Plăvanul și stafidita în dormitor

Sibiul se scălda în lumina lunii cu dinți a serii geroase de decembrie. În dormitorul intim, de 9 metri pătrați, încălzit de un reșou pe care ea îl moștenise în tinerețe de la o colegă de cămin, cuplul își parcurgea tabieturile matrimoniale înainte de a pleca la slujba de Crăciun.

Întins pe spate în pat, el citea Bilanțul de 800 de pagini, ediția de lux în limba germană îmbrăcată în piele de pesedist. Se întrerupse ca să-și aranjeze cravata, de altă culoare decât albastrul masonic standard, sub paltonul de un negru impecabil, după care se scufundă la loc în lectură, vizibil preocupat să-și citească faptele eroice scrise de pupincuriștii prezidențiali.

Pe burtă, cu mâna în falcă, ea citea ultimul număr al revistei Vogue. După un timp, el îi măsură pe sub pleoape trupul încă zvelt, deși atins de celulită pe coapse și de vergeturi pe fese. Privirea i se opri pe elasticul slinos care se vedea ițindu-se din betelia pantalonilor de pijama. Scârbit, se întoarse la lectură cu un plescăit plictisit al limbii.

„Doamne, Dumnezeule!”, se gândea în același timp ea. „Ce croiala rafinată are taiorul tutei de Melania.” Dădu pagina, vizibil iritată: „Boul ăsta mă îmbracă numai de la Dragonul Roșu.”, pufni.

– Ce-ai zis, Geto?

Realiză că vorbise cu voce tare.

– Nimic, ursuleț. Te-am rugat să nu mai stai încălțat în pat, atâta tot. Se auzi zgomotul pantofilor numărul 47, la fel ca ghetele fostului fotbalist Günter Netzer, lovind linoleumul bătrânesc.

– Mersi, ești un dulcic, iepuraș.

– Auzi, Geta, dar te îmbraci și tu odată? Trebe să mergem la biserica, că așteaptă să ne aplaude sibienii mei!

– Desigur, păpușoi! Se ridică din pat, merse în fața șifonierului și dădu să-și scoată bluza de pijama.

– Faci mișto de mine!?, tună el. Ea tresări.

– Am uitat, cocoșel, te rog să mă ierți!

– Doar știi bine că nu suport!, spuse el cu voce joasă.

Resemnată, înaintă spre șifonier. Ușa șifonierului se deschise cu un scârțâit prelung.

– Iar trebe unsă. Observă el.

Intră în șifonier și trase ușa după ea, folosindu-se de un mâner montat de el special pentru asta pe interiorul ușii. În deplin întuneric, începu să se schimbe pe nimerite.

– Măi, te mai moșmondești mult?

– Imediat termin, motănel!

„Unde dracu’ e fusta, niciodată nu o găsesc în beznă asta.”, gemu ea. Din cauza agitației simți cum sudoarea începe să-i curgă pe tâmple și frunte, năclăindu-i părul proaspăt spălat săptămâna trecută.

-Haiiideee mai repede, că întârziem!

A ieșit din șifonier, mijind ochii în lumina lustrei. Fusta nu o găsise, dar îmbrăcase peste bluza albă de pijama un pardesiu negru, mai lung și nu se observa lipsa fustei. Se verifică rapid. Nimerise sacoșa albă de plajă cumpărată în Tenerife și cizmele de călărie negre. Se putea și mai rău, se consola ea, strângând mai bine în jurul gâtului eșarfa de un roz fuschia electrizant, croită dintr-o perdea luată în ciudă de la hotelul Afrodita.

– Te miști? Ne așteaptă băieții de la SPP – a bombănit el, îmbufnat.

– Îți place eșarfa mea?, miaună ea în timp ce coborau pe scări.

– Am folosit-o la baie, că iar nu era prosop!, exclamă el pe un ton de reproș.

– De aia miroase așa frumos, iubițel, cred că de la loțiunea ta de ras…

– M-am șters cu ea la cur, doar știi că nu-mi place hârtia igienică… Să protejăm pădurile, Geta!, punctă el plin de emfază, în timp ce îi deschidea galant ușa.

Cristian DIMOFTE