Propaganda pro-avort si erorile ei logice

In ultimii ani ne confruntam cu o adoptare pe negandite a argumentelor pro-avort in cercuri cat mai largi, din dorinta oamenilor de a parea progresisti in gandire si adaptati unei realitati noi, dominate de utilitarism si libertate sexuala. Desi teoretic aceasta gandire ar trebui sa fie bazata pe argumente solide, sustinatorii avortului, care transforma curmarea unei vieti intr-un simbol al libertatii femeii, nu reusesc, cel putin in dezbateri, sa explice lacunele logice din rationamentul lor.

Respecta ei dreptul unei femei de a alege, intr-o situatie dificila?

Da, dar numai daca alege avortul. Desi ne referim la o alegere, deci morala oricare ar fi ea (din punctul lor declarat de vedere), vedem, atat in viata reala cat si in comunicarea virtuala, mai ales pe forumuri, cum indivizii pro-choice devin intoleranti la ideea ca o mama foarte tanara sau cu o conditie materiala modesta sa aleaga nasterea sau darea spre adoptie si nu avortul. Ii e intocmita rapid o lista cu motive pentru care nu e capabila sa creasca un copil, un verdict sec ca e incompetenta, ca nu va reusi niciodata, ca isi va uri copilul pe viitor, si nu in ultimul rand, ca nu are alta optiune. Fix asta, desi un factor important, teoretic, este tocmai ”dreptul ei de a alege”. O lista ce cauta sa ii submineze increderea in propriile forte, din partea celor care, chipurile, respecta femeia si militeaza pentru drepturile ei.

Cateodata opinia colectiva reflecta dificultatile economice ale unei societati si apar opinii de genul ”femeile sarace ar trebui sterilizate” sau ”nu suntem magari de povara pentru a plati alocatii si alte ajutoare sociale” etc. Un incident aparut in presa britanica, si mai ales comentariile pe marginea lui, exemplifica perfect aceasta atitudine. In luna mai a anului curent, in Beacon Heath, mama a doi copii a trebuit sa suporte predica medicului de familie, care i-a spus ca intr-o tara supraaglomerata oricine are mai mult de doi e iresponsabil si ca Marea Britanie ar trebui sa adopte modelul chinez (se subintelege, cu amenzi si avorturi fortate) pentru a reduce populatia. Putini dintre cei care au comentat pe site-urile diverselor publicatii i-au inteles indignarea, sustinand in schimb ca acel medic avea tot dreptul sa incerce sa ii influenteze viitorul cu atata aroganta, pentru binele public. Ba isi simteau amenintate propriile buzunare, in caz ca femeia si-ar pierde vreodata slujba si ar fi nevoita sa apeleze la ajutorul de somaj.

Sa ne imaginam acum ca intamplarea ar fi sunat asa: ,,un medic de familie pro-vita a incercat sa convinga o tanara sa nu avorteze”. Nu exista dubii ca ar fi fost luat cu asalt pentru presupusul extremism religios si pentru neobrazarea de a ii spune femeii ce ar trebui sau nu sa faca. Activistii pro-vita se confrunta pretutindeni cu acest stereotip si le e aruncat ca praful in ochi sloganul ”e corpul meu, fac ce vreau cu el”. Observam ca tabara pro-avort – mai ales grupul in continua crestere care sustine controlul populatiei ”pentru a salva planeta”, inclusiv prin avorturi si sterilizari – are un dubios dublu standard cu privire la amestecul autoritatilor in aspecte ce tin de reproducere.

Dreptul femeii de a face avort inca e trambitat pe toate drumurile. Cel de a naste copii, nu, desi este unul natural. In vreme ce in multe tari se militeaza pentru a fi reduse restrictiile care limiteaza dreptul la avort, simultan se militeaza, de catre aceeasi tabara, pentru limitarea dreptului de a naste. Este corpul femeii pana la urma, sau nu?

Care ar fi limita etica?

Desi geneticienii de pretutindeni recunosc fara indoiala ca viata unui om incepe in momentul conceptiei, din punct de vedere legal exista discrepante foarte mari intre tarile care permit avortul la cerere, in privinta termenului limita.

In unele tari este de 12 saptamani, in altele de 14, in altele de 24 iar in altele nu exista limita, cum ar fi SUA (in unle state) si Canada, unde un copil poate fi avortat chiar in ziua in care ar fi trebuit sa se nasca.
In mod clar, comunitatea medicala internationala nu a ajuns la un consens. Si cum medicina este o stiinta exacta si adevarul nu poate fi decat unul singur, asa cum avem doi plamani si nu cinci, e evident ca aceste termene sunt subiective si nu reflecta realitatea concreta. Stiind asta, cum poate un sustinator al avortului sa fie convins ca tara lui a stabilit limita corecta sau ca exista o asemenea limita, in conditiile in care toate sunt complet subiective?

Daca omul capata drepturi cand hotarasc altii dupa bunul lor plac, ce ne impiedica sa revenim si la discriminarea pe criterii etnice? Cand diferenta dintre viata si moarte o da statutul de copil dorit sau nedorit, realitatea biologica deja nu mai conteaza. In timp ce intr-un salon de spital medicii incearca sa salveze viata unui nou-nascut prematur, in alt salon e avortat un copil de aceeasi varsta. Este o capitulare a ratiunii si a stiintei, ca sa nu mai vorbim de valori spirituale, in fata unui lobby neo-liberal care nu mai are niciun pic de respect pentru natura, daramite pentru superioritatea fiintei umane.

”Acei copii isi vor dori sa nu se fi nascut”

Retorica tipica, preluata din carti si de la televizor, este ca un copil nascut in conditii dificile va avea automat o viata chinuita, se va simti respins si isi va dori sa nu fi existat. Ba mai mult, circula ideea ca mama lui il va detesta. Ei bine, abunda internetul de marturii ale unor oameni nascuti in urma unui viol, ale mamelor fericite ca s-au razgandit si nu au avortat si ale celor care au supravietuit unor tentative de avort (doua nume ar fi Melissa Ohden si Gianna Jessen). Marturiile lor sunt impresionante si demonteaza complet aceasta gandire fixista. Iarasi exista cazuri ca Andrea Bocelli si Celine Dion, ambii nascutii in familii numeroase si sarace, mamele lor fiind sfatuite sa ii avorteze.

A presupune din start ca un om nu se va bucura de viata, ca pretext pentru a ii lua sansa de a trai, e un rationament lipsit de baze reale si parsiv, venind de la cei care sunt in siguranta din punctul acesta de vedere. Nimic nu e garantat pentru totdeauna, nici slujba, nici sanatatea, nici macar faptul ca un om isi va pastra acoperisul deasupra capului. Atatia factori, de la crize eonomice pana la dezastre naturale, razboaie, accidente si boli, ii pot afecta existenta. Daca maine, de pilda, s-ar stabili un standard material obligatoriu sub care viata ar fi considerata de nesuportat, urmand ca cei care nu il pot atinge sa fie eutanasiati? Li s-ar parea in continuare acceptabil ca standardul decis de altii sa dicteze cine traieste si cine moare, si ca existenta lor pur si simplu ”nu merita”?

O simpla cautare pe internet a termenilor ”abortion survivors” conduce catre site-uri ce contin multe marturii relevante.

Industria avortului – minciuni, lacomie, criminalitate si eugenism

In ultimii ani, multinationala Planned Parenthood (termen folosit in loc de cel de ”organizatie”, scopul acestui lant de clinici fiind profitul) a fost expusa in diverse publicatii pentru ilegalitatile pe care personalul din diverse clinici din SUA era dispus sa le comita, de genul colaborarii pentru acoperirea unei retele de prostitutie cu minore sau acoperirea violului comis asupra unei minore de un barbat mai in varsta (cazuri filmate de voluntari pro-vita cu camera ascunsa).

In documentarul ”The Voice of John”, Carol Everett, care a lucrat 6 ani pentru Planned Parenthood, expune scopul lor exact – profitul din avorturi – si metodele folosite: o frauda morala a carei lacomie si cruzime depaseste imaginatia multora. Planned Parenthood opereaza in cateva etape bine definite: prin ”educatia sexuala” in scoli si parteneriatul cu sistemul de invatamant, prin oferirea de contraceptive de proasta calitate si prin convingerea tinerelor ca singura lor solutie este avortul. Conform lui Carol Everett, target-ul lor este de trei avorturi pentru fiecare fata intre 13 si 18 ani – statistici ce pentru orice comunitate ar insemna un dezastru social, si totusi nu sunt de neatins in ritmul in care merg lucrurile.

In prima faza, PP convinge elevii, incepand de la varste mici, ca viata sexuala poate fi inceputa devreme in mod responsabil, ca abstinenta e imposibila si nenaturala si ca responsabilitatea consta doar in folosirea contraceptivelor. Aratandu-se mai intelegatori cu tentatiile si dorintele tinerilor decat parintii lor (majoritatea parintilor educandu-si copiii in spiritul abstinentei pana la o varsta mai inaintata), acesti escroci paveaza drumul copiilor catre promiscuitate, in acelasi timp infiltrandu-se in vietile lor in calitate de experti si sfatuitori. Faza urmatoare consta in aprovizionarea lor cu metode contraceptive gratuite, dar de o calitate atat de slaba incat sunt garantate sa dea gres: prezervativele cele mai ineficiente si pastile bazate pe hormoni care trebuie luate zilnic la aceeasi ora (strategia PP se bazeaza pe faptul ca adolescentele nu sunt suficient de disciplinate incat sa faca asta). Cand inevitabilul se produce si o adolescenta ramane insarcinata, va suna in primul rand la ”expertii intelegatori” care vor sti sa ii recomande solutia potrivita. Iar acea solutie va fi intotdeauna avortul.

Lucrurile sustinute de Carol Everett precum si alti fosti directori de clinici PP cum ar fi Abby Johnson sunt confirmate de inregistrarile cu camera ascunsa din anii trecuti in asemenea cinici, care au expus lumii intregi aviditatea acestui lant comercial. PP mizeaza pe fragilitatea emotionala si ignoranta pacientelor, convingandu-le ca nu poarta inauntrul lor fiinte umane ci conglomerate aforme de tesut, care pot fi indepartate ca orice alte tesuturi prin interventie chirurgicala sau chimica. Diagramele aratate lor falsifica realitatea dezvoltarii unei fiinte umane in uter, prezentand-o ca subdezvoltata pentru fiecare etapa a gestatiei. Ecografia nu este aratata pacientelor si avortul este recomandat cat mai devreme cu putinta.

Mai mult, in continuarea traditiei incepute de fondatoarea Planned Parenthood, Margaret Sanger, sustinatoare acerba a puritatii rasiale si a exterminarii treptate si tacite a minoritatilor etnice prin avort, majoritatea clinicilor PP din SUA sunt amplasate in cartiere sarace, unde minoritatile etnice predomina iar educatia se face la un nivel mai scazut. Margaret Sanger a scris exhaustiv despre epurarea lor sub acoperirea prestarii unui serviciu, iar lantul comercial pe care l-a fondat continua sa aiba in target in special mamele tinere, sarace, cu o educatie deficitara. In aceste conditii, avorturile in comunitatea afro-americana sunt mult mai numeroase, acest lucru fiind demonstrat pe larg in documentarul Maafa 21: Black Genocide in 21st Century America. Activisti pro-vita cum ar fi Dr Alveda King, nepoata lui Martin Luther King, duc o campanie continua pentru expunerea acestui genocid treptat si silentios.

Ca si cand nu ar fi de ajuns manipularea infioratoare a adolescentelor, clinicile de avort isi maximizeaza profitul printr-o alta practica greu de catalogat in cuvinte: comertul cu cadavre. In anii trecuti au iesit la iveala documente care demonstreaza faptul ca unele clinici din SUA vand parti ale copiilor dezmembrati, pe sute sau mii de dolari, universitatilor sau altor cumparatori. Au fost gasite liste de preturi pe fiecare categorie de varsta si parte a corpului si au aparut martori ce au descris modul in care decurge acest trafic.

Cumparatorii mentin contactul permanent cu clinicile si primesc informatii despre stadiul gestatiei femeilor programate pentru avort. De asemenea, trimit liste, comenzi mai bine zis, cu partile de care au nevoie, stadiul de dezvoltare al copiilor si metoda de recoltare, in functie de testele pe care si le-au propus intr-o anumita perioada. Cand o femeie insarcinata se programeaza pentru avort si personalul clincii intrevede posibilitatea obtinerii unei parti solicitate, motivatia este cu atat mai mare ca femeia sa nu se razgandeasca. Adeptii utilitarismului nu vad nimic in neregula cu aceasta practica dezumanizanta. Mai multe informatii despre investigatie, marturii si listele respective puteti gasi pe site-ul organizatiei Priests For Life.

In Spania, unde avortul in al doilea si al treilea trimestru este permis numai daca sanatatea mamei e in pericol, clinicile au gasit o metoda de a trece peste aceasta restrictie invocand sanatatea psihica si obtinand confirmarea unui psihiatru. E o practica intalnita des ca acel psihiatru sa nu consulte pacientele niciodata si doar sa semneze un teanc de formulare. De ce am crede ca in Romania lucrurile stau altfel si aceasta adevarata industrie tine cont de vreo restrictie etica?

Protejarea naturii prin incalcarea legilor ei

In ultimii ani, ecologismul radical – numit eco-fascism de catre cunoscatori – militeaza prin diferite organizatii si figuri publice – cum ar fi alarmistul Paul Ehrlich – pentru controlul fortat al populatiei, cu scopul declarat de a salva resursele planetei, inclusiv prin avort, consimtit sau fortat, ca in China. Respectul pentru natura e adus in discutie, desi solutia propusa este una care incalca total procesul biologic firesc de a da nastere. Aceiasi alarmisti nu mentinoneaza nimic despre pericolele ingineriei genetice.

A salva sau a nu salva

Destule voci din ”tabara” pro-avort sustin ca un copil nascut viu in urma unei proceduri de avort nu ar trebui tinut in viata, fiind in schimb lasat sa moara, pentru simplul fapt ca nu a fost dorit, viata lui nu ar avea aceeasi calitate cu a altora, ar fi nefericit, va avea un handicap in urma procedurii etc.

Aceeasi problema s-ar putea pune, prin asociere, situatiei in care un adult sau copil ranit grav e gasit pe marginea drumului – ar trebui ajutat, salvat, sau nu? Daca va avea un handicap in urma ranilor suferite? Dar un om care a incercat sa se sinucida, ar trebui salvat sau lasat sa moara? Cu siguranta calitatea vietii lui nu e tocmai stralucita in acel moment. Deci, pana unde mergem?

Acestea sunt numai cateva dintre problemele pe care le ridica gandirea pro-avort. Din nefericire, raspunsurile sunt intotdeauna aceleasi – ”femeia face ce vrea cu corpul ei”, ”cine nu e de acord cu avortul sa adopte toti copiii din orfelinate” si ”nu le platiti voi scutecele si carucioarele”. Se va gasi mereu un slogan sau un sofism care sa ia locul ratiunii si cumpatarii.

CITESTE SI: MASACRU: 22.000.000 de avorturi în România

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: