Românii, salvatorii Europei

“Romani! Ridicati capetele plecate! Indreptati spinarile incovoiate! Alungati tristetea si lipsa de sperante din aste zile. Nu mai stati timorati si complexati in fata unei Europe care ne datoreaza insasi existenta. Amintiti-va din nou de Marele nostru Stefan. De toti mosii si stramosii care nu au lasat neamul sa piara. Cu sute de ani inainte de Americi, teroristi, CIA-uri, Al- Qaede si atentate regizate, Stefan cel Mare si Sfant administra Islamului cea mai mare infrangere suferita vreodata de vreo armie musulmana din partea unui lider crestin.”

Fragmetul de mai sus putea fi o introducere inspirata pentru un pamflet. Un fel de “haz de necaz”, o autoironie subtilă pe care noi, inventatorii ţuicii şi ai mămăligii, avem puterea să o facem.

Din păcate, textul la care fac referire nu a fost gândit în scop de hăhăială. Dar deloc.
Oamenii care scriu pe-acolo se iau şi îşi iau activitatea în serios. Înarmaţi cu răbdare, perseverență şi mult talent minţitoresc, s-au apucat să ne mutileze istoria. Suficient de slută şi fără agresiunea lor.

“Europa ne datoreză însăşi existenţa!” Ciudată turnură a evenimentelor. Noi, salvatorii Europei, am ajuns astăzi puiuţii subdezvoltaţi. Ăia care învaţă ultimii să zboare şi se clatină anemici pe două beţe tremurânde.

Noi, ăştia care toată istoria ne-am şters baliga de pe cizmă cu turbane turceşti, ne luăm de mână cu ucrainenii şi cu foştii iugoslavi. Şi încingem astăzi hora europenilor “speciali”. Măcar unii sunt în plin război, iar pe ceilalţi i-a democratizat aerian Alianţa Libertăţii.

Dar noi ce scuză avem? Pesemne, purtăm în spate o istorie glorioasă, înţesată de victorii şi cuceriri. Noi am zdrobit islamul, am salvat Europa, am dat de pământ cu invadatorii mai ceva ca Asterix şi Obelix. Nu am fost doar excepţional de viteji, ci şi mărinimoşi. După ce le-am sunat apa-n cap turcilor, ni s-a făcut milă de ei şi le-am dat grâul, aurul şi copiii.

Ceva nu se leagă. Probabil sunt fragmente istorice încă nedesluşite de cărturarii noştri. Depăşim momentul şi nivelul articolelor isterico-istorice din online. Dar îmi amintesc istoria din şcoală.

Îmi amintesc manualele frumos desenate, cu barda lui Mihai şi dinţii paşei Hassan. Manuale pe care le citeai atent, chiar le memorai pe alocuri, iar la final rămâneai confuz. La fel cum ai fi privit puiul de acvilă dezvoltându-se într-o găină fudulă. Autor articol: Dani Corban, Reactii.ro