Raportul Lunacek, sau pericolul dictaturii GAY in Europa

Raportul Lunacek, numit și „Foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen”, este un raport de inițiativă al unui grup din Parlamentul European, fără caracter legislativ, programat a fi votat în plenul Parlamentului European pe 4 februarie. Chiar și fără a avea urmări obligatorii, Raportul Lunacek este esențial pentru lobby-ul homosexual, pentru că poate stabili agenda europeană în domeniul sexualității pentru următorii 7 ani.

Același grup care a inițiat Raportul Estrela, referitor la „drepturile sexuale și reproductive”, respins la vot în P.E. pe 10 dec. 2013, se află în spatele Raportului Lunacek, care reia de fapt și temele Estrela („dreptul” la avort și educația sexuală obligatorie încă din creșă), adaugă definirea comportamentului gay ca fiind „normal”, legalizarea căsătoriilor gay, permiterea adopției de copii de către asemenea „cupluri” etc. și pune bazele pentru o dictatură gay în Uniune.

Ca și Estrela, Raportul Lunacek încalcă principiul subsidiarității: competența statelor membre în ceea ce privește politicile care se adresează familiei, definită încă, în România și în alte state UE, ca uniunea dintre un bărbat și o femeie.

Sexualitatea este tratată sistematic ca fiind separată de funcția reproductivă și este văzută ca o activitate recreativă, un „drept” pentru toți, la respectarea căruia trebuie să vegheze Uniunea. De mai mulți ani lobby-ul gay încearcă să-și îmbrace obiectivele politice în haina drepturilor omului. În acest scop, în anul 2006 au fost enunțate principiile Yogyakarta, denumite astfel după un oraș din Indonezia, unde câțiva „experți” s-au adunat pentru a „interpreta” drepturilor omului din perspectiva homosexualilor. Deși documentul nu este recunoscut de nimeni în afara creatorilor săi, conform acestor „principii”, toate statele trebuie să legalizeze căsătoria gay, în caz contrar fiind considerate „inamici ai drepturilor omului”! Libertatea de opinie și de exprimare este ignorată de acești „experți”, promotori ai unei veritabile dictaturi gay.

Raportul Lunacek reprezintă una dintre tentativele de a introduce principiile Yogyakarta în legislația UE. O altă încercare, eșuată, a avut loc recent, în timpul sesiunii Adunării Parlamentare a OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa).

Câteva pericole conținute de Raportul Lunacek

1. În primul rând, Raportul propune ca UE să introducă în strategia-cadru un „mecanism” care să asigure faptul că nici o lege ulterioară a Uniunii nu va aduce atingere intereselor persoanelor gay. Acest lucru ar crea un privilegiu fără precedent, având în vedere că orice lege este contrară intereselor unui grup sau altuia. De fapt, un asemenea „mecanism” ar echivala cu un drept de veto pentru persoanele gay, pe care numai ele l-ar avea. O întrebare ar fi: de ce numai ele să aibă drept de veto? Drepturile omului sunt pentru toți și ele nu trebuie să ajungă privilegii pentru unii.

2. Raportul vorbește doar de „drepturile persoanelor LGBTI”. „Drepturile” lor sunt desprinse artificial de drepturile omului și sunt privite ca aparținând unui grup separat, ceea ce subminează principiul universalității drepturilor. Unii sunt mai egali decât ceilalți și drepturile persoanelor gay trebuie să aibă prioritate, spune Raportul, în esență.

3. Raportul face referire la „foile de parcurs” pentru persoanele cu dizabilități și cele de etnie romă. Documentele respective sunt despre persoane cu nevoi speciale care nu pot primi un „tratament egal” pentru a le oferi o viață mai bună, ci un tratament privilegiat; pentru ele sunt gândite politici speciale. A propune politici speciale pentru persoanele gay înseamnă doar să le oferi privilegii, nu să le oferi un tratament egal.

4. Unele propuneri din Raport sugerează că mariajele gay ar trebui recunoscute de facto și în statele care nu le-au legalizat. Acest lucru este insinuat prin cererea ca toate actele civile în care persoanele gay sunt parte să fie considerate valabile și în restul statelor UE.

5. Raportul pretinde că persoanele gay trebuie protejate de orice critică, numită generic „crimă de ură” (hate crimesau bias crime). În același timp se pretinde că libertatea persoanelor gay, „de a se aduna și de a se exprima”, nu trebuie să fie în nici un fel restricționată, mai ales de legile care au scopul să protejeze minorii… Autorii raportului propun un dublu standard: libertatea de exprimare fără restricții pentru grupul gay și libertate de exprimare restricționată pentru cei care îi critică. Toți trebuie să avem libertate de expresie și să fim protejați de crimele de ură, nu doar homosexualii. Crime de ură au comis și homosexualii contra altor grupuri, de ex. în 2013, la Bruxelles, unde slujea un Arhiepiscop, și la Biserica Madeleine din Paris.

Raportul Lunacek aparține agendei anticreștine, cu susținere serioasă la Bruxelles. Odată adoptat, chiar dacă nu are putere legislativă, el va putea servi drept bază pentru o Directivă, lege unională cu caracter obligatoriu. De pe Cultura vietii