Partiturile copilăriei

Copilăria este, fără doar și poate, călimara de cristal din care fiecare dintre noi își trage sevele vitale. Fiecare zâmbet de astăzi rezonează cu unul de ieri, fiecare gest din prezent fiind, în fapt, o prelungire sublimă a unor tușe de culori impregnate pe pânza vieții noastre încă din anii guvernați de joc și fericire.

 
Știm cu toții acele clipe în care gândul ne alunecă, fără să vrem, într-o lume în care purtam pantaloni scurți și rochițe, în care alergam neîncetat fără a ne simți vreodată obosiți la sfârșitul zilei, în care supărarea nu dura mai mult de cinci minute. Pe atunci, cuvintele precum„griji” sau „probleme” nu erau nimic mai mult decât niște simple noțiuni abstracte. Probabil că mulți dintre noi se-ntreabă ce-am putea face pentru a atinge din nou acea stare de grație amuzantă a genunchilor juliți și a energiei perpetue, pentru a deveni din nou copiii curajoși ce râdeau fără nicio grijă în fața erorilor cotidianului, ținând cont de faptul că acum chiar și Bau-Bau, pe care nimeni nu-l băga în seamă în trecut, a prins parcă viață. O fi el oare economia șubredă, șeful sever, cutremurul ce stă să vină,sau scenariul de război imaginat de toată lumea la televizor? Oamenii de știință spun că e imposibil să călătorești în timp, dar ce-ați zice dacă v-aș anunța că am descoperit o cale de a retrăi trecutul?
Într-o zi ploioasă, hașurată cu cenușiu, răscoleam plictisită printr-un vechi cufăr din pod, unde am găsit un caiet îngălbenit de vreme, plin cu versuri de cântece pentru copii. Atunci, sufletul mi s-a racordat la vechile amintiri, motiv pentru care am căutat pe Internet coloana sonoră a copilăriei. Am avut mare noroc, întrucât am dat peste o colecție de cântecele noi și vechi, însoțite de animații superbe, pe care acum toții copiii care mă-nconjoară le adoră. Mai mult, am regăsit în ele adevărate rețete pentru fericire.
Toți am auzit de „Nu mi-e frică de Bau-Bau” și am zâmbit fugar când ne-am văzut copiii fredonând cu plăcere versurile. Ce-ar fi dacă am transforma cântecul într-o lecție de viață? În simplitatea sa, el ne spune de fapt că fricile, fobiile și angoasele care par să îi afecteze mai mult pe cei mari, decât pe cei mici, sunt, de fapt, doar o „legendă”, căci „Bau-Bau n-a existat” niciodată.

Dacă frica de întuneric este nejustificată, în mod sigur, și frica de provocările vieții este la fel. Când vine vorba de soluții eficiente, inspirate din gândirea ludică, nici „Vine Melcul Supărat” nu e mai prejos. Aici, simpatica ființă pare să dea peste câte o problemă la fiecare pas: ba îl pișcă o furnică, ba îi stă în cale un cărăbuș… Cum credeți că le-a pus animăluțul la punct pe cele două insecte? Le-a gonit, pur și simplu, cu franchețea specifică unui copil. Oare câți dintre noi ar avea curajul să aibă această atitudine în ziua de azi?

Ce poate fi mai revigorant decât o infuzie de versuri amuzante, ritm jucăuș, înțelepciune, amintiri cu aromă de măr și scorțișoară și un moment plăcut alături de copiii noștri? Ne vedem, așadar, pe https://www.youtube.com/user/CanteceGradinita/.

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: