Planul de CONFISCARE A AVERILOR în urma unui posibil colaps financiar: Ce presupune și cum ar putea funcționa?

Expertul financiar David Webb dezvăluie o nouă perspectivă asupra evenimentelor dintr-o carte recentă. Fostul manager al fondurilor speculative explică în documentarul intitulat „The Great Taking” de ce susține că totul a fost orchestrat și de ce istoria ar putea fi pe cale să se repete.

Webb argumentează că băncile centrale au discret adoptat planuri pentru confiscarea garanțiilor, expunându-i pe toți la riscuri majore în cazul unui colaps financiar inevitabil. În cartea sa și în documentar, el expune cum modificările juridice și financiare ne-au expus la „cea mai mare crimă prevăzută vreodată: confiscarea planificată a activelor globale de valori mobiliare ale tuturor”.

Webb dezvăluie cum băncile centrale au creat un cadru în care ar putea confisca depozitele bancare, titlurile de valoare și proprietățile finanțate cu datorii.

„Este deja asigurat că, în colapsul complexului de instrumente derivate, garanțiile vor fi înlăturate la scară largă. Sunt deja puse în aplicare facilitățile necesare pentru a face acest lucru. A fost stabilită certitudinea legală că garanțiile pot fi luate fără control judiciar de către entități descrise în documentele judiciare drept ‘clasa protejată’. Chiar și investitorii profesioniști, care au fost asigurați că titlurile lor sunt ‘segregate’, nu vor fi protejați”, a subliniat el.

Studiile lui Webb, bazate pe experiența sa în fondurile speculative și pe cunoștințele acumulate despre fluxurile de bani și riscurile sistemice care duc la o prăbușire orchestrată, au avertizat despre „Marea Deposedare” timp de peste două decenii.

Webb a afirmat într-un interviu pentru CHD.TV că analiza istoriei, precum confiscarea aurului și închiderea băncilor în timpul Marii Depresiuni, i-a oferit o imagine clară asupra „manualului de joc folosit de interesele bancare puternice în perioadele de turbulențe financiare”.

El compară economia hiper-finanțată actuală cu starea economiei americane înainte de Primul Război Mondial și sugerează că ambele perioade sunt marcate de „jafuri” în faza târzie a unei bule economice, imediat înainte de prăbușire.

Un subiect crucial pe care îl explorează este modul în care Codul Comercial Uniform din SUA a fost modificat pentru a transforma proprietatea activelor într-un drept de garanție, transformând astfel proprietatea personală într-o creanță contractuală mai degrabă decât un drept de proprietate legală. El explică cum statutele băncilor comerciale și definițiile proprietății s-au schimbat treptat pentru a pregăti terenul pentru revocarea drepturilor de proprietate ale investitorilor în caz de faliment.

„Depository Trust and Clearing Corporation se află la baza infrastructurii de valori mobiliare din SUA și a fost inițial creată pentru a dematerializa toate valorile mobiliare din țară”, a subliniat el, adăugând că consideră că a fost un proiect al CIA.

Webb a adus în discuție eșecul Lehman Brothers în timpul crizei financiare din 2008, pe care crede că a fost folosit pentru a consolida noi precedente ce permit creditorilor să confiște activele clienților lor. El a menționat: „Judecătorul de faliment a stabilit că J.P. Morgan se afla în ‘safe harbor’ și putea lua activele clienților”, indicând că aceasta era „cu siguranță un membru al ‘clasei protejate’. Aceste cuvinte sunt folosite în decizie.”

El a avertizat că, în cazul unei insolvabilități generalizate, marile bănci și fonduri vor confisca tot ceea ce pot, afectând pe toată lumea la nivel global. „Banca centrală ar trebui să fie o utilitate publică. Ideea că ar trebui să fie controlată de interese private este sursa tuturor problemelor pentru omenire”, a subliniat el.