Protestul ilegal al magistraților pe banii noștri, frăția îmbuibaților nelegiuiți

Aproape toată lumea, cu excepţia spălaţilor pe creier, înţelge că numai justiţie nu se face în România! În ciuda propagandei, aproape întreaga procuratură e o mafie în toată regula:

Un magistrat câştigă cel puţin patru salarii medii pe economie. În afara acestui venit, mai are şi alte facilităţi la care un pălmaş de rând nici nu se poate gândi: apartament pe viaţă, decontarea transportului etc.

Menirea unui procuror e acela de a fi „avocatul statului”. Menirea unui judecător e aceea de a împărţi dreptatea. Ambii, în atingerea menirii lor utilizează legislaţia în vigoare. Legislaţie care e făcută de către legislativ, adică de către Parlament.

Aşa cum legislativul sau executivul nu au voie să se amestece în actul de justiţie, adică în aplicarea legilor, la fel nici cei din justiţie nu au voie să se atingă de ceea ce face legislativul. E o chestie de bază, se numeşte separarea puterilor şi, formal cel puţin, trebuie respectată chiar şi în fake-democraţia noastră.

Ce te faci însă când procurori sau judecători decid să proclame la fiecare schimbare de legislaţie că li se afectează independenţa? Treburile se tranşează simplu: independenţa lor nu le poate fi afectată decât dacă un politician pretinde că judecă sau acuză în locul lor. Altfel, printr-o lege sau o ordonanţă, e imposibil să se pretindă că se afectează în vreun fel independenţa respectivilor.

Acum să vedem cum stă situaţia. O mână de magistraţi cărora le tremură curul de frică deoarece au fost uneltele prin intermediul cărora securiştii şi-au făcut de cap, au ales să devină activişti civici. Mai mult, o secţie întreagă (DIICOT) a decis că e cazul să închidă porţile. Asta după ce, până acum, se tăvăleau cu curul de pământ că au prea mult de lucru!

Pentru faptul că statul face eforturi imense să le plătească salarii grase, magistraţii ar trebui să aibă bunul simţ să înţeleagă că e cazul să respecte legea. Făcând greve – care le sunt interzise atât prin lege cât şi prin statut – se situează pe o poziţie strict de ilegalitate şi ar trebui eliminaţi din magistratură. Mai mult, ar trebui să plătească orele nemuncite, să li se facă reţinere pe salariu. Nu înţeleg un lucru: oriunde în lumea asta, dacă lipseşti nemotivat eşti dat afară. De ce magistraţii care refuză să meargă la serviciu nu sunt daţi afară?

Lucrurile deja sunt într-o nebuloasă totală. Încrederea în justiţie e aproape de zero. Aproape toată lumea (cu excepţia spălaţilor pe creier) înţelge că numai justiţie nu se face în România şi că, în ciuda propagandei, aproape întreaga procuratură e o mafie în toată regula. Degeaba se bazează pe spusele otrăvite ale jegului de Timmermans (care nu face altceva decât să susţină poziţia infractorilor olandezi) sau pe câte-un tiriplici gen Elmar Brok – el însuşi cercetat pentru deturnare de fonduri în PE. Nimeni nu mai înghite găluşca întrucât toată lumea e conştientă că domeniul juridic e unul profund corupt.

Pentru a avea parte de un proces corect trebuie să ai spate, bani sau noroc. Altfel, dacă intri „în cătare” te condamnă că nu ţi-ai dovedit nevinovăţia (asta e motivaţia în cazul fostului ministru Niţă). Te cruceşti când vezi cât reuşeşte să strângă un procuror „dintr-un salariu”, dar şi când auzi că pensia pe care ajunge să o înhaţe e mai mare decât salariul, şi-aşa umflat.

Poate c-ar fi timpul să ne întrebăm sincer: cât mai acceptăm golănia. Nişte analfabeţi care n-au habar de principiul separaţiei puterilor se trezesc că sunt buricul ţării. Oare n-ar fi cazul să ajungem la o mai corectă împărţire a Bugetului şi să le mai tăiem din osânză? Nu de alta, dar nu am înţeles de ce în ţara asta trebuie să fie categorii privilegiate doar pentru că ţin pulanul în mână? La urma urmei, ăia cu pulanul sunt gândiţi să apere oamenii cinstiţi, nu să se instaureze ei în fruntea bandiţilor şi să instaureze un sistem discreţionar şi ilegal.

În concluzie, ar trebui să ne adresăm cât mai mulţi Ministrului Justiţiei, Procurorului General şi CSM-ului şi să cerem să ni se spună ce măsuri se iau împotriva celor care nu-şi fac orele de program. Nu de alta, dar pe păduchii chiulangii noi îi plătim şi, cel puţin din bun simţ, ar trebui să ni se dea socoteală în ceea ce priveşte cheltuirea banilor noştri! Nu credeţi că ar cam fi timpul?

Autor: Dan Diaconu | Sursa: Justitiarul.ro