Ororile sexuale ale ostaşilor sovietici: cum au sfârşit femeile care nu s-au lăsat siluite de militari, după 23 august 1944

Numeroase dosare de anchetă păstrate la Arhivele Judeţului Hunedoara prezintă cazurile tragediilor provocate de ostaşii sovietici care au tranzitat judeţul din toamna anului 1944 şi în 1945. Zeci de femei le-au căzut victime, iar de cele mai multe ori autorii violurilor şi crimelor nu au mai fost traşi la răspundere. Uneori, însă, localnicii au găsit prilej să să răzbune pe „oaspeţii” lor.

Arhivele judeţului Hunedoara au păstrat numeroase dovezi ale atrocităţilor comise de sovietici în Hunedoara, după 23 august 1944, dar şi ale unor crime săvârşite de localnici asupra soldaţilor străini. Conflicte aparent banale s-au transformat în tragedii, iar deseori, cel puţin în cazul crimelor comise de militari, autorii lor au scăpat nepedepsiţi.

Septembrie 1944 – prima crimă cercetată în Hunedoara

Prima crimă săvârşită de ostaşii sovietici care tranzitau judeţul Hunedoara după 23 august 1944, menţionată în documentele de arhivă ale Parchetului Huendoara, datează din septembrie 1944. Violul a fost mobilul ei, iar victima a fost soţia unui localnic din Brănişca, ucisă pentru că s-a opus soldaţilor ruşi care au vrut să întreţină relaţii sexuale cu ea. „Raportăm că în noaptea de 13 septembrie 1944, pe la orele 23, doi soldaţi sovietici înarmaţi au intrat în locuinţa lui Nistor David, din cătunul Bejan, comuna Târnoviţa, unde au cerut mâncare şi ţuică. După ce s-au turmentat de băutură, au sărit să îşi bată joc de femeia acestuia, pe nume Petruţa, de 37 de ani, care se ascunsese în grajd, şi opunându-se violenţei acestor bărbaţi au împuşcat-o pe loc cu un foc de armă în cap, mortal. Cazul a fost adus la cunoştinţă de soţul victimei. Sovieticii, după ce au comis crima, au dispărut“, informa şeful de post, plutonier Ilca, în notificarea adresată Parchetului.

Martie 1945 – nu a putut fi violată, dar a fost ucisă

În martie 1945, într-o şură din satul Glodghileşti, câţiva copii au desoperit cadavrul unei femei germane, ce fusese acoperit cu paie, cu faţa complet desfigurată, fiind mâncată de şoareci. Trupul femeii se afla în stare avansată de putrefacţie, iar din această cauză şi în lipsa actelor nu a putut fi identificată. Anchetatrii au stabilit că ucigaşul, posibil un soldat sovietic, a urmărit să o violeze şi să o jefuiască înainte de a o ucide. Cei doi au cinat împreună, înainte ca femeia să fie omorâtă, stabileau procurorii văzând câteva oase de pui lângă cadavru. „După indicaţiile noastre poliţieneşti crima s-a comis în împrejurările că victima nu s-a lăsat siluită de criminal, deoarece victima avea ca îmbrăcăminte chiloţi, pantaloni şi la organul genital o cârpă aranjată în aşa fel încâr siluitorul fără consimţământul victimei nu putea ajunge scopul de avea raport sexual cu victima. Credem că într-un moment de nervozitate, criminalul văzând că nu îşi atinge scopul urmărit, precum şi din lăcomia de a o jefui, a scos un revolver cu care a împuşcat victima în regiunea superioară occipitală, deoarece la locul infracţiunii s-a găsit şi un tub de revolver sub capul victimei, în paie”, se arăta în dosar. Localnicii audiaţi relatau că şura în care se afla cadavrul era uneori folosită de soldaţi sovietici, iar în unele nopţi au auzit focuri de armă trase de aceştia, însă nu au bănuit că militarii ar fi ucis.

Martie 1945 – cadavrul din tufe al femeii cu rochie de catifea

Tot în martie 1945, cadavrul unei tinere a fost descoperit de un sătean din Vaidei, ascuns pe o mirişte. „La locul numit Zăpezii, la vreo 800 de metri de drumul ce duce de la Vaidei la gara Aurel Vlaicu şi la vreo 1000 de metri de şoseaua naţională Sebeş – Deva, între tufe de spini se găseşte cadavrul unei femei, cu faţa îmbibată de sânge coagulat, iar sub ambii genunchi se află cuiburi de şoareci.Trupul e îmbrăcat cu o rochie de catifea de culoare roşie – brună, dedesubtul acesteia se găseşte o rochie albastră cu flori şi o cămaşă de pânză albă. Femeia mai purta mănuşi croşetate şi ciorapi”, arătau anchetatorii. Pielea capului, cea de pe gât şi antebraţe fusese mâncată de şoareci. Iar în ceafa îi fusese găurită de două gloanţe. „Moartea femeii necunoscute, găsite în hotarul comunei Vaidei, a fost violentă. Ea a fost determinată de două plăgi ale capului, prin proiectile de armă de foc cu orificii de intrare la ceafă cu direcţiunea dinapoi – înainte. Ambele au fost mortale. Moartea datează de două luni”, informa medicul de circumscripţie. Şi în acest caz, martorii audiaţi susţineau că omorul avea legătură cu trecerea armatei sovietice prin zonă.

Iulie 1945 – tânără bătută şi împuşcată de un soldat beat

O zi din vara anului 1945, când o divizie militară sovietică se afla cantonată în Dobra, a adus groaza printre localnici. În satul Făgeţel, aflat la cinci kilometri de locul cantonului militar, o tânără a fost ucisă cu o rafală de gloanţe, trase de un ostaş sovietic, pentru că nu s-a lăsat siluită de el. „În ziua de 14 iulie 1945, orele 10 aproximativ, am auzit strigând pe femeia mea, Muntean Valeria, că unul o bate pe Persida. Eu am ieşit în drum şi nu puteam vedea bine din cauza crengilor de la un măr, sub care se luptau, dacă este civil sau militar. Aplecându-mă să văd mai bine, am observat că este un ostaş sovietic şi am strigat ruseşte ce lucrează. Atunci s-a întors către mine şi a luat pistolul la ochi, iar eu am fugit în curte. Imediat a descărcat două gloanţe asupra mea. M-am urcat atunci pe treptele casei şi am strigat după ajutor şi totodată să văd ce face cu victima şi la un moment dat am văzut că a tras o rafală asupra victimei de la circa 0,30 metri. Victima a căzut, iar ostaşul sovietic a luat-o la fugă pe pârâu, fără să mai tragă cu arma, şi a dispărut”, declara Mihai Munteanu, un sătean din Făgeţel, judeţul Hunedoara, în declaraţia dată anchetatorilor de la Parchetul Hunedoara.

Victima, o tânără de 20 de ani din satul Făgeţel, a murit câteva ore mai târziu. O anchetă a avut loc pentru a descoperi criminalul. Mai mulţi localnici din Făgeţel au declarat că tragedia s-a petrecut după ce câţiva dintre ei, ştiind că în Dobra era cantonată o unitate sovietică, s-au prezentat la cantoanele ei pentru a le oferi mai multe sticle de ţuică militarilor, în schimbul unor mărfuri. Ostaşii sovietici au consumat rapid băutura, iar unul dintre ei a fost trimis să mai aducă ţuică. Soldatul a intrat în prima casă de la marginea satului Făgeţel şi a cerut apă. „Femeia, Tamaş Evuţa, neavând apă, a trimis-o pe nepoata ei Persida la pârâu. Ostaşul sovie­tic a plecat după ea la circa 100 de metri şi, ajungând-o din urmă, a pus mâna pe ea pentru a o silui. Victima nelăsându-se, şi văzând că nu-şi ajunge scopul, ostaşul a tras patru focuri de pistol, unul în inima fetei”, arătau anchetatorii. Sătenii au încercat să sară în ajutorul fetei, dar criminalul a fugit, iar pentru a-i ţine la distanţă, a continuat să tragă spre cei care îl urmăreau. Nu a mai fost prins.

Noiembrie 1945 – femeia care a primit ostaşi în casă

O altă crimă rămasă cu autori necunoscuţi a fost săvârşită asupra unei tinere din Deva, în noiembrie 1945. Femeia a fost găsită în locuinţa ei, strangulată. „Din cercetările efectuate am putut constata că numita avea legături strânse cu mai mulţi ostaşi sovietici, în societatea cărora petrecea nopţi întregi în însăşi locuinţa sa. Astfel şi în seara crimei au fost văzuţi de către ceilalţi locatari doi ostaşi sovietici ce se aflau în locuinţa victimei. Din felul cum a fost găsit aşezat cadavrul, precum şi din urmele vizibile de pe gâtul victimei s-a putut constata că victima a murit prin strangulare. Cu ocazia autopsiei s-a stabilit că victima a murit imediat după masa de seară, deoarece în stomacul ei au fost găsite urme de alimente nedigerate”, se arăta în dosarul păstrat la Arhivele Judeţului Hunedoara. Mobilul crimei a fost jaful. Cu toate cercetările efectuate până în prezent, autorii crimei nu au putut fi identificaţi, constatau procurorii, care completau procesul verbal cu faptul că ancheta rămânea în evidenţa lor.

Soldatul beat, ucis de săteni

Ileana Dobrei, o femeie de 23 de ani, a trecut la rândul ei prin momente cumplite, după ce a fost agresată de doi militari ruşi, în locuinţa sa din Câinelul de Jos. Femeia era căsătorită şi avea doi copii, iar soţul ei se afla pe front.

„În ziua de 3 octombrie 1944, când începea să se întunece, au intrat la mine în casă doi sovietici, dintre care unul ofiţer şi unul soldat. Ofiţerul avea arma cu el şi venind lângă mine a spus că are nevoie de hazaică (n.r. – femeie) şi să mă culc cu el. Cum eram singură în casă, cu doi copii, dintre care unul de 3 ani şi altul de 5 luni, bărbatul meu fiind concentrat, am început să strig după ajutor. Întrucât am văzut că ambii erau beţi, mi-am luat copiii şi am fugit în grădină. În acest timp, nefiind nimeni în casă, am auzit o împuşcătură, iar apoi au ieşit şi soldaţii din casă. Eu crezând că lucrurile s-au liniştit, m-am întors în casă împreună cu copiii mei, însă la scurt timp au sosit din nou cei doi soldaţi ruşi. Ofiţerul s-a trântit în pat, iar celălalt soldat a ieşit afară. La strigătele mele a venit Dionisie Pârva, iar ofiţerul, când l-a văzut, i-a pus arma în piept şi l-a ameninţat că-l împuşcă, deoarece el are treabă cu hazaica“, declara femeia, în timpul audierilor de la Parchet. Tânăra afirma că alţi localnici au intervenit în ajutorul ei, implorându-l pe ofiţer să o lase în pace, însă militarul a continuat să o ameninţe cu arma. Unul dintre vecinii femeii l-a scos afară. La puţin timp, declara femeia, sovie­ticul a fost găsit legat de un copac, după ce fusese snopit în bătaie de persoane necunoscute. Ofiţerul rus a fost dezlegat şi culcat apoi în casă, iar între timp au fost anunţaţi jandarmii. Câteva ore mai târziu, a fost găsit cadavrul soldatului care îl însoţise, într-un lan de porumb. Bărbatul fusese înjunghiat în stomac de persoane neidentificate.

Soldat rus ucis pe malul Cernei

În septembrie 1945, cadavrul unui militar rus, necunoscut, de circa 22 – 25 de ani, a fost găsit, acoperit cu iarbă, pe malul râului Cerna din Hunedoara. Victima fusese ucisă de trei – patru zile, constata medicul legist, iar lângă trupul neînsufleţit se afla o sticlă goală, de un litru, în care fusese ţuică. După o anchetă, în care au fost audiaţi mai mulţi localnici, procurorii au ajuns la concluzia că bărbatul s-a sinucis accidental sau a fost ucis de un alt militar rus, în timpul unei petreceri câmpeneşti, nocturne, la care au fost aduse trei tinere hunedorence. Cinci militari ruşi au luat parte la aşa-zisa petrecere şi spre seară s-au îmbătat. Când două dintre cele trei tinere au vrut plece acasă, unul dintre militari a tras cu pistolul după ele, ameninţându-le că dacă nu rămân vor fi ucise.

„Victima a promis femeilor că nu li se va întâmpla nimic, căci în caz că li se întâmplă ceva, până este el acolo, se va împuşca, arătând şi punând revolveru spre tâmpla dreaptă. Revolverul s-a descărcat şi cartuşul a intrat în tâmpla dreaptă şi a ieşit rin partea stângă, ostaşul murind pe loc”, arătau anchetatorii. Ceilalţi ruşi au dezbrăcat cadavrul de uniformă şi l-au ascuns în tufe, apoi au plecat, afirmau tinerele audiate.

Soldatul rătăcit, ucis cu bolovani

Ioan Coroid, un alt ostaş sovietic rătăcit în satele Hunedoarei, despre care anchetatorii susţineau că nu se ştie cărei unităţi îi aparţinea, a murit zdrobit de bolovani. În seara de 24 noiembrie 1945, constata Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, soldatul a ajuns în comuna Rapoltu Mare şi a intrat în mai multe case, pentru a le cere localnicilor băutură, până când noaptea l-a prins „în completă ebrietate”, se arată în dosar. A fost pândit de doi localnici, după ce plecase din casa unuia dintre ei, iar la un moment dat unul i-a aplicat o lovitură de bolovan în cap, trântindu-l la pământ. La faţa locului s-au strâns şi alţi localnici, iar cel care îl lovise, văzând că victima începea să îşi revină, a strigat celorlalţi că aceasta vrea să îl împuşte. Apoi i-a mai aplicat încă o lovitură cu bolovanul, astfel încât soldatul a murit.

Judeţul Hunedoara a fost, în primii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, un loc al lagărelor de prizonieri sovietici. După lovitura de stat de la 23 august 1944, România a devenit aliata militară a Uniunii Sovietice, iar în lunile care au urmat Hunedoara a fost teritoriu de tranzit al unităţilor militare sovietice care se deplasau spre fronturile de luptă. În vara anului următor trupele sovietice au traversat din nou judeţul Hunedoara, de această dată dinspre vest spre est, ca urmare a marii demobilizări a Armatei Sovietice din Germania după încheierea războiului. În acest timp şi până în 1947, când ultimele divizii staţionare pe teritoriul Hunedoarei au fost retrase, soldaţii din URSS le-au lăsat localnicilor amintiri înfiorătoare. Infracţiunile comise de aceştia au rămas deseori cu autori necunoscuţi sau au fost situaţii în care sovieticii au împiedicat orice fel de cercetări, ridicându-şi făptaşii şi ducându-i în direcţie necunoscută, fără ca rezultatul cercetărilor să mai fie comunicat românilor.