Președinții alogeni ai României sunt numiți de stăpânii coloniei, alegerile sunt doar praf în ochii naivilor!

Ocupația salveză nația!

Nici nu s-a ales bine herr Culaie Ionescu în jilțul de la Cotroceni și reprezentanții administrației americane au și dat fuguța la București, ca să grijească asupra aplicării întocmai și la timp a intereselor SUA în România.

Nu înainte însă ca neamțul să își primească hîrtiile de numire în post și de la Berlin, cancelaria germană ținînd cu tot dinadinsul să arate public aprecierea pentru faptul că Iohannis este om de bază în ceea ce privește extinderea imperiului UE.

Și dacă mai în primăvară au fost neînțelegeri între guvernul României și FMI, iată că, după ce lucrurile au fost în sfîrșit puse la punct, prin vot democratic (sic!), imediat după plecarea leilor de la Departamentul de Stat, Bucureștiul a primit și vizita obligatorie a hienelor Fondului.

Pentru cine mai avea vreun dubiu legat de felul în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale în România, chiar și după retragerea grăbită și inexplicabilă a lui Victor Ponta din cursă, în seara scrutinului, Liviu Dragnea a scăpat porumbelul pe gură, frustrat că PSD-ul a luat din nou plasă: Ponta a fost, se pare, sunat de americani, care i-au cerut să abandoneze cursa pentru fotoliul de Zapciu la Cotroceni, în favoarea lui Iohannis.

Se poate acum spune, fără teama de a greși, că, încă din 2004, de la intrarea României în NATO și pogorîrea influenței americane în mod oficial peste capetele și destinele românilor, toate „alegerile” desfășurate în țara noastră pentru desemnarea celui care să ocupe funcția supremă în stat au fost de fapt niște mascarade sforăitoare, spectacole de sunet și lumini de cel mai odios prost gust.

Ele au fost menite să mascheze realitatea tristă că cetățenilor români le mai este oferit doar dreptul de a accepta Zapciul numit de Washington și că nici nu se pune problema alegerii unui Președinte care să reprezinte interesele naționale.

Și, ca să nu fie acuzată de lipsă de generozitate, Stăpînirea străină le-a lăsat românilor iluzia dreptului de a alege, pe care concetățenii noștri s-au grăbit să o îmbrățișeze cu ardoare: să ne amintim doar ce scandal, ca hai, ce circ, ce exhibare de intoleranță și violență am putut vedea atît în 2004, cît și în 2009 și 2014.

Cînd gluma s-a îngroșat însă și Stăpînirea și-a văzut interesele puse în pericol, a renunțat chiar și la păstrarea unor minime aparențe, așa cum s-a întîmplat la referendumul din 2012.

De asemenea, în seara în care Culaie neamțul a fost năimit zapciu, Revoluția Portocalie era pregătită în tranșee, gata-gata să se transforme în euro-maidan dacă îndrăznea careva să crîcnească pe la București.

Nu că ar fi fost vreun pericol din partea lui Papleacă Ponta, o biată piuliță a sistemului, cu sindromul slugoiului adînc implantat în gene, dar, mai știi, se trezea vreun pesedist, precum Dragnea, să renunțe mai greu la contractele cu Statul și să ridice două degete, cum că în România ar fi democrație.

Iar emoția, scandalul și energiile imense irosite de populație cu ocazia celor trei runde de „alegeri” sînt cu atît mai mult de regretat, cu cît toți cei ce au ajuns în ultimul act, atît în 2004, 2009, cît și în 2014, au fost doar niște marionete patetice, care au dansat așa cum le-au fost trase sforile de la Washington.

Se poate vedea cu ochiul liber că, atît înainte de scrutinul din 2014, cît și după, Ponta și Iohannis nu au avut nici un punct de vedere divergent cu privire la temele majore legate de viitorul României. De fapt, ei nu au nici un punct de vedere în general, în afară de cele ce le sînt scrise pe hîrtie de „consilierii” americani și de ambasada americană la București.

Iar prima grijă a lui herr Culaie, după ce s-a văzut înscăunat zapciu, a fost creșterea procentului din PIB primit de armată, ca să poată „aliații” occidentali să ne mai vîndă niște sicrie zburătoare sau plutitoare.

Asta ca să nu mai existe nici un dubiu asupra factorului determinant care a contribuit la succesul său în ocuparea jilțului de Zapciu și să nu se mai amăgească toți naivii că în România și, în general, în colonii, președinții se pun pe Facebook. / Sursa: Invectiva.ro