Povestea spionilor ruși parașutați la Buzău și misteriosul agent secret care a sabotat operațiunile URSS

Anul 1941. România intră în cel de al Doilea Război Mondial de partea Puterilor Axei, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS: Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței. În acest timp,

Moscova trimite pe teritoriul țării noastre spioni parașutați, îmbrăcați cu uniforme de soldați români și vorbitori de limbă română, cu scopul de a „produce acte de sabotaj” în spatele frontului. Printre punctele strategice vizate de parașutiști s-au aflat și câteva din Buzău: rafinării, unități militare, depozite de armament. Povestea spionilor ruși capturați la Buzău și secretul din spatele sabotării falșilor parașutiști este descrisă astăzi de istoricul Alexandru Gaiță de la Arhivele Statului Buzău.

Spioni pregătiți  în cluburi sportive – unități paravan

„Totul a început cu un eșec al românilor. Un prim desant al parașutiștilor sovietici a avut loc pe 27 iunie 1941, la ora 22.00, lângă comuna Poeni-Bârnova, lângă Iași. Venite de pe aeroportul de la Tiraspol, cele trei avioane sovietice vor lansa 45 de parașutiști. Trei dintre aceștia erau tineri, ­ori­ginari din Basarabia. Îmbrăcați în uniforme românești de aviație, rămase în urma rușinoasei retrageri din vara lui ‘40, având asupra lor armament individual și explozibil, agenții sovietici au penetrat barajele de control, instituite în zona de front, și abia mai târziu s-a aflat de prezența lor”, povestește istoricul Alexandru Gaiță.

Față de acest efort de mare anvergură, Marele Cartier General a luat măsuri pentru a scoate din indiferență organe ale Ministerului de Interne și ale Armatei, mai ales că obiectivele vizate erau foarte importante pentru război. Eșecul a fost cu atât mai mare cu cât, serviciile de contrainformații raportaseră încă din anii ’33-’34 crearea a numeroase centre în Rusia, mascate sub forma unor cluburi sportive, unde se antrenau acești parașutiști-spioni. Unul dintre primii agenți parașutați care a fost prins ulterior a fost Ion ­Se­verin. El a fost capturat la 8 august 1942, dupăce deja colindase țara. În urma anchetei, a rezultat că odată cu el au mai fost parșutați Gh. Ecovenco, din Cetatea Albă, Nicolae Sereja, din Chișinău, Pavel Efimencă din Cetatea Albă, Manea Grafcenko, Finașa Grigorov, Ioan Scrânciuc, Ioan Zeleanicov, un comisar sovietic îmbrăcat civil – ce urma să coordoneze sabotajele – și „un evreu îmbrăcat în civil cu părul roșu ce cunoaște perfect limba românăși rusă, probabil din Regat”.

Țintele spionilor: cartierul Broșteni, podul Buzăului, depozitele din Crâng și Rm. Sărat

„Desanturile au continuat și lunile următoare, iar la Buzău primele acțiuni ale spionilor sovietici au loc în noaptea de 2/3 iulie 1941, când se vor raporta semnalări luminoase pentru avioanele sovie­tice la podul de peste râu și în cartierul Broșteni. Între 3 și 5 iulie, se semnalau alte para­șutări (…) În noaptea de 14 iulie, cu ocazia unei incursiuni aeriene sovietice, se va raporta lansarea a șapte rachete luminoase roșii spre depozitele de muniții din Crâng. Peste patru zile, vor fi lansați parașutiști lângă Salcia și Mărtinești, în Rm. Sărat, iar la 23 iulie, sovieticii aruncau la Buzău primele manifeste”, declară Alexandru Gaiță.

Doi parașutiști arestați la unitatea din Cislău

În ideea sabotării rafinăriilor de pe Valea Prahovei, dar și de la Buzău, care asigurau frontul, sovieticii vor trece la lansări de parașutiști în zone  mai îndepărtate către care urmau să se deplaseze cu alte mijloace. Prin ordinul nr. 38.082./41, IGJ anunță că parașutiștii lansați la Târgu-Mureș se îndreaptă spre Brașov și Ploiești, urmând să se treacă la interceptarea acestora.

„La 19 august 1942, în zona Pătârlagele, au fost capturați doi agenți sovietici care, cu mare probabilitate, făceau parte din rândul celor parașutați la Tg.-Mureș, ei reușind să treacă granița nouă impusă prin Dictatul de la Viena. Sergentul Tudor Eustațiu și soldatul Nicolae Chiriac, de la Depozitul de Remontă Cislău, care coseau fânul la marginea pășunii Coșa, au intuit situația celor doi și i-au reținut, dupăcare i-au dus la Jandarmeria din Pătârlagele. Cei doi agenți – Pavlov Sleinski și David Sabarski – au declarat că sunt prizonieri de la Bălți. Locotenent colonelul C. Niculescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Buzău, se va adresa în scris la 20 august, și telegrafic la 21 august, la Bălți, pentru a verifica legenda celor doi. Răspusul a fost pe măsura așteptărilor, cei doi „evada“ nu au fost vreodată prizonieri acolo. Prezența, celor doi în proximitatea Cislăului era de altă natură, știindu-se de depozitele de aici sau de cele de la Mărunțișu și Nehoiu. În conformitate cu ordinile primite, jandarmii buzoieni îi vor escorta la 23 august 1942 pe cei doi agenți la București, în Calea Plevnei, la Secția de Poliție Militară”, a mai declarat istoricul buzoian.

Cârtița din tabăra rușilor: Tudor Vladimirescu

Odată cu alte capturări ale parașutiștilor sovietici, armata română avea să afle că ei erau antrenați la Centrul de Îndrumare a Parașutiștilor de la Odessa, la Voznesensk, și la sovhozurile din Savcenko, Grigrievka și Marenka. Cea mai importantă captură a românilor avea să aibă loc în august 1941, manevră venită în baza unor informații pe căi încă nedivulgate. Atunci au fost capturați spioni în uniforme militare românești și îmbrăcați civil care aveau asupra lor acte autentice și cunoșteau bine limba română.

„Aleksandr Solzhenitsyn pomenește într-unul dintre romanele sale despre un general sovietic încarcerat la Lubyan­ka, închisoarea KGB din mijlocul Moscovei. Acesta i-ar fi spus la nivelul biroului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice că românii ar fi avut un agent pe nume de cod „Tudor Vladimirescu”. Se pare că această sursă a stat la baza arestării parașutiștilor sovietici de la începutul războiului, în 1941. Nu se știe nici astăzi care a fost acea sursăce a furnizat informații de o acuratețe deosebită. Nemții erau geloși pe această sursă. Asta ne-a permis să capturăm cam 90 la sută din cei care au fost parașutați. La un moment dat rușii au intrat în panică. școlile de spionaj se aflau pe teritoriul Ucrainei de astăzi și instruirea comandourilor se făcea la scara avionului.Asta pentru că s-a crezut că românii au spioni în școlile de spionaj”, povestește Alexandru Gaiță.

Fieful liberal de la Buzău, distrus de sovietici

Au fost cazuri când agenții sovietici care nu au fost prinși au reușit să supraviețuiască pe teritoriul țării noastre și un an de zile. Asta pentru că aveau finanțare și documente originale, adică erau documentele abandonate de noi pe front atunci când ne-am retras din Basarabia. Mai bine spus se foloseau de identități reale pe documente fictive. Când a aflat Jandarmeria, s-a dat consemn să aresteze persoanele care prezintă documente cu anumite serii.

„Odată cu epuizarea basarabenilor dispuși să trădeze și să fie parașutați și odată cu înaintarea frontului, rușii au întrerupt zborurile cu spioni. Asta până în 1944 când pregăteau ocuparea țărilor înainte de operațiunile ­mi­litare prin intermediul partizanilor. Vizavi de acești reprezentanți sovietici la nivel de județe, la Buzău s-a întâmplat un lucru foarte interesant. De obicei, în fiecare județ era câte unul, maxim doi sovietici, dar la Buzău au fost 12. Colonelul Odișaria s-a ocupat de treaba asta. Motivul: Buzăul era perceput de organele de ocupație ca un fief liberal puternic, al dr. Angelescu, și exista riscul  recrutării de brațe înarmate împotriva Rusiei. De aceea s-a ales praful”, a mai declarat Alexandru Gaiță. – Sursa: Opinia Buzau