Să facem România mare din nou, ieşind din UE – 14 motive pentru Roexit

(Şi nu la cea teritorială mă refer.) Cea mai spectaculoasă scădere a simpatiei românilor pentru UE (chiar cea mai abruptă în toată istoria UE) înregistrată de ultimul Eurobarometru, de la 59 % în aprilie la 49 % în octombrie, ne arată că românii, departe de a fi „oile” Europei, dau dovadă de un simţ al realităţii şi de un fler politic mult superioare multor popoare din poleitul şi semeţul (încă) Vest al Europei şi al lumii. Un aport semnificativ la această poziţie l-a avut cu siguranţă ofensiva din stradă, din presă, din politică a rezistilor, usriştilor, cioloşiştilor, semnatarilor platformei pt autonomia transilvaniei, activiştilor pro-lgbt-educaţie sexuală-ideologie de gen şi restului de mercenari neo-sexo-marxişti ai globaliştilor, ambasadorilor şi tuturor personajelor politice europene care îi susţin pe activiştii interni, care au trezit ochii multora în legătură cu „deliciile” care ne aşteaptă în UE. Tuturor, mulţumiri sincere pentru acest rezultat al muncii lor!

Şi asta după ce eram printre cele mai entuziaste şi optimiste popoare prinse în laţul imperiului progresist bruxelez.

E adevărat, circa 65 % nu doresc o ieşire imediată din UE, iar acest lucru ţine probabil de mai mulţi factori: nesiguranţa privind ceea ce va urma, dacă mai avem cui vinde şi de unde cumpăra, teama că rudele lor numeroase aflate în alte state UE ar fi nevoite să plece, fiind astfel lipsite de venituri, în destule cazuri, mult superioare celor de aici, propaganda că vin ruşii etc.

Înainte de a expune, pentru cei nehotărâţi sau potrivnici, motivele pentru Roexit într-o formulare mai pretenţioasă, am să încerc să vă conving de necesitatea acestuia prin câteva întrebări simple, descriere frustă a unei realităţi care se schimbă accelerat în sens negativ.

VOI CHIAR VĂ VEDEŢI TRĂIND ÎNTR-O ASTFEL DE SOCIETATE, ÎNTR-UN ASTFEL DE STAT? PE BUNE?

Voi chiar vă vedeţi trăind în viitorul apropiat într-o ţară în care crimele, violurile, jafurile, traficul de droguri sunt tot mai multe, devin parte a vieţii zilnice, în care sunt zeci de mii de atacuri cu arme albe şi tot mai multe atentate teroriste, iar poliţia, în loc să se ocupe de ele, îndeamnă populaţia să denunţe delictele de ură, adică de „discurs de ură” şi „gând de ură”? În care vi se interzice să gândiţi şi să vorbiţi altceva decât ceea ce este corect politic, altfel vă pierdeţi locul de muncă sau/şi libertatea? În care puteţi fi lichidaţi social şi închişi pentru opiniile voastre; sau pentru ceea ce s-ar putea presupune că gândiţi, deşi nu o faceţi, sau, oricum, nu o arătaţi în niciun fel? În care veţi fi vinovaţi , puşi la zid, decăzuţi din drepturi, izolaţi şi chiar exterminaţi doar pentru că sunteţi albi, heterosexuali, creştini, eventual şi bărbaţi, ţineţi la tradiţii şi la norme morale?  În care drepturile musulmanilor şi cele lgbt sunt mai tari decât oricare alte drepturi? În care copiii vă sunt luaţi de stat pentru motive de un absurd grotesc; sunt racolaţi în bande criminale; sunt decimaţi de droguri; devin sclavi sexuali ai reţelelor de pedofili şi prostituţie; sunt educaţi din scutece în a se concentra asupra sexualităţii, iar pedofilia va fi legalizată treptat până la aceleaşi vârste? În care bisericile nu-şi mai pot trage clopotele şi nici avea cruci deasupra? În care să vi se implanteze cipuri sub piele pentru a fi urmăriţi şi controlaţi; să vi se interzică deţinerea de bani lichizi pentru ca şi prin intermediul conturilor din bănci să fiţi sclavi lipsiţi de voinţă? În care să trebuiască să vă schimbaţi obiceiurile, să fiţi la cheremul celor veniţi din alte culturi (religii), aşezaţi de autorităţile locale deasupra autohtonilor? Să vi se interzică salvarea copiilor bolnavi pentru că statul ştie mai bine ce este bine pentru ei; să fiţi eutanasiaţi chiar dacă aveţi şanse bune de revenire şi mulţi ani înainte, tot pentru că statul ştie ce e mai bine pentru voi? În care avortul este politică de stat, femeile sunt îndemnate să avorteze, resturile copilaşilor avortaţi sunt traficate pe sume uriaşe? În care oamenii nu mai sunt femei şi bărbaţi, ci orice altceva de neimaginat până acum? În care sexul cu animale şi cadavre, incestul, poligamia sunt normale şi normative? În care bunăstarea actuală se va duce repede, bugetele prăbuşindu-se sub povara asistaţilor social, a zecilor de milioane de migratori musulmani, dintre care doar circa 10-20 % lucrează, ceilalţi fiind întreţinuţi, împreună cu familiile lor numeroase cu stipendii şi drepturi consistente? În care, odată cu venirea la putere a reprezentanţilor acestora, pe fondul înlocuirii rapide a populaţiei autohtone, devenită minoritară, situaţia economică se va degrada accelerat? În care nu veţi mai avea dreptul la pensie , ci pe cel la eutanasie şi prelevare a organelor? În care vor fi războaie, măceluri, omoruri în masă între autohtoni şi migratori, apoi, între diversele facţiuni etnice şi religioase ale migratorilor?

Toate aceste sunt procese şi fenomene aşezate, sau dezvoltare, în toate statele UE, mai avansat către Vest, o parte dintre ele, în stadii incipiente în Est. Dar ele vor deveni realitate peste tot în doar puţini ani dacă această Uniune Europeană, acest imperiu al neo-sexo-islamo-marxismului va mai exista. Sau, va deveni pentru cei care vor rămâne acolo.

Pentru cei care nu cred, sau contestă spusele mele: le pot documenta oricând concret, cu date, documente, decupări din realitate.

14 motive pentru Roexit

Realitatea din întrebările de mai sus poate fi cuprinsă în 14 argumente pentru părăsirea UE. Pentru a evita inutile discuţii despre vina noastră, despre faptul că dăm vina pe alţii pentru problemele noastre etc., precizez că cele ce urmează nu implică, pe de altă parte, că am multe cuvinte de preţuire pentru ceea ce au făcut românii cu România în aceşti 29 de ani. Dar aceasta este o altă discuţie. Iată, deci, motivele:

1. Decizia manifestă şi acţiunea sistematică a elitei UE şi a celei din statele occidentale de înlocuire/amestecare/ schimbare a structurii de populaţie, prin migraţia musulmană organizată. Agresiunea împotriva specificului cultural şi spiritual al popoarelor europene. Promovarea unor politici pro-migratori şi anti-localnici, discriminarea făţişă a acestora din urmă, ascunderea, nepedepsirea, în final încurajarea activităţii infracţionale a migratorilor. Ajutoarele pentru migratori mai consistente decât pachetele sociale şi de sănătate pentru localnici.
2. Promovarea dictatorială a politicilor socialiste, ideologiilor marxismului cultural, care pun în pericol identitatea persoanei, identitatea etnică şi identitatea naţională.Promovarea individualismului, a unei libertăţi limitate la cea a simţurilor, poftelor şi promovarea invidiei, egoismului, însingurării, a unei culturi a morţii şi reducerea drastică a libertăţii de gândire, de opinie şi de exprimare – legislaţia privind avortul, căsătoriile homosexuale, transgenderismul, experimentele pe embrioni umani, eutanasia, hate-speechh-ul.
3. Infestarea cu socialism, intoleranţă şi distrugerea sistematică prin reducţionism ideologic a sistemelor de educaţie europene.
4. Eludarea, ocolirea, nesocotirea, neconsultarea dezideratelor populare reale. De exemplu, Franţa şi Olanda au nesocotit rezultatele negative ale referendumurilor privind aprobarea Tratatului de la Lisabona, iar celelalate state au anulat organizarea acestor referendumuri.
5. Poziţiile, imixtiunea, ameninţările inacceptabile şi impardoabile ale unor funcţionari/structuri ai/ale Comisiei Europene, plătiţi/bugetate de către statele contribuabile, împotriva opţiunilor unor state sau ale unor popoare, sau pentru impunerea unor măsuri neagreate de acestea cum ar fi acceptarea migratorilor şi implementarea legislaţiei enumerată la punctul 2.
6. Intervenţia statului în viaţa personală, de la cea economică la cea intimă. Tot mai mult, în paralel cu creşterea numărului asistaţilor social, UE devine un stat părinte intruziv şi abuziv. Promovarea agresivă a dreptului de a adopta reglementări intruzive în diverse zone ale vieţii şi comerţului. Urmărirea şi anihilarea criticilor autorităţilor locale şi europene. Supra-reglementarea comerţului şi activităţii economice, luarea de măsuri care au îngreunat accesul la pieţe şi fonduri.
7. EU formulă supercentralizată/birocraţie excesivă, elite politice dezinteresate de soarta populaţiei europene. Politicieni şi funcţionari mediocri, slujbaşi umili ai adevăraţilor şefi din spatele instituţiilor. Excesul de intervenţie birocratică în detalii care ţin de specificul local şi de competenţele statale. Multe, inutile şi agasante agenţii şi instituţii create pentru a gestiona cedările de suveranitate dinspre statele membre catre Bruxelles.
8. Politizarea excesivă a societăţii civile finanţate de UE. Ong-urile care sunt dependente de finanţarea europeană promovează agresiv politicile în pregătire, sau pe cale de a fi implementate. Sub pălăria acţiunii pentru democratizare de fapt o agresiune fără precedent în ultimii 50 de ani împotriva democraţiei
9. Degradarea economică atât a unor state componente cât şi a populaţiei acestora, afectarea severă a clasei mijlocii, în special în Vest, adâncirea polarizării averilor, tot mai mulţi săraci, şi bogaţi tot mai bogaţi. Clasa de mijloc s-a redus numeric şi ca prosperitate. Relocarea afacerilor în state cu mâna de lucru ieftină a oprit creşterea economiilor europene şi a prosperităţii europenilor.
10. Lipsa de viziune, de strategie pe termen mediu şi lung pentru armonizare. Lipsa răspunsurilor adecvate la provocările externe şi interne. Lipsa unei politici externe. Lipsa unei soluţii defensive. Lipsa unei securităţi comune economice, militare: relaţiile diferite ale unor state UE cu Rusia, critica NATO. Politica anti-SUA preşedintelui Trump.
11. Prăpastia dintre comisia europeană şi statele componente. Aroganţa, suficienţa, dispreţul UE/ state şi state importante/state mici. Discriminarea statelor mai mici, discriminări nord-sud. Aplicarea selectivă a regulilor. Lipsa de încredere, lipsa de solidaritate, relaţii bazate pe ipocrizie. Decizia proastă calitativ. Procesul decizional limitat la 2-3, de obicei 1 singur centru: Berlinul, a alimentat prăpastia dintre elite şi populaţiile care s-au simţit neluate în seamă.
12. Corupţia generalizată, apariţia unor clanuri şi reţele mafiote europene, începând chiar de la Bruxelles şi din capitalele importante – vezi dosarul EADS.
13. Imposibilitatea reformării reale în sensul păstrării identităţii civilizaţionale europene şi a unei prosperităţi acceptabile pentru locuitorii tuturor statelor componente. Europa cu 2 viteze. Sper că nimeni nu-şi imaginează că România va fi în viteza întâi.
14. Prăbuşirea UE. UE va dispărea nu pentru că vreau eu, sau alţi eurosceptici, ci pentru că a fost subminată de chiar organizatorii şi şefii ei, prin felul în care s-au raportat la civilizaţia europeană şi la popoarele europene; pentru că valul opoziţiei este tot mai mare; şi pentru că Europa de vest va fi, în cea mai mare parte, islamică.

De ce să ieşim mai repede şi să nu aşteptăm decesul firesc? Pentru că cei care ies primii vor lua caimacul relaţiilor cu alte regiuni ale globului, pe când ultimii vor lua resturile.

Dar despre acestea şi în general despre soluţii pentru o ieşire lină şi o mai bună viaţă după UE în episodul următor. – Autor: Paul Ghitiu