Operațiunea „Trandafirul”. Planul diabolic de a ascunde victimele reprimării sângeroase a Revoluției din Timișoara

Acesta se pregătea să plece într-o vizită de lucru în Republica Islamică Iran (avea să fie ultima), de aceea, când i s-a raportat că la Timișoara, a fost atacat sediul „județenei de Partid”, a decis să ordone reprimarea prin forță a manifestației. În fapt, declarase înainte de Congresul al XIV-lea că „se va acționa cum au procedat tovarășii chinezi” (aluzie la reprimarea sângeroasă din Piața Tien an Men), în cazul în care se va atenta la orânduirea socialistă.

Timișorenii au fost uimiți să vadă noile echipamente albe ale trupelor de Securitate (bastoane de cauciuc, căști și scuturi).

„Avionul generalilor” – Ceaușescu intervine
Pe 18 decembrie 2021, Nicolae Ceaușescu urma să plece cu avionul său la Teheran, în Republica Islamică Iran. În după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, o teleconferință cu activul de partid și cu responsabilii din Armată și Securitate îl arată pe Nicolae Ceaușescu supărat. Îi amenință cu plutonul de execuție pe Tudor Postelnicu, Ministrul de Interne și pe generalul Vasile Milea, Ministrul Apărării.

Pe acesta din urmă îl ia pur și simplu „la mișto” întrebându-l: „Milea, tu ai făcut armata?” Motivul era că soldații lui și ai lui Postelnicu (inclusiv trupele de Miliție și Securitate) nu trăseseră în plin, cum li se ordonase, iar trupele de Securitate (aflate în subordinea MI dar comandate la nivel național de generalul Iulian Vlad) interveniseră cu bastoane de cauciuc.

Replica lui Ceaușescu a fost una halucinantă dacă ne gândim că el interzisese manifestările religioase publice: „ați întors obrazul celălalt de parcă ar fi fost Isus Christos”! (se referea la lipsa de replică la violențele manifestanților).

În consecință, duminică 17 decembrie 1989, la ora 17.00, spre Timișoara a decolat un avion care îi avea la bord pe generalul Ion Coman, generalii Victor Stănculescu, Mihai Chițac, Constantin Nuță (Inspectorul General al Miliției), Ștefan Gușă (Șeful Marelui Stat Major al Armatei Romnâne în perioada 1986-1989) etc.

Generalul Constantin Nuță, care activase în trecut la Direcția a IV-a a Securității, era din 1978 șeful IGM. Alături de generalul Emil Macri, acționase pentru reprimarea acțiunii protestatare de la Brașov din noiembrie 1987.

Represiunea manifestației a început. Constantin Nuță, ajutat de adjunctul său, generalul Mihalea Velicu au întocmit un plan. Timișoara a fost împărțită în 8 zone. S-a acționat violent, Armata, Miliția, trupele de Securitate (corespondentul trupelor de jandarmi de azi) au tras. Numai pe Calea Girocului au murit 11 oameni în acea noapte.

Elena Ceaușescu, rămasă la comandă în locul soțului
Elena Ceaușescu a rămas la comandă alături de Emil Bobu și Ion Coman, după plecarea lui Ceaușescu în Iran, unde avea să stea aproape 2 zile.

Ea a luat decizia să șteargă urmele represiunii din noaptea de 17/18 decembrie 1989. Morga spitalului Județean Timișoara era plină de morți aduși de pe străzi.

Cadre medicale din spital spun că cel puțin 10 internați cu răni ușoare ar fi fost executați cu pistolete, de către agenți ai Securității, la lifturi, în timp ce erau transferați între secții.

Începe Operațiunea „Trandafirul”. Elena Ceaușescu a dat numele operațiunii. Misiunea: 43 morți din Morga Spitalului Județean triați în prealabil
trebuiau arși iar familiile lor informate că aceștia au fugit peste graniță
Operațiunea a fost coordonată în teren de generalii Nuță și Velicu. Răspundeau în fața Elenei Ceaușescu, a lui Ion Coman și a lui Emil Bobu. De la București, venise special directorul Institutului de Criminalistică din IGM, Nicolae Ghircoiaș. Acesta era colonel de Miliție în rezervă. Tot de la București, s-a deplasat cu misiune de la Procurorul General Nicolae Popovici, procurorul Gheorghe Diaconescu (adjunct al lui Popovici). Direcția Sanitară Județeană Timiș a delegat-o pe dr. Rodica Novac.

Din Timiș și București mai participau și alte cadre din Miliție, Securitate, atât de la București: Traian Sima, comandantul Securității Timiș (văr cu directorul Spitalului Județean), Ion Baciu, șeful Direcției Economice din IGM și col. Petru Moraru, locțiitorul lui Constantin Nuță. Ultimii doi erau „în stare de alarmă” la București, trebuind să se implice în ceea ce s-a numit continuarea Operațiunii „Trandafirul”, codată Acțiunea „Vama”.

În acea noapte, s-a lucrat pentru salvarea răniților în 13 săli de operație. Au fost salvate peste 200 de vieți.

Totuși, unii răniți au decedat sau au fost aduși decedați. Morga devenise neîncăpătoare, fiind deja 56 de cadavre acolo. Martorii acelor zile au declarat că la SJ Timișoara se făceau cam 1000 necropsii anual, deci aproape 3 necropsii pe zi.

Pentru cei morți, s-a început examinarea în timp record. Examenul, spun martorii oculari, fusese extern. Procurorul general al României, Nicolae Popovici, dăduse ordinul la 17 decembrie 1989: niciun decedat ca urmare a manifestațiilor nu va fi autopsiat. Trebuia încheiat până când soseau anchetatorii.

Se căutaseră cazurile cu răni grave (provocate mai ales de „dum-dum”, gloanțe interzise de legile războiului care perforează și produc explozie în momentul intrării în corp), persoane desfigurate, cu răni provocate de arme ce nu se aflau în dotarea obișnuită a trupelor. Ulterior echipa de medici a fost retrasă. A doua zi, urmau să vină anchetatorii să vadă rapoartele și să decidă ce vor face cu cadavrele.

În dimineața de 18 decembrie 1989, au sosit șefii operațiunii, începând cu ora 8.00. Între orele 10.00 și 17.00, anchetatorii au încheiat verificarea. Din 56 de morți investigați anterior, echipa a ales 43 (majoritatea identificate, numai 8 rămânând neidientificate). La ora 18.00, directorul spitalului a discutat cu șeful Securității. La ora 19.00, directorul a luat cheia de la Morgă. În Morgă, echipa de anchetă a pătruns la ora 23.

Planul era simplu, în viziunea inițiatorilor săi: Urma să fie izolat perimetrul din cadrul Spitalului Județean unde urmau să fie evacuați morții. Se găsea o autoizotermă care urma să transporte morții la București, la Crematoriul uman „Cenușa”.

A doua etapă a Operațiunii „Trandafirul”: găsirea mijlocului de transport adecvat și evacuarea morților
La ordinul lui Constantin Nuță, șeful IJM Timiș, colonelul Ion Deheleanu a primit misiunea găsirii unei autoizoterme mari. În Timiș, funcționa cel mai mare combinat de creștere a porcilor și de prelucrare, procesare a cărnii. Astfel, el s-a adresat șefului Autobazei COMTIM de la Beregsăul Mare, unde s-a găsit o autorizotermă mare. Șoferul ei era Dorel Ceaca (alternativ mai apare numele Cioacă).

Șeful lui Ceacă a fost obligat (ing. Dan Rotariu) să îl trimită pe șoferul autoizotermei cu nr. 21 TM 2701 la IJM Timiș. Acolo, la ora 23.30, șoferul a fost întâmpinat de căpitanul Valentin Ciucă, şef al serviciului de asigurare tehnicomaterială şi financiară a IJM. Acesta i-a spus că va rămâne acolo, să mănânce, să bea cafea și să doarmă.

Căpitanul de Securitate a luat cheile autoizotermei și a plecat la Morga SJ Timiș.

A treia etapă: încărcarea morților și executarea transportului până la Autostrada București-Pitești
Perimetrul Morgii fusese izolat. Se făcuse loc autoizotermei. Pacienții fuseseră consemnați în saloane, luminile din curte fuseseră stinse (electricianul a oprit curentul în curte), iar ferestrele dinspre morgă fuseseră acoperite cu pături.

La ora 0.45, autoizoterma a ajuns la Morgă. Lt.col. Corpodeanu Ioan, adjunctul IJM, le-a ordonat mr. Avram Gheorghe, mr. Veverca Iosif, cpt. Mişea
Eugen, cpt. Grui Tiberiu, lt.maj. Preda Laurenţiu şi lt.maj. Peptan Eugen să se ocupe de transportul cadavrelor. De la inspectorat şi până la morgă autoizoterma a fost condusă de cpt. Ciucă Valentin.

Cu toţii s-au deplasat la Spitalul Judeţean, o parte cu izoterma iar ceilalţi în autoturismul condus de lt.col. Corpodeanu Ioan. Împreună cu ei s-a deplasat şi col. Ghircoiaş Nicolae, care practic a coordonat întreaga acţiune de la morgă. Deplasarea acestora s-a făcut cu autoizoterma și cu mașina lt.col. Corpodeanu. Nicolae Ghircoiaș a însoțit echipa.

La fața locului, a sosit o Dacia albă (1 TM 236), condusă de plutonierul adjutant Alexandru Kocic, șoferul șefului IJM în care mai erau doi ofițeri de Miliție care să escorteze autoizoterma.

Între ora 01.30 și ora 04.15, autoizoterma a fost încărcată. În total, au fost încărcate 43 de cadavre selectate de anchetatori, pe baza examenului la fața locului dar și pe baza rapoartelor de necropsie făcute anterior.

La ora 5.20, șoferul a fost trezit și a fost dus la autoizoterma, sosită de la spital. Evident, nici șoferul și nici șeful lui de la Comtim nu știau ce trebuia
transportat.

De la spital, s-au reținut documentele oficiale legate de investigațiile asupra cadavrelor. Au fost rupte filele registrelor de intrare a pacienților, de transport la Morgă. Totuși, medicii care făcuseră evaluarea inițială a cadavrelor din morgă și-au păstrat notițele. Când anchetatorii au intrat în Morgă, medicii erau în alt corp de clădire, iar anchetatorii nu s-au mai dus după ei. Pe baza acelor notițe, s-au putut identifica mai târziu, identitatea a patru din cei 8 morți trecuți ca neidentificați la selecția făcută de anchetatorii trimiși de la București.

Autoizoterma a pornit, la ora 05.45 pe traseul Timișoara-Sibiu-Râmnicu-Vâlcea-Pitești, escortată de Dacia albă. În autoizotermă erau șoferul și căpitanul Ciucă. În mașină, se aflau 2 ofițeri și șoferul șefului IJM.

A patra etapă: Acțiunea „Vama” – transportul spre Crematoriul Cenușa, incinerarea și debarasarea de cenușa celor incinerați la Popești-Leordeni
La km 36 al Autostrăzii București-Pitești, Operațiunea „Trandafirul” intra în etapa codată „Vama”. În fapt, numele a fost ales de Constantin Nuță. El a fost cel care vorbise la telefon, la ora 19.00 cu Ioan Baciu și Petre Moraru, aflați la București și le transmisese că trebuiau să asigure „primirea unui camion de la Timișoara cu diferite colete sosite din străinătate ca ajutoare, și care trebuie distruse la București, la Vama Antrepozite”.

Atunci, echipa de la Timișoara a fost direcționată să se odihnească la 2 hoteluri, „Astoria”, „Cerna”. Drumul a fost făcut cu Dacia albă. Atât autoizoterma cât și mașina civilă au primit numere de înmatriculare de București. De regulă, mașinile de la Comtim erau inscripționate. Se poate ca atunci când a ajuns la destinație, să fi trezit suspiciuni că o autoizotermă inscripționată „Comtim” circulă cu numere de București.

Echipa care a executat Acțiunea „Vama” a fost coordonată de col. Baciu. Din ea făceau parte: lt-col. Petre Marin, mr. Dumitru Sorescu, Teodor Bagu, Marin Șerban și subofițerii Valerică Gorgarea și Florin Stanciu. Autoizoterma a fost preluată ca șofer de Florin Stanciu.

Autoizoterma a ajuns la Crematoriul „Cenușa”, la ora 17.00, în data de 19 decembrie 1989. Acolo, așteptau Gheorghe Ganciu, directorul Administrației Cimitirelor din București ( colonel de Securitate în rezervă, convocat de fostul lui șef, generalul Emil Macri) și osef Emilian Zamfir, ofițer de Securitate trecut în rezervă, administratorul Crematoriului Cenușa.

Aceștia completaseră echipa crematoriului (de la 2, la 5 operatori-fochiști). S-a suspendat activitatea obișnuită. Fochiștii au primit câte un plic cu 2 000 lei și au început treaba în mare secret (păziți de șase ofițeri de Miliție). Acțiunile de descărcare și incinerare au început la ora 18.00. La ora 4.00, a fost descărcată ultima parte de cadavre, iar autoizoterma a plecat. Incinerarea s-a încheiat la ora 08.30.

Colonelul Baciu a raportat la ora 10.00 încheierea incinerării. Cenușa a fost încărcată în patru tomberoane mari. O autodubă marca TV de culoare galbenă condusă de șoferul Nuțu Dorel Marian. Acesta a primit ordin să arunce conținutul tomberoanelor într-o gură de canal din actualul oraș Popești-Leordeni, Ilfov. Era ultima insultă pe care regimul Ceaușescu o putea aduce unor oameni: profanarea cenușii lor.

În loc de epilog…
Azi, morții Timișoarei, arși la „Cenușa” au un monument ridicat acolo unde cenușa lor a fost aruncată. În total, represiunea ordonată de Nicolae Ceaușescu la 17 decembrie 1989 la Timișoara, a dus, până la 20 decembrie 1989, la moartea a 73 de oameni.

Din cei care au urcat în „avionul generalilor”, nu mai trăiește azi decât Ion Coman. Are 95 de ani. A fost condamnat la închisoare, degradat militar. A fost grațiat prin Decretul 588/ 11 decembrie 2000, de către președintele Emil Constantinescu.

Ceilalți au murit în diverse circumstanțe. Generalul Gușă a decedat în 1994, înainte să înceapă procesul, în 1997. Victor Stănculescu și Mihai Chițac au trecut o vreme și pe la închisoare apoi au decedat din cauza agravarii stării de sănătate și a vârstei înaintate.

Cei responsabili de moartea și de ultimul lor drum au avut destine diferite.

Generalii Nuță și Mihalea au plecat să coordoneze represiunea de la Arad. Au fost și acolo morți și răniți. În curând, destinul le va da și lor o lovitură, pe 23 decembrie 1989 când vor muri arși în timp ce erau legați într-un elicopter care-i tranporta ca arestați, de la Simeria, spre Sibiu.

Generalul Emil Macri a murit în Închisoarea Jilava la 18 aprilie 1991.

Procurorul general Nicolae Popovici a decedat în 2005. El a ordonat din 17 decembrie 1989, ca persoanele ucise să nu fie autopsiate. Colonenul Moraru s-a sinucis în arest, în 30 ianuarie 1990. Nicolae Ghircoiaș a fost grațiat de un decret al lui Ion Iliescu. Medicul Ovidiu Golea și-a continuat
cariera ulterior.

Maiorul Dimitrie Sorescu (Acțiunea „Vama”) va ajunge general și ulterior Chestor-Șef al Poliției Române.

Regimul comunist nu a reușit să oprească însă valul Istoriei. La 20 decembrie 1989, Timișoara se proclama primul oraș liber de comunism. Nicolae Ceaușescu a proclamat starea de urgență. A încercat să trimită muncitori din Oltenia, să reprime manifestarea în ziua de 21 decembrie 1989.

Trenurile însă au ajuns pe linie moartă, neintrând în Gara Timișoara, decât după dezastrul mitingului de la București. Muncitorii din Oltenia au fraternizat cu frații lor din Banat. Mulți muncitori în fabricile și uzinele bănățene erau originari din Oltenia.

În discursul televizat din seara de 20 decembrie, Ceaușescu, întors din Iran afirma că „grupurile de huligani” au devastat Timișoara. A cerut apoi, în secret, ca pe 21 decembrie 1989, să fie organizat un miting la București, care se va întoarce împotriva lui. Mulți revoluționari din Timișoara au ajuns în București, informând manifestanții aduși cu forța despre ce se întâmplase. Oricum, românii știau totul de la Radio Europa Liberă.

Discursul unui bătrânel bâlbâit nu putea stârni altceva decât înjurături la adresa lui și a consoartei. Din păcate, în acea noapte, curentul era întrerupt în multe case din România, așa că românii ascultau atunci Radio Europa Liberă, unde Ceaușescu era numit „cizmar”.

În noaptea de 21/22 decembrie, represiunea a început sălbatic și în București. Începeau să cadă primii morți în Capitală. Ceaușescu încă mai avea fideli care îi executau ordinele criminale, dar mulți încercau să își scape pielea.

A doua zi, pe 22 decembrie, chiar soții Ceaușescu vor ajunge în această situație. Trei zile mai târziu, au sfârșit în fața unui pluton de execuție….

Sursa: fanatik.ro