România vs Ungaria: „Câţiva tipi bruneţi, toţi fără mască, chiuiau şi dansau chiar sub ochii înţelegători ai poliţaiului”

Gabriel, un tânăr român care locuieşte în Elveţia, a comparat ceea ce a văzut în Ungaria cu ceea ce a găsit acasă, în ţară, în timpul unei vizite. Mai exact, el a dat ca exemplu modul în care se aplică legea în cele două ţări.

Pe drumul de întoarcere, românul a oprit în Ungaria, timp de două zile, la Budapesta, în interes de serviciu. A avut parte de o primă surpriză atunci când un prieten maghiar, pe care îl cunoştea din copilărie, în timpul petrecut la bunicii dintr-un sat de lângă Timişoara, l-a invitat la meci.

„Am rămas surprins că ungurii permit accesul oamenilor la meciuri. E drept că asta se întâmplă în condiţii speciale, iar spectatorii poartă toţi măşti şi respectă distanţarea socială. Plus că restaurantele sunt deschise, desigur cu respectarea condiţiilor. Şi n-am văzut pe nimeni să se înghesuie”, a scris el pe Facebook.

În a doua seară şi ultima, în timp ce se ducea spre hotel, a auzit mai multe voci vorbind parcă în contradictoriu, iar primul instinct a fost să se întoarcă, dar curiozitatea a fost mai puternică. Şi a continuat să meargă până când, după mai puţin de un minut, în faţa sa a văzt mai mulţi poliţişti.

Adolescenţi amendaţi la Budapesta

„Erau vreo 7-8 poliţişti şi poate de două ori mai mulţi tineri, care discutau cu voce tare, în contradictoriu. Nu ştiu prea bine limba maghiară, am prins-o mai mult din mers în copilărie, de la vecinii mei maghiari din Timişoara,. Dar când am ajuns mai aproape, am înţeles câte ceva. Tinerii au încins o petrecere, dar se pare că nu au apucat nici să-şi bea primul rând de băutură şi au fost opriţi de poliţişti. Deşi adolescenţii încercau să-i convingă să nu-i amendeze, au fost penalizaţi. „Vă dăm cea mai mică amendă posibilă, dar trebuie să v-o dăm. Ţinem cont că nu sunteţi recidivişti şi că v-aţi recunoscut greşeala, dar trebuie să plătiţi. Data viitoare sigur o să vă gândiţi de două ori înainte să sfidaţi legea”, le explica sfătos un poliţist, pesemne ăl mai mare în grad”, povesteşte Gabriel.

A doua zi a ajuns acasă, în România, mai exact la fratele său, la Bucureşti, acolo unde a stat în următoarele zile, înainte să se întoarcă în Elveţia. A şi uitat, aşa cum el însuşi spune, întâmplarea de la Budapesta, când într-o seara de joi a văzut, sau mai bine zis a auzit într-o primă fază, mai mulţi oameni strânşi în faţa barului situat la doar câţiva metri de bloc.

Petrecere cu manele sub ochii poliţistului

„Au intrat în bar şi au început cu muzică lăutărească şi manele date la maxim. Nici măcar nu lăsau uşa închisă, pentru că am văzut că unii ieşeau afară şi discutau. Unul a urinat chiar pe stradă, deşi pot să jur că aveau toaletă şi în local. Alţii discutau aprins, înjurând, probabil certându-se pe vreo fată. Când am trecut pe lângă ei, după ce m-am dus la magazinul non-stop să-mi iau ţigări, am văzut câţiva bărbaţi, toţi fără mască, care chiuiau şi dansau pe manele, afară. Era deja trecut de ora 23.00.
Nu departe era oprită o maşină de poliţie, iar unul dintre poliţai se întreţinea amical cu doi dintre ei. Îi ruga să intre înăuntru şi să nu mai facă gălăgie, nici nu îndrăznea să le spună să oprească petrecerea, de amenzi nici atât. Maşina de poliţie a plecat, băieţii au continuat petrecerea liniştiţi, până dimineaţa. Am plecat scârbit de acolo, am înţeles încă o dată, dacă mai era cazul, că în ţara mea unii sunt mai egali cu alţii şi că trebuie doar să ai relaţiile potrivite ca să nu-ţi mai pese de reguli şi de cei din jur”, mai spune Gabriel.