Prostituatele de presă îi citează copios pe nemernicii din coaliția PSD – PNL, care se întrec să se laude cu isprava „SCHENGEN”, fără să se refere și la marea condiție pusă de Viena: să acceptăm deportarea pe teritoriul nostru din cei 50.000 de migranți ilegali aflați în Austria

Presa vândută prezintă un act major de trădare națională ca pe o victorie: intrarea României cu barca și avionul în Schengen din martie 2024. (Relatările din publicațiile principale pe acest subiect sunt ca trase la xerox. Puteți să vă convingeți că detaliile esențiale lipsesc și la Antena 3, și la Digi. Nu mai insist, tonul e triumfalist.)

Prostituatele de presă îi citează copios pe nemernicii din coaliția PSD – PNL, care se întrec să se laude cu isprava, fără să se refere și la marea condiție pusă de Viena: să acceptăm deportarea pe teritoriul nostru din cei 50.000 de migranți ilegali aflați în Austria.

Ca să ascundă acest crunt și umilitor adevăr, ziariștii folosesc sintagma vagă și misterioasă din comunicatul MAI, condus de omul sistemului, Cătălin Predoiu. Respectiv, că România „va aplica acordul Dublin”. Ca să înțelegem ce e în spatele acestei sintagme, trebuie să știm că am fost trădați în etape și tot baletul cu „negocierea” jucat de lichelele Ciolacu și Ciucă a fost de ochii lumii în ultimele luni. În mod mincinos și acești politicieni și lătrăii lor, gen Cristian Tudor Popescu, susțin că n-a intervenit nimic nou și că acordul era oricum. Fals.

Acordul Dublin e o propunere care datează din 2013. Dar guvernele zdravene la cap nu l-au semnat sau l-au semnat doar cele care au interes să se folosească de el în dauna altora. Aspectul cheie, care ne interesează pe noi e că un invadator ilegal al Europei, care e prins într-o țară vestică (să zicem), poate fi dat înapoi altei țări europene prin care a trecut. Evident, dezavantajate sunt țările de la periferie și cu ieșire la mările sudice. Observați că din start a fost gândit ca să distribuie colonizatorii în interiorul uniunii, conform planului, nu să îi trimită în țările de origine, cum ar fi normal.

Așadar, timp de un deceniu, acordul nu a fost aplicat României. E de domeniul evidenței, altfel austriecii nu ar fi avut de ce să ceară asta în negocierile recente, dacă aveau o presupusă bază legală încă din 2013. Doar că negocierile se purtaseră în secret în vară, acum era doar amețit publicul.

Ei bine, abia în 20 septembrie 2023, Ministerul de Interne a semnat pe mutește acest acord bilateral cu Austria. Ticăloșia a fost ascunsă birocratic sub titlul de „Hotărârea 890 din 20 septembrie 2023 privind aplicarea Regulamentului UE 604 pe 2013”. (Cine ar fi putut bănui!?) Semnatari sunt Marcel Ciolacu, Bogdan Despescu, din partea MI și un secretar de stat din MAE, Traian Laurențiu Hristea.

Abia în octombrie 2023, un blog juridic semnala în trecere că România a semnat acordul Dublin. Presa era ocupată cu alte scandaluri ca să observe. Hotărârea are un singur articol, aprobarea acordului din 2013, conform altei înțelegeri semnată la Viena în august 2023. Deci tot circul cu „negociem cu Austria, ne-a pus trei condiții, bla, bla… ” era praf în ochi. Nu mai negociau nimic, nici Ciolacu, nici Ciucă, nici Iohannis, pentru că deja semnaseră Diktatul de la Viena de astă vară. Ce să mai negocieze în decembrie!?

Autoarea Diana Jitaru, de pe blogul juridic Lex Cafe, explică despre ce ar fi vorba în acord. Pe românește, există o bază de date Eurodac, și când Austria vrea să scape de un migrant sau chiar de un apatrid (cineva care pur și simplu și-a aruncat pașaportul, să zicem), îl înscrie în acea bază și țara parteneră (adică noi) răspunde în șapte zile lucrătoare.

Separat de acest acord bilateral, în 20 decembrie 2023, țările UE au ajuns la un alt acord, anunțat cu aplauze de presa de casă. Spot Media condus de faimoasa Ioana Ene Dogioiu titra: „Moment istoric! UE a adoptat pactul privind migrația, care presupune inclusiv tabere de detenție. Mai are Austria motiv să nu ne vrea în Schengen?”

În articol, ni se spune că acordul prevede că țările membre vor avea de ales: ori primesc din refugiații redistribuiți din alte țări, ori plătesc o sumă neprecizată într-un fond UE. Cred că puteți ghici varianta pe care o vor prefera mereu politicienii noștri, cu bugetul deficitar în an electoral și nu numai…