereu înfometat, mereu pus pe căpătuit, mereu dând vina pe alții pentru orice neajuns.

A creat religii sângeroase, sisteme criminale şi orânduiri sinistre, dar li se adresează altora cu apelativul de “bestie”.

E răzbunător, slut şi autosuficient. E senin şi indiferent în faţa oricărei nedreptăţi, priveşte cu seninătate orice atrocitate, dar se transformă într-un laş patetic când i se pune cuţitul la gât.

Respinge organic tot ceea ce nu înţelege, ceea ce îl depăştete şi nu depune nici un efort pentru a progresa şi pentru a se educa. Preferă să se complacă în spiritul mentalităţii de turmă. Îi e teamă să gândească, îi e teamă să aibe idei, îi e teamă să se bată pentru ceea ce crede că e bun.

Îi place să ducă o viaţă de boier, dar dispreţuieşte nobleţea spiritului. Respinge sclavia, dar în viaţă se ghidează după o mentalitate de sclav.

În concluzie, fac parte dintr-o specie detestabilă, cu fericitele şi rarele excepţii de rigoare.

Îmi respect semenii care şi-au câştigat acest privilegiu şi care nu se bălăcesc în stadiul de proteine vegetale, amăgite de o filozofie purulentă a decadenţei.

Viaţa e un miracol de care omul îşi bate adeseori joc cu o nonşalanţă diabolică. Setea de sânge se stinge doar cu vărsare de sânge.

Numai omul putea transforma o binecuvântare într-un coşmar.

Şi totuşi, nu-mi pierd speranţa că ne vom extrage într-o zi din regnul animal seva necesară pentru depăşirea condiţiei actuale de “oameni”.

Sper ca tot ceea ce trăim acum să fie o etapă intermediară, pe care generaţiile următoare s-o studieze cu groază şi luare aminte.

În aşteptarea supraomului, prefer animalul. De Goran Mrakic