PROFESORI DE LA HARVARD ȘI STANDFORD: CARANTINA NU FUNCȚIONEAZĂ!

Deși în timpul unei pandemii nu pot fi evitate unele decese, eșecul de a-i proteja cum trebuie pe cei bătrâni și pe cei vulnerabili a condus la peste 45.000 de morți în Marea Britanie și 225.000 în SUA, iar numărătoarea continuă. La acestea se adaugă pagubele colaterale rezultate din carantinare, care vor fi accentuate în Marea Britanie de ultima carantină. Am erodat încrederea publică în comunitatea științifică prin ignorarea principiilor de bază ale sănătății publice.

În acest sens, Marea Declarație Barrington a pledat pentru o schimbare radicală în politicile publice privind Covid-19 având în centru ideea de protecție țintită. Se bazează pe trei principii de bază ale sănătății publice ignorate de susținătorii carantinei:

(1) minimizarea mortalității Covid-19 pe termen lung, mai degrabă decât pe termen scurt;
(2) minimizarea morbidității și mortalității tuturor bolilor, nu doar a Covid-19;
(3) minimizarea bolii și mortalității în întreaga populație, inclusiv în clasa muncitoare și în rândul săracilor.

Deși oricine se poate infecta, există un risc de deces de 1000 de ori mai mic pentru un tânăr decât pentru un bătrân, Covid-19 fiind mai puțin periculos pentru copii decât gripa. Prin protecția țintită, oamenii mai bătrâni și alte grupuri cu risc ridicat trebuie protejate mai bine. Adulții tineri, care au mai mult de suferit din cauza carantinei decât din cauza Covid, ar trebui încurajați să trăiască vieți aproape de normal. Toți copii ar trebui să fie în școli.

Tabloul pe termen lung

În discursul privind Covid-19, țările și regiunile sunt analizate în funcție de ratele de mortalitate. Este ca și cum ai compara maratoniștii în funcție de poziția lor după 5 km. Covid-19 nu poate fi eradicat. Pandemia va exista până când vom avea suficientă imunitate de grup pentru a ajunge într-o stare endemică cu puține decese anuale. Cheia o reprezintă minimizarea mortalității până în acel moment. Carantinele generalizate au amânat infecțiile și au lungit durata pandemiei, dar o pandemie prelungită a făcut mai greoaie sarcina bătrânilor de a se proteja.

Alte consecințe de sănătate

Carantinele au produs pagube enorme asupra altor indicatori de sănătate. Vaccinarea copiilor s-a prăbușit, bolile cardiovasculare s-au înrăutățit, testările și tratamentele pentru cancer s-au împuținat, operațiile s-au amânat iar sănătatea psihică s-a deteriorat. Oamenii nu merg la doctor ca să se distreze, așa că atunci când vizitele la doctor sunt la pământ, cum se întâmplă acum, nu este bine pentru oameni. Educația online nu doar că îi privează pe copii de o educație bună dar are un efect asupra dezvoltării lor fizice și psihice, a dezvoltării lor sociale.

Majoritatea aceste efecte negative nu apar în statisticile de mortalitate de anul acesta, dar este un fapt pe care îl vom trăi – și din cauza căruia se va muri – în anii care vin.

Carantina nu funcționează

Politica de sănătate publică trebuie să-i ia în considerare pe toți. Actuala strategie de carantinare i-a protejat pe tinerii studenți și specialiști care pot lucra de acasă, precum bancherii, avocații, jurnaliștii și oamenii de știință. Spre comparație, muncitorii mai bătrâni cu risc mai mare au fost nevoiți să muncească, riscându-și viețile și construind imunitatea de turmă care în cele din urmă ne va proteja pe toți. Pagubele colaterale rezultate din carantină îi lovesc în special pe săracii din orașe și astfel putem spune că împotriva acestora s-a dat o dublă lovitură.

Unii argumentează că este imposibil să-i protejezi separat pe bătrânii cu risc mare, dar a nu face asta este o decizie politică. Am mutat „cu succes” riscul de la „gulerele albe” la clasa muncitoare, prin această politică de carantinare. Printr-o protecție țintită, este posibil, în același fel, să transferăm riscul de infecție departe de cei bătrâni și cu risc mare, minimizând mortalitatea totală.

Este de înțeles că politicienii se concentrează pe electoratul lor, dar știința este internațională, iar oamenii de știință ar trebui să aibă o perspectivă globală. Prea mulți profesori universitari favorabili carantinei au adoptat o abordare naționalistă și îngustă, ignorând suferința teribilă a săracilor din țările mai puțin dezvoltate.

Colapsul economic indus de carantină a fost cel mai probabil cauza înfometării a zeci de mii de copii la nivel mondial. Un alt exemplu: carantina i-a forțat pe nevolnici să meargă zile în șir pe jos pentru a ajunge în satele natele, unii murind pe drum. Imoralitatea carantinei ar trebui să șocheze fiecare conștiință.

Marea Declarația Barrington a fost semnată de peste jumătate de milion de oameni de pe tot globul, inclusiv mii de oamenii de știință și medici. A atras, de asemenea, critici din partea unor ziariști și a unor profesori universitari, cel mai celebru fiind un memorandum numit oarecum ironic după un epidemiolog celebru pentru faptul că a mers în contra curentului din vremea sa.

Este uluitor dar memorandumul ignoră în cea mai mare parte cele trei principii de sănătate publică pe care se bazează Declarația.

Cele trei principii au fost de asemenea ignorate și de presa americană, care a făcut dintr-un imunolog eminent, Dr. Anthony Fauci, „expertul național” în privința pandemiei, asta în pofida competențelor sale epidemiologice și de sănătate publică limitate.

În același timp, s-a declanșat o vânătoare de vrăjitoare contra Dr. Scott Atlas, un expert eminent în sănătate publică, a cărui gândire cadrează cu principiile de bază ale sănătății publice, dar și a profesoarei Sunetra Gupta de la Oxford, cea mai reputată epidemioloagă la nivel mondial.

Oamenii politici nu trebuie să înțeleagă totul despre epidemiologie, dar trebuie să înțeleagă aceste trei principii fundamentale. Dacă consilierii științifici nu le înțeleg, este nevoie de alți consilieri. Este singura cale prin care poate fi contracarată această pandemie îngrozitoare. Minimizarea atât a mortalității Covid-19 cât și non-Covid, ca și a celorlalte pagube aduse sănătății fizice și psihice.

Martin Kulldorff este profesor la Harvard Medical School. Jay Bhattacharya este profesor la Stanford Medical School – ContraMundum