Românii NU sunt chiar cel mai DE RAHAT POPOR din lume!

Am mai scris despre chestia asta, dar simt nevoia de mici ajustări pe temă. Eu am ieșit rar din țară, iar când am făcut-o, am stat prea puțin. Sunt mai ignorant, înghit repede ce mi se spune, dacă mi se pare mie că miroase a adevăr. Chiar dacă nu s-au prins toate manipulările de mine, tot n-aș fi avut de unde să știu unele lucruri și tot am pus botul la câteva. Între timp însă, am mai vorbit cu oameni care trăiesc în străinătate. Unii au plecat mai de curând, alții demult. Dar aproape toți mi-o zic sincer. „Românii? Urâtă nație.“ O prietenă care stă de doi ani în Franța chiar m-a asigurat că francezii n-au nici o problemă cu țiganii, ca etnie. Țiganii sârbi, de pildă, sunt chiar apreciați în Paris. Afaceriști semi(i)legali, descurcăreți, respectuoși, talentați. Francezii au însă, ce-i drept, o problemă cu românii. Și nu doar cu românii țigani, cu ăia intră doar rareori în contact, că majoritatea cerșesc. Dar românii albi sunt și mai răi. Aroganți, autosuficienți, fuduli, agresivi, mârlani. Oh, nu toți. Dar știți voi, așa lucrează oamenii, ca să-și găsească puncte de sprijin: cu generalizări. Nu știu dacă e așa, încă cercetez. Dar, de dragul argumentației, să ne imaginăm, rogu-vă, că suntem autosuficienți și fuduli.

De ce suntem așa?

Nu sunt expert în genetică, dar nu cred că noi, românii, ne naștem aroganți. Nici cu impresia că suntem speciali și că palma lui Dumnezeu s-a insinuat pervers în uterele mamelor noastre ca să ne mângâie pe creștet și să ne binecuvânteze. Această fudulie ne este indusă și ajunge, într-un final nefast al dezvoltării noastre individuale (că evoluție mă doare sufletul s-o numesc), să ne întunece grav judecata. Încă din clasele primare aflăm despre limba noastră – o comoară, despre iluștrii noștri înaintași, despre marii noștri
eroi, care au apărat Europa cu prețul propriilor vieți, despre uriașii noștri lideri și nenumărații martiri. Întreaga noastră istorie este, conform manualelor, fără pată. Nici o nedreptate, nici un atac mârșav la adresa vreunui vecin, nici o fățărnicie, nici un viol comis de vreun domnitor, nici un păduche lat în chiloții vreunei preafrumoase și prea-caste domnițe, nici o crimă odioasă, nici un moment, de la Herodot încoace, în care să se fi consemnat că cineva, vreun cărturar sau vreun lider politic bezmetic, ar fi exclamat cu năduf: „Futu-i în cur și pe românii ăștia, că tare prostălăi și jigodii mai sunt!“ Nu. Suntem perfecți. Asta ni se servește, așa ajungem să pășim în viața de adulți. Trist și paradoxal, chiar convingerea noastră că suntem superiori altora ne face slabi, vulnerabili, antipatici și, da, proști. Poți să fii un tip deștept, la urma urmei. Dar dacă te crezi mult mai deștept decât ești, inevitabil, devii tot un idiot.

De ce nu ne revenim?

Dar atenție! Să nu credeți că manipularea încetează odată cu terminarea școlii. O, nu! Continuă cu și mai multă abnegație în viața de adult. Așadar, dragi foști copii, o să vedeți mulți șmecherași, pe la televizor, prin cărți sau chiar aievea, încercând să vă convingă că noi, românii, suntem un neam senzațional. Un popor ales. O nație plină de oameni talentați, plini de umor, profunzi, primitori, decenți, creativi și neapărat (dar neapărat!) frumoși. Mai precis, femeile românce sunt cele mai frumoase din lume (hai, recunoașteți, de câte ori ați auzit enormitatea asta?), iar bărbații români, cei mai buni amanți. Și hermafrodiții români sunt și una, și cealaltă. În același timp! Veți auzi pe la televizor, de obicei la Antena 3, de unul, Paler. Vorbește despre România și alte nimicuri. Când auziți de Paler, închideți televizorul. La fel faceți dacă dați peste altul, Puric. Ei sunt talentați la prima vedere, nimic de zis. „Au papagal“, cum zice românul. Dar spun prostii. Spun prostii care pe ei îi îmbogățesc, iar pe noi ne distrug.

Atât timp cât stăm în banca noastră, e totul în regulă, dar se mai întâmplă să ajungem în cine știe ce capitală adevărată, de oameni ai căror strămoși studiau astronomie în timp ce ai noștri încă se chinuiau să descopere focul. Și-atunci ne dăm repede seama, dacă într-adevăr suntem niște oameni decenți, c-am fost trași pe sfoară: de fapt, n-am fost aleși, nu suntem binecuvântați, nu avem nimic special, nu am suferit nici o nedreptate istorică scandaloasă care să ne fi adus la stadiul actual și, dacă am avea un pic de demnitate și optimism, ne-am consola cu faptul că măcar nu suntem chiar cei mai răi. – Autor: Andrei Manțog

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: