România este în pragul unei EPIDEMII GRAVE

Aproape 90% dintre toxicomani au hepatită C şi jumătate au HIV, boli pe care le pot transmite oricând în comunitate. În loc să investească în programe de reducere a riscurilor, precum cel de schimb de seringi, statul preferă să plătească înzecit efectele dezastrului.

ALERTĂ! Un virus foarte puternic a mai ucis doua femei din Romania. Afla cum poti sa te feresti de el CAMPANIE EVZ. Bomba cu ceas a drogurilor. Nu îi vedem pe stradă, dar nu înseamnă că nu există. Sunt în jur de 20.000 de consumatori în Bucureşti. În cartierele mărginaşe, Rahova sau Ferentari, nu se mai ascund decât de Poliţie, în timp ce în zonele de lux, drogurile se consumă în cluburi. Săraci şi bogaţi deopotrivă, dependenţii de droguri au ceva în comun: 90% dintre ei sunt bolnavi de hepatită C şi aproape jumătate – de HIV/ SIDA. Infecţiile au explodat în ultimii trei ani, după ce programele de schimb de seringi au fost sistate. Cei care vor să spună „nu” drogurilor au puţine centre la dispoziţie, iar tratamentul abia acoperă a zecea parte dintre consumatori. EVZ întoarce fenomenul pe toate feţele şi vă prezintă, în zilele următoare, poveştile celor care se luptă cu drogurile sau au reuşit să se lase, precum şi modul în care combat problema oficialii. Câţi „drogaţi” avem? Oficial, 4,3% din populaţia cu vârste între 15 şi 64 de ani a consumat droguri cel puţin o dată, arată ultimul raport al Agenţiei Naţionale Antidrog. Practic, nu se ştie exact câţi toxicomani există, numărul lor fluctuând masiv. Dacă în 2011, erau 20.000 de consumatori de heroină în Capitală, în 2012, numărul lor scăzuse brusc la 10.000. „Concluzia e că nu ştim câţi sunt. Minimum 10.000, maximum, ar putea fi încă pe atât. Dacă ar fi să luăm în calcul consumul recreaţional, am putea vorbi de 60% din populaţia masculină”, spune Valentin Simionov, directorul Reţelei Române de Reducere a Riscurilor (RHRN). Profilul consumatorilor e eterogen: de la elevi care „au debutat” pe etnobotanice, până la persoane trecute de 50 de ani, care au încercat heroina imediat după Revoluţie. Profilul socio-economic al consumatorului e la fel de pestriţ. „Când te apuci, poţi avea o situaţie me die, iar dacă eşti manager, în scurt timp poţi ajunge homeless, pentru că îţi vinzi maşina, casa, apoi furi”, adaugă Cristina Fierbin ţeanu, reprezentantul ARAS, ONG ce se ocupă de prevenirea consumului.

Efectul catastrofal al etnobotanicelor Dincolo de numărul exact al consumatorilor, ce se învârte în jurul valorii de 20.000, marea problemă rămâne lipsa programelor de reducere a riscurilor. Unul dintre cele mai importante, recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, e schimbul de seringi. Pentru că farmaciile nu vând seringi pentru insulină (folosite de consumatorii de heroină) fără reţetă, dependenţii au ajuns să le facă „roată”.

Până în 2010, aceste programe de distribuţie de seringi erau derulate de ONGuri şi finanţate de organisme internaţionale (ONU, Fondul Global). De la această dată, finanţarea a fost sistată justificat, motivul fiind apartenenţa României la UE. În momentul în care această responsabilitate a revenit României, în trei ani s-a remarcat o creştere a infectărilor cu HIV în rândul consumatorilor cu aproape 300%: de la 28 de cazuri, până în 2007, la peste 500, între 2011 şi 2013. Momentul a coincis şi cu intrarea pe piaţă a aşaziselor drogurilor legale. „Toxicomanii nu se mai injectau de trei ori pe zi ca la heroină, putând ajunge, cu etnobotanicele, şi la 10-15 injectări. Crescând numărul înţepăturilor, a crescut şi riscul infecţiilor”, explică reprezentantul RHRN.

Seringile de la stat, bune de aruncat În Capitală, necesarul ar fi de 4 milioane de seringi. În prezent, au acces la ele sub o treime dintre consumatori. OMS recomandă o acoperire de 60%. „Ministerul Sănătăţii a cumpărat, anul trecut, 210.000 de seringi, o picătură într-un pahar. ANA a cumpărat 800.000 de seringi prin licitaţie publică, fiind aleasă cea mai ieftină ofertă. Seringile sunt proaste, se înfundă, iar consumatorii le-au respins”, atrag atenţia cei de la ARAS. Reprezentanţii ANA aruncă vina pe consumatori, întrucât aceleaşi seringi sunt folosite şi în programele din SUA. ARAS a încheiat la sfârşitul anului trecut un parteneriat cu Primăria Capitalei, care se angaja să achiziţioneze 2,5 milioane de seringi, însă, până acum, autorităţile locale nu au livrat nimic. Şi în penitenciare, programele de schimb de seringi au fost oprite din 2008, pe motiv că nu există cerere.

Centre de reabilitare ca în Vest, un vis După dezintoxicare, bolnavii sunt lăsaţi în voia sorţii, pentru că nu există aşa-zisele centre postcură, în afara oraşelor, ca în Occident, unde foştii dependenţi învaţă să se reintegreze. „Se numesc comunităţi terapeutice, unde nu are voie să pătrundă nimeni şi unde pacienţii fac sport, gătesc, pictează etc. Stau acolo cel puţin şase luni. Noi nu avem nici măcar centre private postcură”, spune psihiatrul Cristian Bengescu, care a deschis primul centru pentru tratarea toxicomaniilor, în 2006. Agenţia Naţională Antidrog are două astfel de centre a câte 35 de locuri, în Braşov şi Harghita, dar nu sunt funcţionale. „Legea nu ne-a permis să le operaţionalizăm în parteneriat public-privat. Sperăm ca, de anul acesta, cel puţin unul dintre ele să înceapă să funcţioneze”, promite şeful ANA. 540 de cazuri de HIV s-au înregistrat în rândul consumatorilor, între 2011 şi 2013 „Toxicomanii se injectează şi de 15 ori pe zi cu etnobotanice. Cu cât numărul înţepăturilor e mai mare, cu atât şi riscurile de infecţii cresc.”
VALENTIN SIMIONOV, director RHRN „Indiferent dacă îi dai sau nu seringi consumatorului, el tot se injectează. Dar, dacă nu îi dai, s-ar putea să se injecteze zece oameni cu o singură seringă.”
SORIN OPREA, director Agenţia Antidrog

Metadona, un lux pentru cei care vor să se lase Mulţi dintre consumatori ar căuta ajutor, dacă accesul la acesta ar fi atât de simplu. Centrele de dezintoxicare şi tratament sunt insuficiente şi puţin popularizate. Dezintoxicarea prespune internarea timp de două săptămâni într-un spital de psihiatrie, timp în care consumatorul elimină din corp drogul şi scapă de sevraj fizic. Problema e că rămâne cu dependenţa psihică, de care nu pot scăpa decât prin consiliere susţinută, suport din partea familiei şi mai ales tratament de substituţie cu metadonă. Unii dintre consumatori nu reuşesc să scape toată viaţa de „înlocuitorul” drogului, însă efectele acesteia sunt mult mai scăzute decât în cazul heroinei. Pot munci şi pot avea o viaţă normală. Metadona se distribuie gratuit în Bucureşti doar în două centre ale Ministerului Sănătăţii- „Sf. Stelian” şi „LSM Obregia” – plus în trei centre ale Agenţiei Antidrog. Numărul beneficiarilor este sub 1.000, mai puţin de 10% din numărul total al celor ar avea nevoie. După recomandările OMS, ar trebui să avem o rată de 30%.

În Bucureşti, mai sunt autorizate alte patru centre private, care acoperă aproximativ 700 de dependenţi, dar contra cost. Tratamentul poate ajunge însă şi la 1.000 de lei pe lună, iar mulţi nu şi-l permit. Studiile au arătat că 25% dintre consumatori reuşesc să se lase dacă beneficiază de tratament de substituţie şi suport cel puţin un an de zile.
În centrul ANA de la Obregia, peste 80 de foști consumatori primesc metadonă gratuit Mai bine 3,5 milioane pe tratament, decât prevenţie! Costurile unui program de schimb de seringi pentru 10.000 de consumatori înseamnă cam 165.000 de euro pe an, spun reprezentanţii societăţii civile. O sumă deloc exagerată, în comparaţie cu tratamentul celor 540 de persoane infectate cu HIV, care ajunge la 3,5 milioane de euro din bugetul statului! Un bolnav de HIV – 6.500 de euro pe an Odată produsă infectarea şi declanşarea bolii (SIDA), pasul următor în cazul consumatorilor de opiacee e îmbolnăvirea cu TBC, un cost suplimentar, la care se adaugă şi tratamentul pentru hepatita C. Un singur bolnav de HIV costă statul anual 6.500 de euro. Oficialii Agenţiei Antidrog, înfiinţată în 2003, speră ca anul acesta să primească mai multe fonduri pentru seringi. „Resursele vor fi dublate. Avem o nouă strategie antidrog adaptată momentului. Am reluat discuţiile şi cu Colegiul Farmaciştilor, pentru că vrem să se aprobe vânzarea directă a seringilor”, ne-a declarat Sorin Oprea, directorul ANA. Ministerul Sănătăţii a refuzat să precizeze dacă are alocat un buget pentru achiziţionarea de seringi, însă ONG-urile nu îşi pun prea multe speranţe.

„În acest an, din câte ştim, nu sunt prevăzuţi bani pentru seringi”, spune Cristina Fierbinţeanu (ARAS). Riscurile pot fi catastrofale dacă nu se remediază problema. „Fără programe de schimb de seringi, fără farmacii de unde acestea pot fi cumparate, fără campanii de prevenire, cu un sistem penitenciar ce neagă existenţa drogurilor injectabile în interior, fără suficiente centre de prevenire şi tratament substitutiv şi fără susţinerea guvernamentală, societatea se află la acest moment în faţa unei epidemii de boli transmisibile şi letale”, atrage atenţia Eugen Chiracu, directorul Asociaţiei Drepturilor Omului şi a Persoanelor Private de Libertate.