PACTUL GLOBAL PENTRU MIGRAȚIE – UN ACT DE ÎNALTĂ TRĂDARE NAȚIONALĂ

PLANUL „KALERGI” DE COLONIZARE A EUROPEI

„Viitorii locuitori ai «Statelor Unite ale Europei» nu vor mai fi oamenii vechiului continent, ci o specie de suboameni, produsul mixării raselor europene, negroide și asiatice. Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului și timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni și va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor (…). Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă”, scria Richard Coudenhove Kalergi (1894-1972), fondatorul mișcării „Paneuropeana” de la Viena din anul 1922, în cartea sa Praktischer Idealismus (Idealismul practic).

Ideologia rasistă antieuropeană a lui Kalergi, axată pe câteva ținte precise, precum abolirea dreptului popoarelor la autodeterminare prin stimularea mișcărilor etnice separatiste și încurajarea imigrărilor în masă, eliminarea principiului egalității tuturor în fața legii și evitarea oricărei critici la adresa minorităților, încurajarea căsătoriilor interrasiale, a fost sprijinită de trepădușii globalizării din guvernele oficiale de la al doilea război mondial încoace. Cu toate că politicile planului Kalergi vizează clar genocidul popoarelor Europei prin tolerarea și acceptarea imigrației în masă, paradoxal, o dată la doi ani, în onoarea lui, se acordă Premiul European Coudenhove Kalergi. Printre distinșii premianți se numără și cancelarul Germaniei, Angela Merkel care, de curând, declara că Germania, până în anul 2050 va primi milioane de imigranți arabi: „Nu pot să accept o situație în care unele țări refuză să găzduiască refugiați pe teritoriul lor”, se impacienta anul trecut cancelarul Germaniei, referindu-se la țări precum Polonia și Ungaria care refuzau să participe la planul diabolic de anihilare completă a identității popoarelor și de transformare a lor într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică și culturală. „Acest fapt contrazice spiritul Europei. Vom depăși acest refuz. Va dura ceva timp, dar cu răbdare vom reuși să avem o politică europeană unită în această privință”, mai adăuga Merkel. Conform raportului Population division („Divizarea populației”), difuzat în ianuarie 2000 de către Departamentul economic și social al ONU la New York, ideea amestecării raselor se reiterează, așa cum o gândise Kalergi: „emigrări la schimb, o soluție pentru populațiile în declin și îmbătrânite. Europa ar avea nevoie de 159 de milioane de imigrați până în 2025”.

CONFERINȚA DE LA MARRAKECH – UN ALT PAS CĂTRE ERODAREA IDENTITĂȚII NAȚIONALE

Din nefericire, Conferința interguvernamentală a ONU de la Marrakech (Maroc), desfășurată în zilele de 10-11 decembrie 2018, cu participarea a peste 150 de țări între care și România, în vederea adoptării Pactului global pentru o migrație sigură, ordonată și reglementată, s-a structurat în jurul acelorași principii directoare și așa-zis umanitare ale Uniunii Europene de la Bruxelles prin care, după unii, se pune la cale cel mai mare genocid din istoria omenirii. La o primă lectură, Pactul care succedă Declarației Euro-Africane de la New York din 3 mai 2018, ce descria migrația ca „un fenomen necesar, benefic și favorabil ce contribuie la dezvoltarea globală”, pare a fi o nevinovată declarație de prietenie și ajutor reciproc între statele-membre pentru a proteja imigranții, indiferent de originea sau scopul lor. Însă, paragrafe precum: „Trebuie să salvăm viețile migranților și să îi protejăm. Trebuie să permitem migranților să devină membrii cu drepturi depline în societățile noastre; să scoatem în evidență contribuțiile lor pozitive; să promovăm includerea migranților și coeziunea socială” (Pactul ONU pentru Migrație, pg. 13) sau „Refugiații și migranții sunt îndreptățiți acelorași drepturi universale ale omului și libertăți fundamentale, care trebuie întotdeauna respectate, protejate și îndeplinite” (Introducere, alin. 4), ne fac să credem că, în realitate, nu se urmărește decât crearea unei legislații internaționale care să favorizeze imigrația ilegală în masă, în ciuda gravelor probleme sociale, a creșterii violenței și a infracțiunilor pe care aceasta le generează în țările care, deja, au acceptat-o.

REPLICA CÂTORVA POLITICIENI ROMÂNI

Astfel, tabloul terifiant al crizei sociale din țările europene care au primit valuri interminabile de imigranți este în flagrantă contradicție cu afirmația stupefiantă a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, care susține că: „Fără milioanele de imigranți africani, Europa va fi pierdută!”. În opinia senatorului Vasile Cristian Lungu: „Fără ei, Europa va fi salvată! Dacă li se dau aceleași drepturi și imigranților ilegali, nicio țară nu va mai putea să-i refuze, nicicând și pentru niciun motiv. Astfel, se dă undă verde tuturor imigranților ilegali, indiferent de motive, să se mute oriunde și oricând vor. Conform Pactului, Statele sunt obligate nu numai să-și deschidă granițele pentru imigranții lumii, dar să și depună eforturi pentru a-i ajuta să selecteze și să aleagă țara de destinație prin informații cuprinzătoare despre fiecare din țările în care aceștia ar dori să se stabilească! (Obiectivul nr. 3 din Tratat). În acest fel, prin acest pact, migrația ilegală ar fi practic legalizată. Pactul Global pentru Migrație, în proporție covârșitoare, cuprinde prevederi care contravin total și absolut Constituției României. Semnarea acestui document de către reprezentanții României, în numele României, ar reprezenta un act de înaltă trădare față de interesul național și valorile fundamentale ale neamului românesc, iar pe cale de consecință, ar urma ca țara noastră să fie supusă unei ocupări și transformări fără precedent în istorie, totul desfășurându-se sub egida falsă a dreptului la migrație și a Drepturilor omului. În temeiul dispozițiilor art. 2 și art. 3, punctele 1 și 4 din Constituția României, suveranitatea națională aparține poporului român și nimeni altcineva nu o poate exercita în numele său. Semnarea Pactului de către România înseamnă obligarea românilor de a-și asuma obligații contrare Constituției, aceasta reprezentând un grav atac la suveranitatea și interesul național, precum și un abuz. Constituția României prevede clar: «Pe teritoriul Statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine». (Art. 3, alin. 4). Un alt aspect este acela că, prin întreg conținutul său, Pactul Global pentru Migrație încalcă în mod grav inclusiv prevederile Cartei ONU, pacea și securitatea fiecărei națiuni în parte fiind indubitabil amenințate. Pactul pretinde că ceea ce propune este în conformitate cu Drepturile omului. În realitate, se încearcă redefinirea migrației ilegale ca un drept al omului! Aceasta ar însemna că Statele nu se mai pot opune în niciun fel venirii imigranților, ei având tot dreptul s-o facă! Dacă migrația ar fi un drept al omului, dreptul firesc al națiunilor ce viețuiesc în propriul lor teritoriu se anulează. Migranții economici, de orice altă rasă, religie, cultură sau grad de civilizație vor avea dreptul să se stabilească la noi acasă iar noi, deși suntem cetățeni cu drepturi depline ai României, nu ne vom putea opune. Pentru prima dată într-un document oficial, migrația ilegală este statuată ca fiind un Drept al Omului. Astfel, Obiectivul nr. 17 pretinde că popoarele europene și locuitorii nativi ai Statelor nu ar mai avea dreptul de a se opune primirii și integrării în societate a imigranților. Multitudinea de violuri, crime, violențe și nesupuneri civice, precum și agresarea forțelor de ordine din diverse țări, precum și intenția de a impune Sharia(legea islamică) în metropole europene, demonstrează clar că multiculturalismul invocat de acest pact este imposibil de implementat și profund dăunător pentru societățile care îl experimentează. Astfel, directivele acestui Pact Global pentru Migrație creează o inginerie socială globală ce poate duce la disoluția popoarelor europene și inclusiv a României. Astfel de experimente cu strămutări de populații ce au creat un amestec social și religios, s-au dovedit a fi explozive de-a lungul timpului. Practic, prin acest Pact se încearcă ca toată migrația să devină legală, legitimând astfel intențiile Germaniei de a impune altor țări din UE cote de preluare a imigranților ilegali. Mai mult de atât, Statele membre ale ONU vor să semneze o înțelegere prin care să declare că instituțiile media din țara lor, care nu vor agrea politica guvernamentală de acceptare a migrației ilegale, să nu mai fie eligibile pentru fonduri publice. Presa nu va mai fi atât de liberă în exprimare pentru că va fi și ea supusă, conform ONU, «rugăminții» de a nu comite acte de discriminare, rasism sau xenofobie împotriva imigranților ilegali. Astfel, obiectivul 17, lit. C spune: «prin sensibilizarea și educarea profesioniștilor din media cu privire la problemele și terminologia legate de migrație, investind în standarde etice de redare și reclamă și prin oprirea alocării fondurilor publice sau a sprijinului material către instituții media care promovează sistematic intoleranța, xenofobia, rasismul și alte forme de discriminare legate de migranți», mergând mai departe și la aspectul economic. Economiile țărilor în care sunt strămutați mulți imigranți ilegali au de suferit din cauza facilităților financiare acordate migranților și plătite din banii contribuabililor din țările-gazdă. În ceea ce ne privește, alocațiile pentru imigranți acordate de Stat, comparabile cu cele pentru copii sau pentru pensii, sunt o sfidare la adresa poporului român. România nu poate să accepte mai mulți imigranți ilegali decât are și trebuie să aibă ca prioritate reîntoarcerea în țară a forței de muncă autohtone, înainte de a se gândi la prețul mai mic (dar mai costisitor din alte puncte de vedere), al forței de muncă alogene! România trebuie să se alăture Statelor responsabile ca Israel, SUA, Austria, Australia, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia sau Ungaria și să se retragă complet și definitiv din acest Pact!”.

MARȘURI DE PROTEST ALE SOCIETĂȚII CIVILE ÎMPOTRIVA PACTULUI PENTRU MIGRAȚIE

În pofida sesizărilor și a marșurilor de protest organizate la începutul lunii decembrie de către Fundația Sf. Martiri Brâncoveni, Frăția Ortodoxă Sf. M. Mc. Gheorghe, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Bucovina Profundă, Asociația Noua Dreaptă, Asociația Calea Neamului, Asociația Pro Consumatori, Asociația pentru Cultură, Educație și Valori europene, Asociația Gogu Puiu, Asociația pentru revigorarea tradiției, Asociația pentru toleranță în spațiul public, Asociația Scut botoșănean, Fundația Justin Pârvu, actualii guvernanți ai României par să consimtă tacit la dispariția noastră ca neam. Pe 28 noiembrie 2018, Administrația prezidențială anunța că: „Președintele Klaus Iohannis a aprobat, miercuri, la propunerea Guvernului României, Memorandumul cu tema «Participarea delegației României la Conferința interguvernamentală la nivel înalt pentru adoptarea Compactului ONU pentru o Migrație sigură, ordonată și reglementată»”. Ministerul Afacerilor Externe a anunțat și el că: „Compactul Global pentru Migrație (CGM) este doar un document de orientare și nu are efecte juridice sau financiare. România își păstrează capacitatea de decizie în ceea ce privește migrația. Compactul menține dreptul suveran al Statelor de a-și determina propriile politici în domeniu și propriul cadru legislativ pentru implementarea sa. Documentul nu creează o categorie nouă de drepturi (drepturile migranților). Compactul nu încurajează și nici nu facilitează migrația. Compactul conține prevederi care descurajează părăsirea Statelor de origine și facilitează returnările și readmisia. La ora actuală, din datele de care dispunem, 180 de state din 193 îl vor andosa. Decizia finală va fi adoptată la Adunarea Generală ONU din acest an, când se va supune votului un proiect de rezoluție pe această temă”.

Deși suntem asigurați că Pactul este un document politic care nu are efecte juridice constrângătoare și care în limbaj diplomatic se numește „non-binding”, adică este un act căruia „nu este necesar din punct de vedere legal să i te supui sau să îl urmezi” (cf. Camgridge English Dictionary), totuși, el nu absolvă Statele semnatare de anumite obligații în materie de refugiați și de migrație. Diplomația americană care consideră că „deciziile cu privire la securitatea frontierelor, cu privire la cine poate primi legal rezidența sau cetățenia se numără printre cele mai importante decizii suverane ale unei țări și că ele nu trebuie să facă obiectul negocierilor și examinării într-un cadru internațional”, remarcă totodată că termenul de Pact, în sine, induce „obligații legale”, în ciuda asigurărilor că respectivul document nu ar avea un caracter constrângător. „Decidem, inspirându-ne din inițiativele existente, să creăm un mecanism de întărire a capacităților în interiorul sistemului Națiunilor Unite, al cărui rol va fi să sprijine eforturile desfășurate de Statele membre pentru a pune în aplicare Pactul global”, se mai precizează în document. Semnatarii se angajează, de asemenea, să conceapă „o platformă globală de informații care va servi drept sursă publică de date online cu privire la migrații, precum și o rețea a Națiunilor Unite consacrată migrațiilor”, de care va răspunde Organizația Internațională pentru Migrații (OIM). Conform Pactului, ONG-urile vor putea acționa pentru a strămuta de facto migranți în țări de destinație, fără ca activitatea lor să poată fi oprită, întrucât se pot apăra invocând caracterul „exclusiv umanitar” al ajutorului oferit. Cu alte cuvinte, ele pot fi implicate în impulsionarea migrației ilegale, fără a fi pedepsite. Deși nu are forță legală, Pactul este considerat element de „soft law” în dreptul internațional. Aderarea multor State la acest Pact ar putea transforma prevederile sale într-o cutumă internațională, care poate fi invocată cu succes în cadrul unor procese internaționale, cu posibilitatea de a le opune Statelor care le-au nesocotit. Cu alte cuvinte, Pactul ar putea avea, în timp, efecte juridice obligatorii. De aceea, participarea reprezentanților actualei guvernări a României la Marrakech fără o dezbatere prealabilă în Parlamentul țării și fără a ține cont de părerea românilor ieșiți în stradă pentru apărarea prevederilor Constituției, nu poate fi catalogată decât ca un act de încălcare flagrantă a principiului suveranității poporului român în vederea instituirii unei anarhii naționale.

(Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 58)