Povestea CUTREMURĂTOARE a singurului român dintr-o localitate secuiască

A fost TERORIZAT zeci de ani, de către vecinii lui unguri (secui liberi)

La vârsta de 12 ani, Popa Gheorghe se mută în comuna Ozun (maghiară Uzon) județul Covasna. Au trecut de atunci mai bine de 40 de ani, omul nostru întemeindu-și o familie, cu care a încercat să conviețuiască în bună înțelegere și armonie împreună cu populația de naționalitate maghiară. Dar.. Totul scris într-o altă limbă (alta decât cea maternă), steaguri arborate (străine de cel național), populație ostilă, autorități care nu-ți oferă nici un sprijin. Ce mai… trăiești într-un mediu cu adevărat ostil (aceasta nu poate fi țara ta). Defapt, trăiești coșmarul vieții tale!

Viața unui român din Covasna (zona Har-Cov)

Vă prezentăm mai jos, povestea incredibilă a singurului locatar român, dintr-un bloc din localitatea Ozun, localitate populată integral, după spusele primăriei, de către “secuii liberi“.

“Nu o singura seara, ci sute. Avem 12 ani de când ne-am mutat aici, dar, fara nici o exagerare, nu stiu daca am dormit omeneste jumatate din ei. Totul a culminat cu usa de la ap. 15 ce se traznea cu atâta forta, încât saream speriati din pat – la început- întrebându-ne daca se darâma blocul pe noi sau nu. Doi ani am cautat o cale legala, pâna ce, o cunostinta mi-a spus despre legea 61 pe 1991, privind ordinea si linistea publica. Sincer, mi-a fost teama sa le spun verbal ca încalca legea, asa ca am xeroxat art. 28 si 29 din legea respectiva si le-am pus copiile în cutiile postale. Teama venea de la nenumaratele scandaluri ce se iscau pe casa scarii, de la tipetele nevestelor batute ori de câte ori unii din ei veneau beti acasa, de la felul în care se uitau la tine, dar si din faptul ca îndraznisera sa-mi bata la usa- la nici o saptamâna dupa ce m-am mutat acolo,- sa-mi spuna ca ” Aici nu este la Moldova, aici este… (pauza) la Ozun. Plus ca la câteva luni dupa aceea, raspunzându-i unuia necunoscut ca nu-i stiu limba sa ma întrebe, vizibil enervat ” de ce nu stii ungurește !? ” Teama mea s-a adeverit când am încercat sa stau de vorba cu cei care aveau – si îl mai au – obiceiul de a dormi ziua, iar noapte sa umble ca cucuvelele trântind si busind usi sau obiecte pâna dimineata catre orele 2-3. Nici n-am apucat bine sa-mi termin vorba caci am fost trimis la dracu fara drept replica, iar când l-am chemat sa dea socoteala pentru jignire nici nu a mai recunoscut ca a fost el, desi iesea pe usa apartamentului în care locuia, tehnica, de altfel adoptata de toti cei implicati, care au avut nesimtirea sa ne faca alcoolici spunând ca numai noi auzim acele zogomete. Din contra, tocmai fiindca la noi nu se consuma alcool decât ocazional, la intervale mari de timp si în cantitati moderate auzeam bubuiturile pe care dumnelor, cu mintea înecata în alcool nu aveau cum sa le auda. Sa nu mai vorbim de cuiele batute prin pereti dupa orele 24, masinile de gaurit rotopercutoare, zidurile darâmate între aceleasi ore, iar când i-am spus vecinei de la ap. 15 ca usa lor ma trezeste din somn mi-a replicat ” Da’ ce, n-am dreptul !” Aceea a fost picatura care a umplut paharul, apoi au urmat umilirile, hartuirile, usile trântite cu intentie, provocator, copii învatati sa se opreasca în dreptul usii noastre si sa bata din picioare, fara motiv.” Nimeni nu s-a reclamat.

Nenumaratele sesizari la postul de politie, atât verbal- ma saturasem sa umblu cu jalba în protap -cât si reclamatiile scrise – au fost întoarse împotriva noastra ca un bumerang, întreaga scara organizându-se într-o haita infractionala, decisa sa ne scoata de acolo cu orice pret. Ca români nu aveam ce cauta printre ei, mai ales ca îndraznisem sa ne cerem dreptul la viata într-o chestiune care i-ar fi obligat sa o lase mai moale cu bautura si sa le dea peste cap obiceiurile contrare unei convietuiri în comun, Minciuna, fuga de raspundere în fata faptelor savârsite, lipsa oricarui sentiment uman, sovinismul, iredentismul, xenofobismul, antisemitismul au luat amploare. Nu mai aveam demnitate, onoare, mândrie, orgoliu. Jignirile, amenintarile, organizarea lor – faceau cu schimbul noaptea, în special vecinii ce locuiesc în imediata noastra apropiere, si pâna nu se aprindea o lumina la noi nu se linisteau, stiind ca odata ce ne-au trezit, nu mai puteam adormi, asta datorii operatiilor la care am fost supus, a stresului îndurat ani de-a rândul, a refuzului de a întelege cum pot exista asemenea specimene printre oameni.

Steag secuiesc la balcon

În data de 20 decembrie – luna parca predestinata, caci cu un an înainte, chemîndu-l pe seful postului de politie Preda Mihai sa constate la fata locului ceea ce ei nu voiau sa recunoasca, iar acesta, deranjat de tupeul de a-l scoate afara din încaperea încalzita, unde statea cu înca un politist în fata calculatoruilui, s-a legat mai întâi de faptul ca nu am trecuta viza de flotant pe buletin, ba ca niciodata nu am avut c.i. pe adresa unde locuiesc. Când i-am spus ca am o copie acasa dupa buletinul furat cu tot cu bani în gara Brasov, s-a rastit la mine ” Las’ ca mi-au povestit mie vecinii cum îti bati tu nevasta ! ” Ciudat, dar nici eu, nici ” nevasta ” habar nu avem de asa ceva, ceea ce denota felul în care suntem supravegheati si se interpreteaza orice cearta domestica, nelipsita din orice casnicie. Am plecat spunându-i ca voi cere ajutor în alta parte. Pe drum am intrat sa-mi cumpar tigari, iar cînd am ajuns în fata apartamentului, dumnealor erau acolo. ”De asta ma-i chemat, ca sa stau în fata usii un sfert de ora !? ” Preda Mihai. Fara sa vreau m-am fâstâcit. Nu stiu ce am reusit sa îndrug, apoi a batut în usa vecinului de alaturi aproape urlând la nevasta acestuia care a deschis, ca e pentru ultima data când le atrage atentia sa nu mai buseasca usile. Si chiar ultima a fost ! A urmat o cearta – eu contra întregii haite, – ce ma acuza, chipurile ca as fi taiat lemne în casa, la care tot dumnealui ” De asta m-ai chemat sa vad scandalul pe care îl faci!?” În acea clipa, pseudosefa de scara, capul tuturor rautatilor, cea care împreuna cu Pal Erdelyi- vecinul de alaturi, au instigat si atâtat spiretele, – Istvan Margareta pe numele ei, a erupt pe usa apartamentului strigând ” Omul asta e nebun la cap !!! Taie lemne în casa’!’ ( sic!). Luandu-i drept martori la jignirea adusa, tot Preda Mihai ** De asta m-ai chemat, ca sa-ti fiu martor !? Nu-ti sunt nici un martor ! ” L-a luat pe celalalt si au plecat, lasand în urma lor iadul pe pamânt. Usile izbite ca la Verdun, urelete, strigate, înjuraturi rostite în fata usii noastre, amenintari rostite pe soptite, interpelari din te miri ce pe casa scarii, încât ne era frica, sila si groaza sa mai iesim din casa.

Deci, pe 20 Decembrie, vecinii de sub noi, cum aveam sa aflu ulterior- pleca în Ungaria, având grija ca la ora 3 dimineata sa stim si noi acest lucru prin usile trântite, tropaieli… Sotia pleca la servici. Eu abia operat eram sondat, când la ora 6,40 de alaturi, la Pal Erdelyi se porneste canonada de artilerie a usilor trântite, basca niste snitele batute de alt vecin. În luna August, m-am deplasat pâna la postul de politie, spunându-le, în urma refuzului de a interveni prin fraze ca ” Este o infractiune minora ” ( care ucide, stiindu-se unde duce lipsa de odihna si dereglarea metabolismului ) sau ” Nu avem ce le face ! Daca îi sanctionam, ne este frica ca se apuca si mai tare ! ” Nu îmi vorbesc câte dintr-astea am auzit si eu si sotia de la dumnealor. Iritat am introdus în priza stecherul unei alarme la care atasasem un senzor de vibratii – atît de purtenic se trântesc usile, încât mi s-a desprins lambriul de pe peretii din hol, iesind din cuie – apoi m-am retras în dormitor la calculator cu castile audio pe urechi, ascultând muzica cu volumul dat la maxim. Asta în jurul orei 8, 40. Nu stiu când s-a declansat, dar pe la 11, 20 cu toata muzica si concentrarea asupra a ceea ce faceam am auzit bubuiturile din usa apartamentului. Întâi cu pumnii, apoi cu picioare. De cum am deschis usa am si fost luat cu ” Gura mă-tii de moldovean prost, nu te mai astâmperi odată ?! ” Pal Erdelyi ! I-am raspuns ca atunci când o sa înceteze si el sa mai izbeasca usile, o sa încetez si eu . Vazându-se fara iesire, considerând ca le încalc drepturile tuturor celor care locuiesc pe acea scara cerându-le o asemenea ” ineptie ”, a trecut la amenintari. Mai întâi ” Te omor, gura mă-tii de moldovean prost !” apoi, ” Gura mă-tii de moldovean, te bat !” moment în care a ridicat pumnul sa loveasca I-am trâtit usa în nas, sperând sa-i lovesc pumnul ridicat, dar nici n-am apucat sa ma întorc cu spatele caci a început sa loveasca din nou în usa gata sa o scoata din tâtâni, continuând în acelasi mod, cu aceleasi vorbe. În sfârsit, nu mai spun ce a urmat cu toate strigatele de bucurie, toate usile izbite si strigatul ” eroului natiunii maghiare sa o bag din nou ( alarma ), rânjetele ce ne întâmpinau de cum deschideam usa, vecini care se întorceau din drum sau se opreau punând ochiul pe vizor…Am facut reclamatie la politie pentru amenintari si insulte, iar când aproape sa o semnez, Cojacariu Simonel – agent de serviciu – ma întreba cu o seninatate dezarmanta ” Si ce vreti sa facem noi acum ???!!! ”Nu numai ca nu mi-a spus ca trebuia sa fac plângere penala, dar trebuia sa-i spun si ce masuri sa ia în fata unor asemenea agresiuni. De altfel nu a fost singurul, precedându-i colegul Florin, cel care, fiind de serviciu în noaptea de 26-27 decembrie 2013, în urma somatiei de a deschide usa la ora 2 noaptea a fiului vecinului ce plecase în Ungaria, a gasit ca sotia a apelat neîndreptatit la nr. unu de urgenta 112, sanctionând-o cu 500 lei amenda, fara a-i spune ca procesul verbal întocmit este contraventional si numai la insistentele ei specificând datorita caror motive a recurs la acest gest. Ulterior, fiind plecat la tara, Cojocariu Simonel o cheama la sotie la sectie ca sa semneze si sa-i înmâneze raspunsurile la reclamatiile noastre, spunându-i printre altele ca asa s-au obisnuit ( vecinii ) sa ” închida ” usile , cât despre cele petrecute în ziua de 20 Decembrie : ” I-am dat eu permisiunea sa-si instaleze alarma !? Unul va lua 200 lei amenda, celalalt 500 . ” Dar nici o vorba despre cine este în cauza sau sa-i aduca la cunostinta ca eu voi fi unul dintre cei sanctionati. Si cum eu am fost sanctionat cu 500 lei, celalalt, adica agresorul, a luat 200. DISCRIMINARE PE FAȚĂ.

Restul, fapte mai sunt, ca de exemplu declaratiile smulse unor infractori prinsi furând alcool din fabrica de spirt pe motiv ca ar fi baut împreuna cu fiul nostru câteva beri în preajma primariei si ar fi distrus o camera de supraveghere ( camera care si la ora actula functioneaza bine merci ) acuzatie fondata doar pe cele declarate, fara vreun act de constatare, o chitanta care sa dovedeasca repararea sau înlocuirea acesteia, iar toate astea mâna în mâna cu procurorul ce a instrumentat cazul si judecatorul ce a gasit suficiente declaratiile unor hoti pentru a mentine decizia, chiar daca cel care îl însotea pe tov. Cojocariu a spus ca au imagini care dovedesc ca fiul nostru ar fi faptasul, imagini pe care nu le-au vazut nici ei nici Dumnezeu.

Concluziile vi le las dvs.“

Conform site-lui oficial al localității OZUN numărul de locuitori este de 2583 persoane. “ Locuitorii satului sunt secui liberi, care – datorită oraşului Braşov din apropiere – fac cunoştinţă şi devin adepţi ai reformaţiei. ” – Sursa: Starea Natiunii