Parchetul militar spune că NU va ancheta cazul Vişinescu. Ce se întâmplă cu dosarul torţionarului

Parchetul militar îşi declină competenţa în cazul torţionarului Alexandru Vişinescu, în cazul căruia Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a depus plângere penală. Şeful Parchetelor militare, procurorul militar Ion Vasilache, a explicat, miercuri, pentru gândul că, din 2007, competenţa pentru anchetarea acestor infracţiuni a fost mutată la Parchetul General. Parchetul General este acum condus de Tiberiu Niţu, Secţia de Urmăriri Penale este coordonată de procurorul Bogdan Licu iar secţia este condusă de procurorul Camelia Sutiman.

Şeful parchetului militar sugerează că fapta s-a prescris

IICCMER a trimis către procurori prima sesizare privindu-l pe torţionarul Alexandru Vişinescu. Sesizarea penală a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. De anchetarea torţionarilor se va ocupă însă Parchetul General prin Secţia de Urmăriri Penale.

Polonia, Ungaria, Israel şi Germania au demarat după al doilea război mondial adevărate campanii de identificare a torţionarilor nazişti. După 20, 30 sau chiar 70 de ani, ofiţerii nazişti consideraţi responsabili de crime odioase împotriva evreilor sunt şi acum identificaţi, anchetaţi, judecaţi şi trimişi după gratii.

Polonia are un parchet specializat pentru anchetarea torţionarilor iar crimele acestor nu se prescriu.

În Ungaria, în iunie 2013, procurorii maghiari l-au pus sub acuzare pe Laszlo Csatary, de 98 de ani, un fost ofiţer de poliţie care a abuzat evrei şi a ajutat la deportarea lor către lagărele naziste.

În România, şeful parchetelor militare spune că infracţiunile torţionarilor s-ar fi prescris, însă este contrazis de o lege din 2012 care spune că infracţiuni precum genocidul, omorul deosebit de grav nu se prescriu. Parchetul militar şi-a declinat competenţa şi a trimis plângerea penală la Parchetul general, condus de Tiberiu Niţu.

Şeful Parchetelor Militare, Ion Vasilache a declarat recent pentru The Economist că, în cazul Vişinescu, probabil termenul de prescripţie s-a împlinit. „Este necesar să se analizeze dacă termenul de prescripţie s-a împlinit. Dacă faptele au fost comise în 56 termenul de prescripţie probabil s-a împlinit după 15 ani”, a susţinut procurorul Vasilache.

Plângerea penală depusă de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) pe numele torţionarului Alexandru Vişinescu, căruia i se impută moartea a şase deţinuţi politici în perioada în care a condus penitenciarul Râmnicu Sărat, va fi analizată de Parchetul General după ce iniţial a ajuns la un parchet militar.

CITEŞTE PROFILUL COMPLET AL TORŢIONARULUI ALEXANDRU VIŞINESCU

Cum au făcut polonezii

Polonia este cel mai elocvent exemplu de eficienţă în urmărirea, anchetarea şi condamnarea oficialilor nazişti sau comunişti, pentru omoruri, crime de război sau împotriva umanităţii. Aceste fapte nu se prescriu, iar investigaţiile au loc chiar şi în prezent, la peste 50 de ani de la comiterea faptelor. Spre deosebire de alte state est-europene, Polonia a început să condamne foşti nazişti încă din vremea comunismului, astfel că, până în 1977, aproape 18.000 de persoane fuseseră deja condamnate.

Polonia are un parchet specializat pe astfel de cazuri, sub coordonarea Institutului Naţional al Memoriei (INM). Corpul specializat de procurori a luat naştere în septembrie 2000 şi a început munca în 2001. Până în februarie 2004, procurorii INM lansaseră aproape 1.300 de anchete, dintre care 335 se refereau la crime naziste şi 878 la crime comuniste, ale căror victime fuseseră cetăţenii polonezi.

Institutul polonez a colaborat strâns cu instituţia omologă din Germania, pentru a obţine ajutorul procurorilor germani. La început, anchetele trimise în lucru către procurorii germani s-au împotmolit, fie pentru că cei acuzaţi nu puteau fi identificaţi sau muriseră, fie pentru că germanii nu erau de acord cu argumentaţia juridică a polonezilor. Totuşi, relaţia de colaborare funcţionează strâns din anii 2000. Polonezii au cerut de asemenea ajutorul procurorilor şi agenţiilor specializate din ţări precum Israel, Rusia, Belarus şi Lituania.

În ce priveşte crimele comise de oficialii comunişti, INM-ul polonez a pus sub acuzare în jur de 400 de persoane, iar alte peste 900 de anchete sunt în desfăşurare. Cele mai importante anchete vizează represiunile împotriva activiştilor Sindicatului Solidaritatea, din anii ’80, împotriva preoţilor polonezi, dar şi atacuri împotriva unor studenţi sau alţi opozanţi ai regimului comunist.

Torţionarii Ungariei. Trimis în judecată la 98 de ani, pentru uciderea şi deportarea evreilor

Cazul Ungariei nu este la fel de fericit ca cel al Poloniei, însă şi aici există eforturi susţinute pentru aducerea în faţa legii a naziştilor şi a torţionarilor comunişti. O lege recentă permite procurorilor să pedepsească negarea holocaustului sau a crimelor comise de regimurile totalitare, precum fascismul şi comunismul.

Bela Biszku, fost ministru de interne

În baza acestei legi, procurorul general al Ungariei a putut să îl aducă în faţa legii pe fostul ministru de Interne comunist Bela Biszku, de 91 de ani, implicat în reprimarea revoluţiei anti-sovietice din 1956, care a fost înăbuşită cu tancurile ruseşti. Biszku a negat mereu, public, faptul că regimul comunist pe care îl reprezenta la vremea respectivă a greşit cu ceva, el apărând şi într-un documentar care a făcut valuri în Ungaria. Noua lege maghiară prevede o pedeapsă de maximum 3 ani de închisoare pentru astfel de declaraţii, astfel că fostul oficial comunist a putut fi anchetat.

LISTA TORŢIONARILOR CARE TRĂIESC: Radiografia completă a Gulagului românesc – De ce sunt anchetaţi 35 de torţionari ai regimului comunist

Biszku a fost pus oficial sub acuzare în 2012, pentru crime de război, în cazul uciderii a peste 50 de civili care demonstrau împotriva regimului comunist de la Budapesta, în 1956. Biszku a fost acuzat că a coordonat atacurile armate asupra demonstranţilor.

În cazul crimelor împotriva evreilor, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ungaria a fost mult mai activă. Cel mai răsunător caz a avut loc în iunie 2013, când procurorii maghiari l-au pus sub acuzare pe Laszlo Csatary, de 98 de ani, un fost ofiţer de poliţie care a abuzat evrei şi a ajutat la deportarea lor către lagărele naziste.

Csatary era şeful unei tabere de prizonieri în care se aflau 12.000 de evrei, la o fabrică de cărămizi din Kosice, Slovacia, oraş care la vremea respectivă – mai 1944, făcea parte din Ungaria. Csatary bătea evreii cu mâinile goale sau cu un bici pentru câini, îi înghesuia câte 80 în vagoane de tren fără aerisire, şi îi deporta.

Laszlo Csatary, ofiţer de poliţie condamnat la moarte

Cazul său a fost semnalat de Centrul Simon Wiesenthal, organizaţie evreiască ce se ocupă de monitorizarea criminalilor de război nazişti şi incriminarea lor. Fostul torţionar maghiar se află în arest la domiciliu, în Ungaria, după ce a trăit zeci de ani în Canada, unde s-a ocupat de tranzacţiile cu opere de artă. El a fost deportat şi cetăţenia canadiană i-a fost retrasă.

Csatary a fost condamnat în lipsă şi de o instanţă slovacă, în 1948, la moarte, sentinţă schimbată anul acesta în închisoare pe viaţă, pentru că UE nu acceptă pedeapsa cu moartea. Slovacia ar putea solicita extrădarea maghiarului, pentru a executa această pedeapsă.

Cazul Adolf Eichmann

Otto Adolf Eichmann este cel mai important criminal nazist capturat, condamnat şi executat pentru genocidul comis împotriva poporului evreu. Adolf Eichmann este creditat în cărţile de istorie ca fiind cel care a introdus conceptul de soluţie finală, ceea ce însemna exterminarea în masă a şase milioane de evrei. În cadrul procesului de la Nürnberg (1945-1949), Eichmann a fost condamnat la moarte de autorităţile germane fiind încadrat drept mare criminal de război.

La finalul celui de-al doilea război mondial Adolf Eichmann a fost capturat de trupele americane care însă nu ştiau că acesta este cel care a coordonat genocidul împotriva evreilor. Astfel că în 1946 a reuşit să evadeze din închisoare. După ce s-a ascuns sub mai multe identităţi, Eichmann a ajuns în 1950 în Argentina unde s-a angajat ca muncitor la o fabrică a companiei Mercedes-Benz. În 1950, Mossad a început acţiunea de idetificare şi aducere în faţa justiţiei a criminalilor nazişti. Cap de listă a Mossad era Adolf Eichmann. Timp de 10 ani Adolf Eichmann a trăit liniştit în Buenos Aires sub o identitate falsă, folosind numele de Ricardo Klement.

Otto Adolf Eichmann

În 1959 agenţii Mossad au primit informaţii care indicau că fostul coordonator al genocidului se afla în Argentina sub un nume fals. Acesta a fost identifcat în prima instanţă de fiica unui avocat neamţ care s-a întâlnit cu fiul lui Eichmann şi care se lăuda cu trecutul tatălui său. După ce a fost supravegheat mai multe zile, agenţii Mossad au primit aprobarea să-l extragă din Argentina şi să-l ducă în Israel. Operaţiunea de capturare a lui Eichmann a făcut obiectul unui film „The Man Who Captured Eichmann”, iar în 2012 a fost realizat un alt film în care este descris procesul acestuia din Israel (acest din urmă film va fi proiectat, joi seară la Muzeul Ţăranului Român).

După ce a fost capturat în Argentina, Eichmann a fost transportat în Israel unde în 1961 a fost trimis în judecată şi condamnat la moarte. Eichmann a fost condamnat la moarte şi executat la data de 31 mai 1962.

Operaţiunea Ultima Şansă: criminali nazişti căutaţi pe tot globul

Centrul Simon Wiesenthal cu sediul în Statele Unite a lansat în anul 2002 Operaţiunea Ultima Şansă al cărei scop este identificarea şi deferirea cătrea organele de anchetă a ultimilor torţionari nazişti aflaţi în viaţă. În cei 11 ani ai operaţiunii, Centrul a primit sesizări privind peste 600 de posibili criminali nazişti. Au fost confirmaţi 103 posibili torţionari nazişti pe numele cărora au fost depuse plângeri penale. Operaţiunea Ultima Şansă a iniţiat şi o campanie prin care cei care furnizează informaţii care duc la identificarea, anchetarea şi condamnarea acestor criminali pot să primească până la 25.000 de euro recompensă. Potrivit unei statistici recente, în România au fost semnalate 18 cazuri de posibili torţionari nazişti.

Pe 24 iulie Centrul Simon Wiesenthal a demarat şi o campanie media prin care a postat 2.000 de postere ce prezintă poarta lagărului de concentrare de la Auschwitz. Au fost puse în oraşele Berlin, Hamburg şi Koln. Prin aceste postere se solicită publicului informaţii ce ar putea duce la condamnarea naziştilor care au participat la genocidul împotriva evreilor. „Din păcate, foarte puţini dintre cei care au comis crime de război au plătit pentru asta”, a declarat la Berlin istoricul Efraim Zuroff, Directorul Centrului Simon Wiesenthal, citat de Deutsche Welle. „Trecerea timpului, categoric, nu diminuează gravitatea crimelor”, a mai adăugat Zuroff.

„Târziu, dar nu prea târziu” este mesajul scris pe bannerele postate în Germania, pe care mai este scris: „Milioane de inocenţi au fost ucişi de criminali de război nazişti. Unii dintre vinovaţi sunt în viaţa şi liberi. Ajutaţi-ne să îi ducem în faţa instanţei”.

De ce POT FI ANCHETAŢI torţionarii chiar şi la 50 de ani de la comiterea faptelor

Şeful Parchetelor Militare, Ion Vasilache a declarat recent pentru The Economist că spre exemplu în cazul Vişinescu probabil termenul de prescripţie s-a împlinit. „Este necesar să se analizeze dacă s-a împlinit termenul de prescripţie s-a împlinit. Dacă faptele au fost comise în 56 termenul de prescripţie probabil s-a împlinit după 15 ani”, a susţinut procurorul Vasilache.

Argumentaţia sa este însă contrazisă de o lege din martie 2012 care spune că faptele de omor deosebit de grav şi infracţiunile intenţionate urmate de moartea victimei nu se prescriu. Pe 16 martie a fost adoptată legea nr 27 care pevede că prescripţie nu înlătură răspunderea penală şi executarea pedepselor în cazul infracţiunii prevăzute la articolul 176 din Codul Penal, adică omor deosebit de grav.

„Legiuitorul a considerat că infracţiunile grave precum cele orientate împotriva vieţii individului trebuie pedepsite indiferent de timpul care se scurge până la pedepsirea acestora, fiind mai importante valorile protejate prin aceste infracţiuni decât o eventuală lipsă de diligenţă a statului de a descoperi şi pedepsi făptuitorii”, se arată argumentaţia juridică a IICCMER în cazul Vişinescu

Povestea ultimului supravieţuitor de la Râmnicu Sărat: „După 40 de zile de greva foamei, a murit. A murit acolo lângă mine”

În plus juriştii IICCMER susţin că termenul de prescripţie a fost suspendat şi întrerupt în perioada comunistă pentru că, deşi faptele lui Vişinescu nu au fost anchetate de organele judiciare, adică de procurori, ele au fost anchetate de Partidul Comunist Român care a constatat că şefii penitenciarelor au comis infracţiuni, dar nu i-au trimis în judecată şi au blocat urmărirea penală.

„Mai mult decât atât, prin investigaţiile desfăşurate, comisia PCR s-a substituit organelor de urmărire penală şi a realizat adevărate acte de urmărire, cum ar fi audieri de martori şi studierea dosarelor deţinuţilor politici decedaţi. Astfel, se poate considera că, în contextul politic din acea perioadă, actele întreprinse în cadrul anchetei au reprezentat adevărate acte de urmărire şi au determinat o întrerupere a prescripţiei răspunderii penale în temeiul art. 123 Cod penal”, se arată în argumentaţia IICCMER.

Cât priveşte suspendarea prescripţiei, articolul 128 din Codul Penal spune următoarele: „Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal”. Cheia din acest articol este formularea „împrejurare de neînlăturat”.

Alexandru Vişinescu

În cazul torţionarului Vişinescu, împrejurarea de neînlăturat este faptul că PCR a făcut propria anchetă sustituindu-se procurorilor, dar şi faptul că acelaşi PCR într-o şedinţă prezidată de Ceauşescu a decisă să blocheze orice fel de urmărire penală şi tragere la răspundere a torţionarilor.

În opinia juriştilor ICCMER, chiar dacă se înlătură din interpretarea legii din 2012 care spune că infracţiuni precum cele ale lui Vişinescu nu se prescriu, faptele sale tot nu au atins acest termen în care o anchetă şi o judecare ar fi inutile. „Aşadar, termenul de prescripţie specială pentru infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită de maiorul Alexandru Vişinescu şi care face obiectul prezentului denunţ nu s-a împlinit încă, nici în varianta actuală de 30 de ani (conform art. 124 Cod Penal) şi nici în varianta anterioară modificării Codului penal prin Legea nr. 63/2012, adică de 22 de ani şi 6 luni”, se arată în explicaţia juriştilor IICCMER.