Opriţi vânzarea pământului ţării la străini şi la apatrizi!

„Conu” Maniu, şefu’, l-a pus pe „conu” Mihalache, „ţărănistul”, să facă el un proiect de lege care a devenit repede lege pentru „liberalizarea circulaţiei bunurilor rurale în scopul selecţionării cultivatorilor serioşi”, anulând şi „ingrata” interdicţie din calea vânzării. Şi atunci au venit alţi „ciocoi pribegi aduşi de vânt” de au cumpărat pământul dat prin reforma din 1921 şi lăsat paragină de acei amărâţi dar „neserioşi” din lumea satelor, de s-a „îmbogăţit” ţara în scurt timp cu încă un milion de „proletari agricoli” în vremurile crâncene ale crizei generale; şi când „bătea la uşă” noul cataclism mondial în care urma să fie din nou chemată, pentru o nouă reîntregire, lumea satelor în principal şi omul de rând al oraşelor.[…]

După ce comuniştii, fiii spirituali ai unor „maeştri” ai răului, au naţionalizat activele şi resursele vândute atunci de P.N.Ţ.-işti, ţara, în urma complotului internaţional împotriva României, din decembrie 1989, sprijinit de o „coloană a V-a” internă, a plătit bani grei celor care în etapa interbelică le cumpăraseră sau urmaşilor lor.

Ţara a plătit lumea satelor şi omul de rând al oraşelor! Căci guvernele şi parlamentele „tranziţiei” postdecembriste au continuat cu noua calamitate numită „restitutio in integrum”, impusă din afară dar şi prin cointeresarea unor factori interni şi a noilor „ciocoi noi cu bodyguard”, care îşi zic acum „clasă politică”; „restitutio” şi către „Casa regală” revenită pentru a… salva ţara şi pentru nimic altceva, conform propriilor declaraţii iniţiale!

În timp ce guvernanţii au reînceput să-i ridice statui şi să-i bată medalii scumpe. Pentru satele ţăranilor, în schimb, a apărut şi a fost pusă direct în Constituţie „marea invenţie” a vânzării pământului ţării la străini şi la apatrizi, în paralel cu cea mai cumplită vânzare a activelor economice şi a resurselor naţionale către noii „coiocoi pribegi aduşi de vânt”, numiţi acum „investitori startegici”, aceasta sub umbrela aşanumitelor „privatizări”.

Faimoasa „restitutio” a funcţionat şi în cazul „optanţilor” maghiari şi a „status”-ului catolic după primul război mondial, deşi problema fusese rezolvată în etapa interbelică. Pe ansamblu, s-a trecut la deposedarea naţiunii de proprietatea lăsată din moşi strămoşi şi menţinută cu jertfe de muncă şi de sânge iar acum ajunsă la discreţia harpagonilor străini, în numele unei „liberalizării” la nivel european şi mondial – „principiu” inventat cândva chiar de părinţii spirituali, din tată în fiu, ai „maeştrilor” de azi ai „globalizării”[]

Europenii lucizi au înţeles eroarea majoră a Occidentului politic care, sub marile amăgiri ale secolului, şi-au „ucis” ţăranii, cu biodiversitatea şi diversitatea culturală creată şi ocrotită de ei.

Trăitor în România, în anii din urmă, pentru a o studia profesional, ziaristul britanic a înţeles că această ţară „este, fără îndoială, una din cele mai ecologice şi mai frumoase ţări din U.E.”, tocmai pentru că a avut şi încă mai are ţărani, cu felul lor de a gândi şi de a muncii, acum însă ameninţaţi să ajungă slugi, ei şi urmaşii lor, la „jupânii” străini şi apatrizi. „…şi dacă se va continua astfel – spune ziaristul -, peisajul rural românesc va mai dura doar câţiva ani”, ameninţat fiind să ajungă ca în Uruguai: sate virtual goale, peisajul sterp şi pământul împărţit în ferme uriaşe ale multinaţionalelor planetare.[…]

– Opriţi vânzarea pământului ţării la străini şi la apatrizi! Căci noi am răzbit în istorie cu satul! Iar satul ne-a păstrat proprietatea acestui pământ; Identitatea reală a ţării şi Suveranitatea naţională!

– Opriţi distrugerea Statului Naţional Unitar prin „reformele” de „regionalizare” şi „euroregionalizare”! Căci România de azi este expresia şi simbolul Daciei edenice, adevărata Ţară Sfântă! O distrugere a Statului ei naţional ar reprezenta o crimă în toată puterea cuvântului, cea mai mare din întreaga noastră istorie.

via Fresca lui Ioan Roșca, George D. Iscru